Prins în evantai de soare
Ești lumină și culoare
Ești beteală selenară
Prinț albastru de cerneală
Cînd aici cînd mai departe
Peste-o cale și jumate
Cu un orizont mai sus
ÃŽnspre cerul din apus
ÃŽntre alfa ypsilon
Treci de marea de atom
De planeta centrifugă
Te mai ocrotește-o rugă
Și ajungi la tine-acasă
Stai cu Dumnezeu la masă
Să te-ajung nu-i chip și cale
Pîn la umbra dumitale
Stau mereu înpotmolită
Întro stea moale cernită
ÃŽn cercarea de-adormire
A acului de iubire
Ce dă orei palpitații
Tropot cardiac in fracții
Am vrut totul să refac
Să mi te iau de la cap
Dar erai numai perdea
Ce să fac cu umbra ta
Ești prezent la ceas de seară
Cînd stă cerul să răsară
Și vîslesc în ochiu-ți teafăr
Mărgean moale de Luceafăr
Astfel vremuită-n gînd
Vreau transport spre absolut
Cînd timp spatiu or să vrea
Să mă soarbă-n umbra ta