Mă-ntâmpini expus,
în mantia-ți grea,
țesută-n cuvinte alese,
pictate pe aceiași pânză-
mozaic în devenire,
de nopți și zile albe
petrecute-n noi.
Copiat-am un întreg jurnal
de viitor în toc de prezent.
și-ndrăznit-am
la nunta de-argint,
să apar,
purtând o nouă stare,
cea mai mândră,
lumină,
dintre toate iluminate(le)-
patima nudă.
ÃŽn timp ce,
două stele
paralele,
împerechindu-se,
au născut,
o lipsă de gol,
între ele-
Iubirea.