"Iar dete toamna iama-n frunze
Și le-ameți până căzură.
Of! uite ce-i în bătătură!"
Șopteai, abia mișcând din buze.

Apoi târai încet,prin curte,
Ca să "dereteci" puținel,
Cu pasul tău cel măruntel,
Alaiul frunzelor căzute.

Trecut-au multe toamne, mamă,
Si multe frunze, de atunci,
Căzut-au din bătrânii nuci
Dar cine să mai țina seamă?

Căci tu plecași,deși n-aveai
Bani, cât să-ti iei o pâine,
Ca să trăiești de azi pe mâine!
Aș mai fi vrut să stai!

Dar ai plecat,măicuță bună,
Fara de bani, facusi un blat
Către tărâmul celălalt
Și eu îți scriu la post restant!