picături de nisip se ridică pe tîmple
nemișcare săpată cu nituri de fier
osul rupt din adînc
imprecis și rebel
mă privești rătăcit
în cercul de piatră lanțul zornăie alb
doar vulcanul de voci se aude sălbatic
valuri vin din adînc biciuite
sub un cer de oțel
rotocoale de umbră
apoi nori de o clipă
o scînteie din ochi otrăvită de ger
colții negri în plaga unei guri despicate
răsucire durere
între solzi de argint
cînd strivit mă privești printre pietrele albe
înțelegi rămășițe de vis fără sens
profeția albastrului sînge
vînătorul vînat
semne trei
eu și el