Mi-e secetă,
Prieteni,
mi-e vant in dungă
toamna,
de lacrimă
mă impiedic
si-mi geruieste
iarna
prin suflet
calendarul
rămas fără de rost.

Mie secetă,
Prieteni,
ca-ntr-un apus de clipă
pe unde
vesnicia
iubirii
mi-e risipă...

Mi-e secetă,
Prieteni,
in ploaia
ce mă plange
cu toată
amintirea
zburată
printre ingeri...