mă iubeai în ambalaje de roșu cristal
pasagerul meu om
nu te-ai priceput să-i spui altfel iernii
că sunt femeia care
nu rezistă prea mult la frig și zăpezi
mă uimeau brațele tale
nu semănau cu nimic
poate doar framântau parfumul meu
lipite retroactiv aici
peste cele rămase de ieri

bună seara draga mea
am venit
ți-am adus un litru de fluturi
n-am gasit lapte
ascultăm Ravel?

te iubeam în același timp
nu astăzi
nu mâine
recunosc îmi era groază
să-ți fac tatuaje pe suflet
m-ar fi costat enorm
dar mă grăbeam să inventez amprente de aer
pe buze
și te mirai cum aerul se măsoară
în kilograme agățat de sărut


bună seara dragul meu
noaptea asta voi fi rară
dragostea este obiect unicat
mai pune Bolero încă o dată
te rog