Prima mea pasiune a fost dorul de libertate; a doua, care a rămas tainică în mine, tulburându-mă și azi, a fost dorința de sfințenie. Erou și sfânt: modelul suprem al umanității; din copilărie mi-am fixat această imagine în cerul de azur.

*
Omul nu era creatura cea mai dragă și privilegiată, Dumnezeu n-a suflat scânteia asupra lui și nu i-a dat un suflet nemuritor; ca și alte făpturi, e o verigă dintr-un lanț infinit de animale, un nepot ori un strănepot al maimuței. Daca zgârii puțin pielea, dacă zgârii puțin sufletul, sub ele descoperi pe bunica noastră - maimuța.

*
Fiecare om e pe jumătate zeu, pe jumătate om, e deopotrivă trup și suflet. Lupta aceasta izbucnește în fiecare dintre noi în același timp cu dorința de împăcare. De cele mai multe ori, această luptă este inconștientă și de scurtă durată, un suflet slab nu rezistă mult timp ispitelor trupului, se îngreunează, devine parte trupească și încetează să mai lupte. Dar în oamenii responsabili, care stau zi și noapte cu ochii fixați asupra datoriei supreme, conflictul între trup și spirit izbucnește nemilos și poate dura până la moarte.

*
Vai de tine dacă ai lupta cu cei ce-ți sunt egali sau inferiori, dar de vreme ce lupti cu Dumnezeu, vai de tine dacă te-ai vindeca de boala asta.

*

Când o să ajungi în fața porților raiului și n-or să deschidă, nu bate cu ciocanul. Ia arma de pe umar și trage!
- Crezi că Dumnezeu o să se teamă și o să deschidă porțile?
- Nu, băiete, el nu poate fi înfricoșat, dar o să deschidă pentru că înțelege că te întorci de la luptă.

*
Nu există chin mai dulce, nu există datorie mai imperioasă decât cea a viermelui care se preface în mătase, a trupului care se preface în spirit.

*
Pentru mine, năzuința de a deveni fluture a fost mereu cea mai imperioasă și mai legitimă datorie a larvei și a omului. Ne naștem larve și, prin strădanie proprie, trebuie să ne prefacem în fluturi.