era o zi
ca oricare alta
așa începe orice sfîrșit
îmi ziceam
furișîndu-se
nebăgat în seamă
un șarpe
mîncînd țărîna sterpiciunii
în iarbă arsă de soare
sufletul îți devine
o pată
lama rece a coasei
apăsat lipită
pe fruntea încinsă
de febră
atunci au bătut clopotele
ziua s-a frînt în două
pe la mijloc
ca o femeie în durerile facerii