Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochian!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit din praf de stâncă,

Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-în șerpi lemnoși,
Bat apele, din baia albastră sa despice
Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși.