Cioburi...
îmi împrumuți, te rog
o mână
de carne
de cioburi
de sticlă,
de apă,
să-mi spargă oglinda
când intru într-însa
atât de goală,
atât de tristă...

Cioburi,
mozaic bisericesc
să-L împart
pe Dumnezeu
cu tine.

Cioburi,
să mă taie
să curgă sânge
mult, mult sânge,
de roșu căzut în albastru,
să-mi trezească violetul,
să mă refacă,
să mă simt
iarăși eu !

Cioburi,
să mă împartă
pe mine
cu voi...
clonele mele fixe,
clonele mele cră-pa-te.