pășesc pe colții alunecoși de ploaie
încheieturile de vis se chircesc
durerea străpunge nervii ideilor
până la sânge

mă încălzesc cu un ceai înfrigurat și pustiu
făcut dintr-o infuzie
de iluzii conștiente de
iluzoria lor înțelepciune


e numai o farmacie deschisă
și o singură doză de moldamin
pe care nici un medic nu mi-o compensează
100%
și pe care dau toate oasele mele
să mi-o injectez în fiecare secundă
durându-mă dorința
de a fi cu tine
în lumea asta absurdă.