al atingerii

Stăruitor îți urmăresc făptura,
Să nu uit forma visului statornic,
Iar trupul tău, în ceas de taină dornic,
Să se arate, potolind arsura.

Sâni pârguiți, surpând bătăi de ornic,
Buze arzând, desferecându-mi gura,
Coapse tânjind să lepăd băutura,
Încinsa lavă, must opac și spornic.

Se-alină ziua rătăcită-n dodii
Și umbra fuge nopți și zori în șir.
Când voi atinge neștiute zodii

Și clipele-mi vor da zănatic bir,
Te voi sculpta în patimi, pisc de rodii,
Pe tine, rug, înveșnicit cu mir.