Sunt numai o verigă din marea îndoire
Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existențe din moartea mea răsar,
Și-adevăratul nume ce-l port: e unduire.

Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut
De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare,
Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare,
În largurile vieții revarsă un trecut.

Din călătoarea undă, din apele eterne,
Îmi însușesc veșmântul acelor care mor,
Și înnoit și ager alerg - subtil fior -
Prin săli orgolioase ori umede caverne...

Și astfel, în Pământuri croindu-mi vaste porți
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată,
Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată
De-atâtea existențe și tot atâtea morți