ÃŽnger, demon?
Nu mai știu ce sunt!
Benefic, malefic?
Nu mai știu în ce stare sunt!
Simfonia?
S-a oprit demult!
ÃŽn valuri albe, in valuri negre
Trupul se dezgolește
In iadul de foc se zvârcolește,
Inima în rai îmi veșnicește.
ÃŽnger, demon ?
Sau poate...
Sunt distanța dintre ei
Ce desparte cerul de pământ
Apa de foc
Sufletul de corp!
Lumea în gri o văd
Decând albul-înger, negrul-demon
Joacă în horă
Dându-și mână cu mână
La distanță luând limite.
Râd, plâng
Vai, nu mai fac diferența!
Râd când simt durerea, plâng când mă bucur...
In jurul meu doar
O lume nebună, nebună!
În depărtate zări
Vad îngerul-demon
Aripa stânga îi albă,
Aripa dreaptă îi neagră
Râde, plânge
Mă împunge, mă adună
ÃŽn lucrul murdar, curat
Și sufletul meu țipă în adâncuri!