clopot de seară


întinsă pe sfoară cămașa-și pierde sufletul
viața rămâne doar o adunătură de cuvinte
inima începe să umble singură serile
gând umed al izvorului
clopot în amurg cu brățări de apa
întinse cifre pe spate se contrazic cu luna
în mâinile reci ale toamnei
furate de neliniști merele vor să spună și ele ceva
subțire ca o adiere de vânt
subțire ca o dragoste întreagă.