Cu gesturi calde de safir,
printre lacrimi ovale putin turtite,
te-astept cum numai un glas adanc se lasa asteptat in negura diminetii tarzii.
Pielea-mi alba se crapa in arsita iubirii tale cersind. Sunt singurul sclav neevadat din catusele-ti rupte. Ochiul meu albastru plange cearcane de oboseala iar sarea buzelor se transforma-n cristale active presarate de-a lungul trupului tau odihnit in palme ce-aplauda iubirea noastra.