lașitatea clipelor în care istoria nu se scrie
ne închide semantic în mulțimi de cuvinte
mâinile căzute pe lângă trup
sunt paranteze atât de drepte
încât fiecărei emoții îi corespunde un poet

impulsului nervos în coloană îi corespunde
o gheară de dinozaur carnivor
crustaceelor nopții nebănuita urmă-departe
întreg de nerostire literelor scrise jumătate

învelit cearșafuri de zăpadă tremur lichefiat
aburilor populând zenitul cu vise de înălțare
femeia cerului leapădă stele
devenite spermatozoizi nefertili și avortați
îngropați în lustruite albe coșciuge toracice

pieptul crește mort descompunându-se-mă
răspunde-mi ou de ce orizontul se limitează
mâinilor mele pantagruelice
degetelor mele viperine sfărmânu-ți glezna
mâncând puiu-ți netrecut în lumea cealaltă

rog ceara fulgilor să se prelingă în inima ta
mai pune un braț de lumânări peste vulcani
îmi ceri ne învelim cu cenușă
copiii nimănui devin amnezici
din groapă în gropă colindă de ler ler de fier