Un răsărit de soare. Dimineață.
Și un apus la ceas de înserare.
Cu ce-am oprit secunda de culoare,
Ce-am adunat ca să-nfirip o viață ?

Îmi spuneți voi : e TIMPUL în mișcare,
Tumult de aripi pe un fir de ață,
Lovind în poarta orelor de ceață
Și cuibărind ființa în visare.

Dar nu-i simt trupul, gestul, mărginirea
Acestui zeu țâșnit din vag afund,
Insinuând sub unghii amăgirea

De-a ne zidi sălbatic și rotund.
O Clipă doar își dăruie iubirea.
Eternități în spații o ascund.