agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-09 | [This text should be read in romana] | Marinarul obosit de stat intre aceleasi mari grase si mahnite, cumplit de linistite, s-a apucat de-alergat pe-o bucata de gand cu iarba verde si flori de tei,cu multe,multe flori de tei. Fumand o tigara. E atat de puternic parfumul ca-l simte pe piele, in carne,pe oase,in suflet sau ce-o fi. A iubit. Nu mai stie precis,precis e doar ca iubea. Se-ntalnea cu ea in fiecare vis de noapte si trezire de dimineata. Era mireasa lui secreta,aproape sfanta, era un nume ce nu se poate rosti, era cuvantul perfect al suferintei lui de sfera ciuntita. Frumoasa,da,frumoasa mai era... Ireal de frumoasa,de-un frumos empatic ce-ti incalzea maruntaiele oricat de bruta si sceptic si realist ai fi fost. Marinarul?! Marinarul,e drept,avea pe atunci obiceiul de-a albastri si soarele si diminetile si tot, si inca nu stim daca de vina era si marea. (Marinarul iubeste raurile caci raul are-un timp rotund, pe cand marea-i plata toata si albastra, nesimtita.) Mucuri de tigara-cete, dau seama neimplinirii lui in Totul. Nu e nefericit dar omul fara sfera nu e basm, nu e legenda si roman, e doar adaugare si atat. S-a terminat si tigarea si Rostul. Marinarul sta contemplativ. Nu mai e nimic caci nimic nu a fost. Doar litere si tigari, doar grave tulburari insomniace. Marinarul respira si a uitat de ce.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy