Þii minte


Þii minte când ne închinam ?
În fața micului altar
Din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.

În mica bisericuță,
Cu brâu de brazi
De ger încremeniți,
Pe scaunul lui Noica
Te-ai așezat tăcut.

Tăcerea era plină
De icoane sfinte,
Din apa sfințită,
Pe rând noi am băut
Și pentru ai noștri morți,
Noi am aprins lumini,
Sus în munții Păltiniș.

Þii minte iarna de atunci ?
Și-a noastră fericire ?… S-a dus, de parcă nici n-a fost…
Și am rămas
Cu sfânta amintire.
07 -10 –2003