agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-19 | [This text should be read in romana] |
Nu este noroi, este noapte.
O noapte ce s-a scurs pe jos de când bolta cerească s-a spart, din neatenție, lovindu-se de poemul acesta înălțător. O noapte întinsă pe jos de atâta îmbulzeală, de atâta hărmălaie de stele și de comete bezmetice. S-a accidentat bolta cerească de mâna ce ți-a rămas întinsă, dar nu a rugăciune sau a chemare, ci pur și simplu ți-a rămas întinsă de când ai eliberat pasărea din colivie. Þi-a rămas întinsă mult mai aproape de ea, mult mai aproape de zbor... Din unghiul în care mă aflam aveam impresia că mâna ta era zborul, iar pasărea o mână întinsă spre mine... Noaptea devine îngândurată atunci când este luată în seamă, când se renunță la somn, când se renunță la liniște și tăcere... Se mai spune, din când în când, - „Ce noapte frumoasă!” fără ca ea să aibă coapsele tale și nici măcar sânii tăi... fără ca ea să știe să îmbrățișeze... fără ca ea să fie a mea... ”Ce noapte frumoasă”, mai spun unii sau alții, rătăciți sau uitați prin parcurile publice, luminați din când în când de lanterna gardienilor... Noaptea este, la urma urmei, vinovată de gânduri ascunse, de tot ceea ce va urma să se întâmple... Pântecul ei zămislește visul dar și coșmarul... A existat o Noapte a Generalilor, cum a mai existat Noaptea de Cristal... Noaptea nu lovește decât o singură dată! După care urmează o nouă zi, un nou răsărit ... Cuprinde-mă în noaptea ta să fiu sigur că mă prinde dimineața la tine să te văd prin peretele transparent de la duș cum o alungi, cum o lași să se topească pe tine, să te alinte și să te iubească, să-ți facă reproșuri că ai fost prea focoasă, prea fierbinte, prea năvălitoare, prea devoratoare... atâta timp cât din întunericul ei nu a mai rămas decât pupilele tale... Alege-mi noaptea în care voi veni la tine, dar nu pentru oarece comploturi, nu pentru tradiționalele puciuri, voi veni la tine ca o înserare, ca o lumină strânsă de gât să mărturisească totul despre întinderea noastră pe iarbă... Noaptea aceasta nu are cum să fie noaptea de ieri și nici măcar noaptea de mâine și nici măcar nu poate fi o noapte în toată firea, atâta timp cât, eu sau tu, nu mai țin minte exact, am aprins din întâmplare lumina în momentul în care o stea și-a găsit să cadă, dar nu pe jos, ci pur și simplu peste noi, înstelându-ne!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy