Penița este sabie
doar atunci când sufletu-ți
umblă-n picioarele goale,
îl trimiți la școală cu ghiozdan de bumbac,
îl săruți pe frunte,
traversează cu grijă, strigi după el,
dacă-i este frig îl iei lângă tine
în așternuturi mirosind a levănțică,
uneori plânge în pumni,
un plâns mic,
cu sughițuri,
pentru fiecare zgârietură
ai o frunză de mușcată, mai ales iarna
trebuie îngrijit, cocoloșit,
îi faci botoșei din lână gălbuie,
îi aduci lapte cald si marmeladă,
miroase a mere coapte, a vreme stătută
mă usuca timpul ca pe-o tulpină
îți spui
și-apoi îl privești, mic și-adormit,
îl iei în brațe, îl legeni,
crește
îți spui,
se face mare.