Mă consider un defunct
Ce-a simțit amărăciunea durerii.
Tu mi-atârni de gât "?",
Eu, mai degrabă, aș pune ".".

"Eu" e asemeni unei țigări fumate
Până la filtru și aruncată,
Călcată de picioare iztovite și uitată,
O sumă de iluzii sfărâmate.

La începuturi nu am ars
Crezând că voi arde apoi mai tare,
Și-am făcut-o, cu flacără prea mare,
Stingându-mă întru-n macabru ultim vals.

Chiar și-o legiune de îngeri să vie,
Cu prea puternicul Iisus în fruntea lor,
Nu m-ar face să nu mor,
N-or reuși nici să mă învie.

(nici nu aÈ™ vrea...)