între noi la început a căzut cuțitul
cu partea ruginită spre mine
cu mînerul spre tine
mai era și ochiul spart și scurs
al furtunii
ochiul cu care mă priveai ca pe un cîine
atunci cînd mîncam
o bucată de pîine cu sînge
în mijlocul drumului dar tu
știai că sărutul de iudă e un ritual al carotidelor
atingîndu-se voluptuos aproape orgasmic
sub efigia fierbinte a sudorii
mi-a plăcut întotdeauna felul în care ți se crispează degetele cînd minți
dar tu nu minți acum tu te botezi în numele fricii al urii și al blestematului duh
ți-am văzut cîteva fărîmituri de pîine-n privire
semănau cu niște umbre de fecioare
aproape virgine
le-ai alungat cu silă ca pe o amintire despre mine
amintirea aceea din pîntecul mamei
ți-aduci minte
în grădina uterului atît de albastru
mușcătura de pe obraz
și șarpele cu o mie de ochi și o mie de întrebări
încuietoare
șarpele cu care ne jucam de-a v-ați-ascunselea
acum îl aveai la gît
ștreangul tău de bună purtare
nu mai răscoli coșul de rufe al morții
nu îi vei mai găsi capul
mi l-am tatuat pe călcîi în mustul din teasc
între noi mai este doar o sărbătoare spînzurată cu capul în jos