Luptând cu morile de vânt


„Je ne sais rien de gai
comme un enterrement”
P.Verlaine


Las sufletul să piară ca un câine,
Și inima v-o vând la kilogram
Hai ia-mă-n gheare înc-o dată lume,
Carne perfidă, stâncă, bolovan!


Mă dărui ca o desfrânată
Oricui mă vrea, oricui mă plânge,
Omoară-mă te rog odată,
Două decenii viață, îmi ajunge!


Și cât de simplu pare totul
Atunci când stai și scrii cuvinte:
Etajul zece-al unui bloc...
Un salt cu capul înainte...


Mă duc! M-am săturat de toate,
La dracu sau la Dumnezeu, nu-mi pasă...
Decât o viață-n hăuri blestemate
Mai bine-o moarte pură și frumoasă!