Ultima vreme


ÃŽn ultima vreme
Toate se așează altfel
Atunci când dorul după aruncarea
Inimii prin cuvinte
Ma convinge să ard.
Mâna se sprijină
Pe buza de jos,
Urmează apoi ochii
Retrași printre creieri
De atâta necrezut
În văzul deslușit,
Picioarele alunecă sub scaun
Dând impresia
Sfintei alunecării în humă...

Toate acestea nu sunt altceva decât
Uitarea de mine
Pe care o îmbrac
Ca să mă apere de ultima ploaie
Despre care știu că o să cadă
De fiecare dată
Când dorul după aruncarea inimii prin cuvinte
Mă convinge să ard.