agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-12-02 | [This text should be read in romana] |
Biserica trista se-nalta spre cer
Inconjurata de moarte si de stafiile Celor ce au fost candva oameni, Si acum sunt numai tarana. In noapte, stele si luna palpaie reci, Parca vestind furtuna Ce va urma... Un corb trece singur, Croncanind a moarte, si se asaza Pe o cruce rupta si intoarsa, Cu ochii-i sticlind in negura noptii. Cimitirul, ce adaposteste atatea suflete, Pare acum o umbra dementa Ce vrea sa ma atraga spre ea. Iar eu, bucuroasa de atentia sa, Ma las inghitita de noapte, Crezand ca voi muri Si ma voi alatura acelor multe spirite La fel de singure si de uitate ca si mine. Dar... nu mai e! A mai ramas doar fumul Inecacios si agonic. Eu stau intinsa Pe un mormant, si simt cum sufletul Meu ratacit ma paraseste, Lasandu-ma sa mor... Insa eu am murit de mult. Acum e numai chinul dinaintea uitarii. Cade o stea, la fel de moarta ca si mine. Macar stiu ca nu ma voi stinge singura... O stea de pe cer se stinge o data cu mine. dar ce folos? Ei ii va lua alta locul, Si mie la fel. De fapt, locul meu A fost deja ocupat de vid. Poate ca nu trebuie sa impiedic nimicul Sa ma absoarba si pe mine, Nu numai locul meu. Asa voi sti Ca pentru nimeni nu voi fi existat vreodata. De aceea, in cimitir, aici e casa mea...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy