În cadrul Târgului Internațional de Carte GAUDEAMUS, sunteți invitați duminică 21 noiembrie 2010, ora 12:00 la lansarea albumului arhitectului Gheorghe Leahu: "O viață printre case și culori" care va avea loc la standul Editurii CAPITEL din spațiul Automobile Dacia, situat în dreapta intrării în Pavilionul central ROMEXPO.


Prezintă: criticul literar Alex Ștefănescu, academicianul Răzvan Theodorescu, prof. dr. arh. Sorin Vasilescu și autorul.




©Marina Nicolaev, 2010

GHEORGHE LEAHU:

M-am născut la 10 mai 1932, în orașul Chișinău, România (astăzi, Republica Moldova). Bunica mea din partea mamei, Xenia Halippa, era sora marelui patriot și om de stat basarabean, Pan Halippa, unul din făuritorii Marii Uniri de la 1918. Tatăl meu, Theodor Leahu, a fost un prosper om de afaceri și proprietar, mama, Ana Leahu, scriitoare și publicistă, iar sora, Mia Leahu (căsătorită Stănescu), a fost arhitectă.

În 1940, după ocuparea Basarabiei de către sovietici, ne refugiem în București. În acest timp bunicii mei paterni, țărani înstăriți, sunt deportați în Siberia unde au decedat, fără a li se cunoaște mormântul.
Revenim în Chișinăul eliberat vremelnic, iar în 1944 frontul ne alungă din locurile natale.

În 1944, tatăl meu, având gradul de căpitan de rezervă, este concentrat, participă pe frontul antihitlerist din Ungaria și Cehoslovacia, este grav rănit, este adus în țară și internat o perioadă îndelungată în Spitalul Militar Zonă Interioară nr. 245, instalat în clădirea liceului „Radu Negru" din Făgăraș. Drept urmare, ne stabilim cu familia la Făgăraș, unde, între 1944-1951 urmez și absolv cursurile liceului „Radu Negru".

În 1951, dau examen de admitere la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu" din București, unde mă clasific pe primul loc din peste 340 de candidați.
Obțin în 1957 diploma de arhitect, având ca profesori pe reputații arhitecți: Duiliu Marcu, Octav Doicescu, Grigore Ionescu, George Simotta și Nicolae Cucu.

M-am căsătorit în 1960 cu Viorica Leahu (născută Popescu), de profesie chimistă.
Am un fiu, Dan Leahu, născut în 1963, absolvent al Universității de Arhitectură „Ion Mincu" promoția 1988, stabilit și căsătorit în 1992 în Statele Unite ale Americii.

Între anii 1957-1991 am proiectat și coordonat în cadrul Institutului „Proiect București", un impresionant număr de mari ansambluri de locuințe, precum și obiective istorice din zona Lipscani, în calitate de autor și arhitect șef de secție.

Sunt autor al proiectelor: Magazinul Universal „Unirea", blocuri din ansamblul Calea Dorobanților, Spitalul O.R.L. „Dr. Hociotă", extinderea Spitalului „Dr. I. Cantacuzino", Fabrica de băuturi răcoritoare Ci-Co (astăzi Coca-Cola), Spălătoria Industrială „Nufărul" Militari, vile, case particulare, sedii de instituții etc.

Sunt de trei ori laureat al Premiilor Uniunii Arhitecților din România pentru valoarea profesională a unora dintre lucrările proiectate.

Între anii 1977-1989 am luat atitudini curajoase împotriva demolărilor și pentru apărarea patrimoniului arhitectural amenințat cu distrugerea în anii de dictatură comunistă. În mai 1990, particip ca delegat al Uniunii Arhitecților din România (U.A.R.) la al XVII-lea Congres Mondial al Uniunii Internaționale a Arhitecților, ce a avut loc în Montreal (Canada).

După 1989 am fost cooptat în diferite organisme profesionale de arhitectură: Comisia Națională a Monumentelor Istorice, conducerea Uniunii Arhitecților, membru de onoare al Uniunii Naționale a Restauratorilor de Monumente Istorice. Am numeroase articole publicate, conferințe și interviuri pe posturi de radio și televiziune.

Sunt autor al albumelor:
BUCUREȘTI - arhitectură și culoare (edițiile 1988,1989, 1991)

LIPSCANI - centrul istoric al Bucureștilor (1993)

BUCUREȘTTUL DISPÃRUT (1995)

DISTRUGEREA MÃNÃSTIRII VÃCÃREȘTI (1997)

TRANSILVANIA - orașe și monumente (1998)

BUCUREȘTI - portretul unui oraș (2001)

BUCUREȘTI - „MICUL PARIS" (2003)

ARHITECT ÎN „EPOCA DE AUR” (2005) Jurnalul secret al umilințelor populației și ale arhitecților din România între anii 1985-1989

SIBIU -CAPITALÃ EUROPEANÃ (2007) album închinat istoriei și patrimoniului arhitectural sibian, printr-un itinerar cultural ilustrat cu 50 de acuarele.

În ultimii ani Poșta Română a reprodus după acuarelele mele milioane de timbre poștale care au ca subiect monumente arhitecturale din România.

Între anii 1975-1989 particip la expoziții de acuarelă colective sau personale la București, Sibiu, Făgăraș, Sighișoara.

După 1989 am fost invitat de Ambasadele și Centrele Culturale ale României, de universități și asociații ale românilor stabiliți peste hotare, pentru expoziții de acuarele și conferințe despre arhitectura României la:
New York - 1992, Ankara - 1993, Viena - 1994, Cleveland și Chicago - 1995, Leipzig - 1998, Miami - 2000, Tel Aviv - 2000, Paris - 2001, Veneția - 2002.

În 2003 mi s-a acordat titlul de cetățean de onoare al sectorului 4 din București.

În 2004, mi s-a conferit ORDINUL „MERITUL CULTURAL" ÎN GRAD DE COMANDOR, pentru contribuția deosebită în promovarea culturii și civilizației românești, atât în țară, cât și peste hotare.

Acest sumar curriculum vitae, încearcă să schițeze munca și devotamentul pe care le-am închinat în întreaga mea viață splendidei profesii de arhitect.



(sursa: Gheorghe Leahu &OAR)