agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-12-11 | [This text should be read in romana] | Romanian Haiku Anul IX de concurs Editura PIM, 2016 Coordonare È™i tehnoredactare: Corneliu Traian Atanasiu IlustraÈ›ii: Constantin BroÈ™u 5 fotografii Mihaela Cojocaru 3 desene în tuÈ™ Postfață: Corneliu Traian Atanasiu Volum colectiv cuprinzînd poemele premiate la etapele 417-468 È™i o fotografie, o scurtă notiță biografică È™i cîte 24 poeme ale următorilor autori: Corneliu Traian Atanasiu, Constantin BroÈ™u, Rodica P. Calotă, Daniela Lăcrămioara Capotă, Grigore Chitul, Mihaela Cojocaru, Cezar Ciobîcă, Vasile ConioÈ™i-MesteÈ™anu, Ion Cuzuioc, Ana Drobot, Roxana Dumitrache, Olga DuÈ›u, Carmen Duvalma, Adina Enăchescu, Petru-Ioan Gârda, Oana Gheorghe, Elena Victoria Glodean, Vasilica GrigoraÈ™, LucreÈ›ia Horvath, LuminiÈ›a Ignea, Constantin Iliescu, PetruÈ›a Ionescu, Paul-Mircea Iordache, Dan Norea, Cristina Oprea Young, Maria Cristina Pârvu, Dani S. C. Pop, Adrian-Nicolae Popescu, Virginia Popescu, Julia Ralia , Argentina-Maria Stanciu,Valeria TamaÈ™, Todică, Ana Urma, Magda Vlad Postfață PostfaÈ›a de anul trecut a fost o primă încercare de a face o apreciere asupra poemelor cele mai bune din anul cu numărul VIII. Ea s-a axat pe punerea în evidență a cîtorva tipuri de poeme, a cîtorva moduri de compunere È™i a unor tehnici nu numai preferate ci È™i eficiente în care autorii È™i-au dovedit măiestria. Repetînd întreprinderea, voi încerca să evidenÈ›iez o direcÈ›ie în care a evoluat o bună parte dintre poemele cele mai bune din concurs. Ea este remarcabilă pentru specificul poemelor scrise în limba română pentru că apelează la resurse lingvistice care sînt la fel de obiective în ce priveÈ™te sugestia ca È™i imaginile folosite în poeme. Un poem care beneficiază È™i de aluziile imaginilor È™i situaÈ›iilor evocate, dar È™i de cele ale cuvintelor, sintagmelor È™i expresiilor proprii limbii în care e scris este mult mai bogat È™i mai clar structurat pe vorbirea indirectă care vizează fără să numească. Pentru a avea un termen de comparaÈ›ie, am să încep menÈ›ionînd ceea ce aÈ™ numi tendinÈ›a clasică a poemelor cuminÈ›i, delicate È™i împăcate, care È™i ea a fost mereu È™i consistent prezentă printre poemele bine apreciate la concurs. E vorba de poeme care constată È™i notează faptele fără a modula textul în aÈ™a fel încît să dea naÈ™tere la apropouri provenite mai degrabă din cuvintele cu care e scris textul decît din elementele evocate: satul troienit - / dinspre căpiÈ›a de fân / mirosul verii (Argentina Stanciu), pană de curent - / sub streaÈ™ină pâlpâie / luna în È›urÈ›uri (Cezar Ciobîcă). Antagonismul dintre iarnă È™i vară sau cel dintre lipsa curentului È™i pîlpîirea È›urÈ›urilor este unul rezultat din prezenÈ›a lucrurilor È™i a situaÈ›iilor. Unitatea contrariilor sugerată direct de imagini nu este nici subminată, nici modulată de aluziile cuvintelor. La fel de bine, cu elipsa de rigoare a contextului (ne aflăm într-un cimitir), în flori scuturate - / abia se mai zăreÈ™te / anul naÈ™terii (Vasile ConioÈ™i-MesteÈ™anu) cuvintele în simplitatea lor rămîn doar garantul sobrietății unei simple evocări. Sugestia È™i derapajul lucrează È™i fără să aibă nevoie de un kigo explicit: cuib la streaÈ™ină - / bătrâna privind mai des / lungul drumului (Magda Vlad). E primvăvară È™i cuibul la streaÈ™ină își intră automat în atribuÈ›ii aÈ™teptînd întoarcerea păsărilor. Și totul derapează: dorul È™i aÈ™teptările bătrînei se pliază pe cele ale naturii, de ce n-ar reveni la cuib È™i cei risipiÈ›i din cuibul ei în lume? Și în poemele următoare: ninge peste cruci - / în goblenul bunicii / maci neterminaÈ›i (Argentina Stanciu), comemorare - / plină de lăcrămioare / curtea bunicii (Argentina Stanciu), deÈ™i insinuarea alăturării imaginilor vorbeÈ™te cu o tristeÈ›e obiectivă despre absenÈ›a bunicii, formulările rămîn rezervate È™i lipsite de incidente verbale suplimentar aluzive. Și în acest poem: zi însorită – / în piaÈ›a de vechituri / marfă proaspătă (Petru-Ioan Gârda), imaginea talciocului este doar uÈ™or înviorată de ironia calificativului proaspătă. Se întîmplă însă ca momentul surprins în poem să fie unul uÈ™or ghiduÈ™: ploaie de toamnă – / o frunză acoperind / ceaÈ™ca de cafea (LucreÈ›ia Horvath) È™i autorul, complice, să aleagă un cuvînt care insinuează că ar exista nebănuite solidarități spontane între natural È™i uman pentru protejarea cafelei. Tot aÈ™a, o poznă obiectivă - cocorii plecând - / vântul scoate căciula / sperietorii (Constanin Iliescu) – È™i o vorbă potrivită, de fapt o expresie consacrată, pot să dezvăluie un gest de incredibil respect între cele fără de grai. Autorul nu face decît să observe ceea ce se întîmplă, dar È™tie să folosească vorbele care deconspiră prezenÈ›a neaÈ™teptată a unei intenÈ›ii aproape omeneÈ™ti. E adevărat, autorul intervine o leacă în regia faptului atunci cînd îl pune în ramă: prima ninsoare - / tremură-n strai de vară / sperietoarea (Argentina Stanciu); prima ninsoare - / cu voal de mireasă È™i / fata bătrână (Cezar Ciobîcă); prima ninsoare - / haina cerÈ™etorului / fără nici un petec (Valeria TamaÈ™). O minimă transfigurare în compunerea tabloului È™i în numirea unor lucruri strecoară în imagine un pic de empatie sau de compensaÈ›ie, fără să uite È™i un dram de ironie binevoitoare. Cînd umorul se-ngroașă, ca în poemele senryu patente: ziua de Ignat – / în sfârÈ™it Ghiță curat / iar noi ca porcii (Roxana Dumitrache), omul nu mai stă deoparte È™i, implicat fiind, nici nu mai e iertat. Iar jocurile de cuvinte preiau controlul: cazan de È›uică – / proprietarul vorbeÈ™te / alambicat (Petru-Ioan Gârda). Alambicat, adică excesiv de subtil (în serpentine) È™i, prin urmare, greu de înÈ›eles pentru că i se-ncurcă limba-n gură. Dacă în scrânciobul din nuc - / vântul leagănă domol / amintirile (Constantin Iliescu) atmosfera este una de o delicată împăcare, în niciun clipocit - / o barză È›inând în plisc / broasca lui Bashō (Violeta Urdă), nemiÈ™carea este încărcată de o tensiune bine strunită, în timp ce în È›urÈ›uri picurând - / nicio veste încă din / blocul operator (Cezar-Florin Ciobîcă), desprimăvărarea de afară pare să fie, pentru nerăbdarea celui ce aÈ™teaptă cu sufletul la gură, doar o suită sincopată de spasme. Juxtapunerea subminează aproape singură rezerva, distanÈ›area, discreÈ›ia. Ceea ce se întîmplă – plouă cadenÈ›at - / sângele-voinicului / lângă tranÈ™ee (Violeta Urdă) – este adevărat în ambele sensuri, lîngă floare È™i-a vărsat È™i soldatul sîngele, iar poemul se încarcă de tensiunea ambiguității spusei. Gustul grupului a virat însă spre poeme È™i mai picante. Dau cuvîntului un sens cît mai apropiat de ideea de condimentare apetisantă È™i nu de picanterie indecentă sau frivolă. Poemele din această categorie au de obicei un joc de cuvinte: prima ninsoare - / căpătând greutate / pânza paingului (Vasile ConioÈ™i-MesteÈ™anu), o inversare de perspectivă obÈ›inută prin oglindire: amurg pe iaz - / fără zgomot coboară / fulgii în cer (Cezar Ciobîcă), un evident pivot alegoric: spitalul de ochi - / încet, încet răsărind / din nou stelele (Vasilica GrigoraÈ™), un apropo la similitudinea înfățișării: sarmale de post - / tare înfofolită / È™i cerÈ™etoarea (Vasile ConioÈ™i-MesteÈ™anu), sau a coloritului: prima ninsoare – / mama aÈ™terne pe pat / plapuma albă (Petru-Ioan Gârda). Jocurile de cuvinte, elipsele elocvente, schimbările de viziune conlucrează fructuos cu situaÈ›iile prezentate. Mai pregnante, mai pronunÈ›ate, mai iuÈ›i, mai piÈ™cătoare în această privință sînt poemele care apelează la expresii atît ca surse de inspiraÈ›ie cît È™i ca mijloace tehnice. Expresiile sînt acele îmbinări de cuvinte încărcate cu expresivitate È™i conÈ›inut afectiv al căror înÈ›eles este relativ independent de înÈ›elesul individual al cuvintelor alcătuitoare luate izolat. Este de departe mai încîntător să spui că un lucru se face doar de formă, pentru a salva aparenÈ›ele sugerînd asta printr-o formulare codificată expresiv: pomenirea morÈ›ilor - / miluind orbul / de ochii lumii (Ildiko Juverdeanu). Pentru că n-o spui tu, ci o spune înÈ›elepciunea È™i umorul limbii la care doar faci apel. Să foloseÈ™ti simultan, È™i la propriu, È™i la figurat, un cuvînt care vorbeÈ™te È™i de cîntecul tremurat È™i intermitent, È™i de modalitatea înceată, puÈ›in cîte puÈ›in, de plată: chiriaÈ™ sărac - / un greiere plăteÈ™te / cu țârâita (Constanin Iliescu). Gluma e mai savuroasă cînd, la fel ca mai sus, aceleaÈ™i cuvinte pot fi citite cu două înÈ›elesuri: trotuar sticlos - / nici nu-È›i vine să crezi / câte calcă strâmb (Vasile ConioÈ™i-MesteÈ™anu). De multe ori formularea este suficient de ingenioasă încît foloseÈ™te două expresii diferite legîndu-le armonios È™i făcînd haz de necaz: zi de pensie - / la piață un nod în gât / È™i trei la batistă (Violeta Urdă). Nimic direct despre mercurialul exorbitant sau despre meschinăria pensiei, doar nodul în gît mărturisind reacÈ›ia de sufocare la constatarea preÈ›urilor prohibitive È™i cele trei de la batistă trădînd incapacitatea de a te hotărî să deschizi portofelul. Postul (în sens de restricÈ›ie alimentară, dar È™i de slujbă) dă naÈ™tere la o alegorie de zile mari: cuminecare – / postul cel mare È›inut / cu dinÈ›ii de È™ef (Rodica P. Calota), cu atît mai mult cu cît deconspirarea se face abia la ultimul cuvînt. O capodoperă a acestui tip de poem este poemul Vasilicăi GrigoraÈ™: Recurgînd la expresia de florile mărului, autoarea nu s-a rezumat doar la a reitera ideea de gratuitate a unui gest, ci, prin felul în care a plasat-o, a mimat È™i o imposibilă înălÈ›are a unui drapel aninat pe fragilitatea, acum înÈ›eleasă la propriu, a unor delicate flori de măr. Gestul este demascat È™i la propriu, È™i la figurat ca unul nu atît zadarnic, de o inutilitate poate naivă, ci ca unul mai mult ca sigur interesat È™i ipocrit. Fățărnicia însă, acum o putem spune pe față pentru că arborarea steagului a fost dovedită ca o înÈ™elăciune, compromite viitorul, nădejdea că patriotismul afiÈ™at ar fi unul autentic. SperanÈ›a în plop vrea să spună că ea e imponderabilă, aeriană, inconsistentă. FrumuseÈ›ea poemului constă, pentru mine, în felul în care obiectivitatea celor două expresii construieÈ™te cu detaÈ™are un dialog profund mîhnit. Dacă ne amintim însă È™i de poemul lui Șerban Codrin, merii în floare - / am totul dinainte / pe masa goală, simÈ›im intruziunea steagului patriotard ca un atentat vulgar È™i stupid la adresa poeziei suverane. Poemele senryu schimbă cu uÈ™urință macazul unor sintagme în funcÈ›ie de ce urmează după kireji: vremuri de război - / întors prea devreme / din delegaÈ›ie (Dan Norea). Recitind poemul prima parte se reduce la un conflict casnic. Și expresia ce urmează are o dublă aluzie, fără de care poanta n-ar fi înÈ›eleasă: pândă de noapte -/ mă mai scoate din pepeni / câte un câine (Vasile ConioÈ™i-MesteÈ™anu) – pîndarul doarme tun între pepeni. Liderul grupajului este concurs de bărbi – / locul întâi s-a câștigat / la mustață (Petru-Ioan Gârda), în care umorul e regizat cu o tehnică impecabilă. Tot apelînd la o expresie reciclată ironic, poemul următor acordă o neaÈ™teptră revanșă dezmonÈ™teniÈ›ilor soartei: noapte de mai - / cerÈ™etorii dormind în / puful plopilor (Vasile ConioÈ™i-MesteÈ™anu). ÃŽn schimb, poemul următor este o satiră savuroasă, prin aluzia atît a expresiei, cît È™i a cuvintelor din care e construită, a proverbialei nepăsări a sătenilor: vremea fânului - / claie peste grămadă / țăranii-n bufet (Petru-Ioan Gârda). DeÈ™i poemele haiku nu-È™i propun să influenÈ›eze fățiÈ™ atitudinea cititorului, felul în care cel care urmează menÈ›ionează o postură umană - petale de magnolia / pe banca din parc - / stau în picioare (Claudia-Ramona Codău) – dă de înÈ›eles că e vorba de una plină de o repectuoasă reverență făcută celor contemplate. O asemenea empatie poÈ›i vedea, dacă eÈ™ti vizionar, È™i în lumea necuvîntătoarelor: podul È™ubrezit - / până È™i fluturii / îl trec pe rând (Valeria TamaÈ™); întâia brumă -/ învelită de frunze / luna de pe lac (Vasile ConioÈ™i MesteÈ™anu). Lucrurile pot lua însă, chiar dacă din întîmplare, È™i o turnură absolut paradoxală È™i de-a dreptul neverosimilă: stradă în lucru – / picamerul oprit să / asculte mierla (Rodica P. Calotă). ÃŽn cazul de mai jos: un fluture alb / mi s-a aÈ™ezat pe piept – / abia mai respir (Petru-Ioan Gârda), respiraÈ›ia e însă îngreunată doar de emoÈ›ie È™i de grija de a nu deranja fluturele. Motivul care-l miÈ™că e deconspirat È™i în alt poem al autorului: un fluture alb – / toate pozele mi-au / ieÈ™it miÈ™cate (Petru-Ioan Gârda). Atitudinile umane în faÈ›a unor explozii de splendoare vitală, deÈ™i par uneori bizare, sînt mai degrabă pilduitoare. O fi bunica niÈ›eluÈ™ cam zgârie-brânză, dar de data asta parcă are dreptate: cireÈ™i înfloriÈ›i – / prin casă bunica / mai stinge din becuri (Petru-Ioan Gârda).n pic mai drastică intenÈ›ia È™i dăm în viziune: lămpile stinse – / sub caiÈ™ii în floare / nopÈ›ile albe (Magda Vlad). Sau ca în aproape ziuă – / o creangă înflorită / luminând geamul (Ana Urma), unde aproape nu se referă la alternanÈ›a noapte-zi, ci la transfigurarea nopÈ›ii. Nici fragilitatea tenace È™i poate pilduitoare a florilor nu este însă ignorată: nopÈ›i fără lună – / doar o gherghină albă / luptă cu bezna (Rodica P. Calotă). Chiar È™i lipsa este o atitudine care poate mărturisi admiraÈ›ia: absent la cină - / urmărind deschiderea / florii de cactus (Argentina Stanciu). Cu o calificare È™ugubeață, situaÈ›ia de mai jos pare chiar dezirabilă: zi de post negru - / îndestulat de mireasma / florilor de prun (Cezar Ciobîcă), dar postul nu mai e o înfrînare ci o condiÈ›ie sine-qua-non la care consimÈ›i pentru a nu altera savoarea miresemelor care te satură. Elogiu spontan, uimirea estetică e mai economică, ea satură doar din priviri È™i nu mai iroseÈ™te inutil nici măcar biata coală de hîrtie: flori de gheață - / rămasă neatinsă / coala de desen (Cezar Ciobîcă) sau descurajează încercarea de a concura cu cîntăreÈ›ii autentici: ciocîrlia - / păstorul își lasă / fluieru-n traistă (Cezar Ciobîcă). Uneori tăcerea, chiar È™i ranchiunoasă, ne poate îndemna să percepem pildele de neaÈ™teptată blîndeÈ›e pe care ni le oferă cele fără de grai: ceartă din priviri – / umbrele noastre se-ating / fără ranchiună (Ana Urma). Doar un pas mai departe: singur prin curte / vorbind cireÈ™ilor – / spovedanie (Ana Urma) poÈ›i găsi în tăcerea acestora un interlocutor legitim. Și poate un remediu sau măcar o compensaÈ›ie pentru vicisitudinile vieÈ›ii: flori de păducel - / deodată mai potolit / ritmul inimii (Argentina Stanciu); flori de liliac – / a revenit căldura / în ochii mamei (Petru-Ioan Gârda); magnolii cu flori - / mai suportabil parcă / reumatismul (Petru-Ioan Gârda); buchet de liliac - / o perioadă-mi trece / dorul de mama (Vasilica GrigoraÈ™). ÃŽn anumite clipe, realitatea pare să nu mai fie atît de neînduplecată: teatru de război - / explozia teilor / amână atacul (Petru-Ioan Gârda). Sau poate că ciudatul armistiÈ›iu doar coincide cu violenta izbucnire a miresmelor de tei. De data asta, neîndoielnic, ceea ce se întîmplă iradiază È™i molipseÈ™te: cântec de greieri – / câtă liniÈ™te-ntre noi / în seara asta (Oana Gheorghe). Iată că există sunete privilegiate, făcute parcă să promoveze, să sublinieze È™i să amplifice tăcerea. Sînt surprinse însă È™i manifestări în care solidaritatea cu fiinÈ›ele nevinovate gata să fie sacrificate este mai fățișă: cuÈ›ite lucind - / sub patul copiilor / mielul de PaÈ™te (Petru-Ioan Gârda); pauză de prânz - / hingherul își împarte / pâinea c-un cățel (Constanin Iliescu). E adevărat, în ambele poeme este vorba de cîte o situaÈ›ie care mărturiseÈ™te empatia în acÈ›iune. Un poem remarcabil, sugerează, fără să iniste, uÈ™or ironic, o întîlnire spontană semnificînd un fel de tragere de mînecă: singur pe drumeag - / puful unui scaiete / dă peste mine (LuminiÈ›a Ignea), o mustrare din fugă: nu vezi că nu eÈ™ti singur! Spargerea clepsidrei devine prilej pentru împlinirea unui timp autentic, de calitate: clepsidră spartă - / miresmele de tei / îmi umplu timpul (Cezar Ciobîcă). Numai cînd nisipul nu mai curge otova, timpul se poate umple de cel mai ciudat È™i consistent liant – o mireasmă. O bună parte din poeme, în contextul în care de multă vreme România este în tranziÈ›ie de la sat la oraÈ™, mărturiseÈ™te nostalgia după alte vremuri. Poate fi regretul celui plecat din locul de baÈ™tină în faÈ›a unui vechi fetiÈ™ de care nu se desparte: dorul de casă – / într-un plic îngălbenit / tot universul (Carmen Duvalma). Poate fi tristeÈ›ea în faÈ›a lucrurilor care È™i-au trăit traiul È™i a ireversibilității timpului: clepsidră veche - / azi nimeni nu mai are / timp să o-ntoarcă (Cristina Oprea Young). Poate fi doar tabloul degradării iremediabile a satului natal: tot mai rar gardul - / urzicile iau locul / ulucilor (Valeria TamaÈ™); vechile trepte – / doar buruienile mai / ajung până sus (Grigore Chitul) È™i a inevitabilei sale părăsiri: casa bunicii - / doar ploaia mai umple / blidul câinelui (Valeria TamaÈ™); curtea bunului - / doar umbra nucului mai / umple pridvorul (Cristina Pârvu). Imaginea din poemul următor este, alegoric, È™i aceea a unei lumi istovite, aceea a satului, în preajma dispariÈ›iei: amurg de vară - / cu coasa-n spate, umbre / cu mers ostenit (Elena Victoria Glodean). Ca un fel de pregătire pentru un deces anunÈ›at, poemul de mai jos spune cu o ironie amară, fără menajamente, totul: ogor nelucrat - / bătrâna caută-n târg / grâu de colivă (LuminiÈ›a Ignea). Lucrurile pot fi însă resimÈ›ite È™i în registrul mai împăcat al unei restaurări miraculoase a atmosferei de atunci: aroma pâinii – / amintirea bunicii / în toată casa (Carmen Duvalma); Dragobetele - / în odaia bunicilor / miros de măr copt (LuminiÈ›a Ignea) sau al unei compensaÈ›ii paradoxal senine a nimicirii: zid în ruină – / din loc în loc peticit / cu bucăți de cer (Magda Vlad). Sînt însă È™i poeme care par să se nutrească din energia nesecată È™i nevinovată, dispusă la neaÈ™teptate ghisuÈ™ii, a celor ce pur È™i simplu se întîmplă: linii de È™otron - / boabele de grindină / saltă vioaie (Dan Norea); liniÈ™tea nopÈ›ii - / piticii din grădină / primind castane (Cezar Ciobîcă); noapte veselă – / un greier țârâind / în tomberon (Ion Cuzuioc). Ele ne centrează nu doar privirea ci È™i dispoziÈ›ia sufletească È™i spirituală pe candoarea jucăușă È™i inepuizabilă a lumii. Pe momente care se eternizează printr-o ciudată sfidare a obiÈ™nuinÈ›elor: lună pe apă – / în van se străduieÈ™te / râul s-o care (Rodica P. Calotă); nucul desfrunzit - / soarele umple iarăși / toată fereastra (Valeria TamaÈ™) sau, nenumite, pe puterea lor miraculoasă: ceas înzăpezit - / în afara timpului / întâlnirea lor (Ana Drobot). Grupînd poeme pentru a ilustra tendinÈ›ele cele mai semnificative ale autorilor în compunerea lor, nu am dorit să selectez (fățiÈ™) haiku-uri ale tuturor participanÈ›ilor la volum. Constat totuÈ™i că poemele alese aparÈ›in unui număr statistic mai mult decît relevant – 25 din 36. Pentru că nu am scos în evidență decît calități care făceau ca poemele să semene, rezerv ultimele rînduri ale textului pentru a spune mai multe despre un poem care mi se pare foarte bun, exemplar pentru intenÈ›iile unui haiku: cutele scrisorilor aproape rupte (Petru-Ioan Gârda) Poemul reuÈ™eÈ™te să nu supraliciteze ceea ce spune în prima parte. Bătrîn la azil, ca È™i multe alte asemenea scurte notaÈ›ii aflate pe pragul unui cliÈ™eu al lamentării, reprezintă un pericol de alunecare în dulcegării È™i compătimiri lacrimogene. Alegerea unui amănunt oarecum eliptic pentru partea a doua este salutar pentru sobrietatea poemului. AtenÈ›ia cititorului este focalizată pe ceva banal È™i derizoriu: cutele aproape rupte ale scrisorilor. Doar ele, fără cea mai mică intervenÈ›ie retorică, vorbesc despre repetata lor citire È™i despre frecventa despăturire È™i reîmpăturire. Despre inexistenÈ›a unui alt interlocutor. Primul impuls emoÈ›ional a fost surdinizat pentru a realiza echilibrul specific al unui haiku – discreÈ›ia neimplicării. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy