De unde până unde, nu mai știu, mi-au căzut în mână două reviste, de fapt știu foarte bine de unde, dar nu mă întorc să dau explicații. Am reușit să-mi fac timp să le răsfoiesc, normal ar fi fost să le răsfoiesc atunci când le-am primit, așa s-a întâmplat, că doar nu degeaba scriu eu astăzi; le-am răsfoit să le văd conținutul și am avut o surpriză plăcută. În scoarțele acestor reviste sunt cuprinși câțiva dinte autorii noștri de pe site, tocmai de asta, scriu acum, sau mai bine zis lucrul acesta m-a determinat să scriu, pentru a ne bucura împreună.

În revista de cultură civilizație și atitudine Oglinda literară apărută sub egida Uniunii Scriitorilor din România *** la paginile Poezia în oglindă, apar trei autori unul mai cunoscut decât celalat: Ioana Ștefănescu - Bogdan, Nicolae Bogdan Groza și Livu Nanu, membrii ai poeziei.ro

Nicolae Bogdan Groza apare în pagini din oglindă, cu următoarele poeme:

Numai noaptea

Numai noaptea scriu,
cand cainii,
scarbiti de mancarea din pubele,
isi musca nervosi cozile.
Nici somnul
nu ma mai vrea,
in bratele-i
cu iz de poluare atmosferica,
ci, meschin,
se zgaieste la mine
vrand sa ma buzunareasca
de visele
care motaie, pe jumatate goale, ***

Tsunami

nu mai vreau sa te cuprind in mijloc de albastru
cand pui pe tine colectia de "ocean pacific"
din arsenalul tau de parfumuri fatale
nimic nu va ramane in picioare
daca-mi vei dezradacina venele inimii
si le vei lua cu tine egoista acolo in adancuri.
in miezul oceanului tau care-mi inunda patima
nu mai vreau sa plutesc in deriva
fara colac de salvare ***

Pneumonie atipica

n-am inteles decat tarziu de ce tu,
cu o violenta iesita din comun,
deschideai
usile capitonate
ale sufletului meu.
aveai urgenta nevoie de aer,
vroiai sa te simti sigura,
libera,
departe de orice spatiu inchis
existent intre noi doi.
ermetismul meu
te scotea din minti,
te panica,
te sufoca,
si intrai intr-un sevraj inspaimantator. ***

Timp decapitat

printre fundaluri se aud seisme
care disloca sufletele
parasutate aiurea
peste o minciuna ghilotinata. ***

fisurându-ți gâtul...

îmi dezarticulezi spațiul și timpul
atât de intim, încât nervii mei,
întinși la maxim,
se preling ghemuiți
la gleznele tale. ***


Ioana Ștefănescu- Bogdan apare cu două texte de proză și anume:

Frica

Ultimele le vedeam gurile, apoi trupurile se evaporau definitiv. Rămâneau Vocile, unele ascuțite, altele sparte, ca niște niște pocnituri.
Mai puțin Parcul Verde care creștea în mod miraculos fără să-i pese, tot restul devenea transparent, își pierdea treptat contururile până se confunda cu aerul. Câteva persoane verzi se ridicau de pe băncile parcului brusc, automat, cu gesturi somnambulice și alergau printre voci, zbierând cât le ținea gura că ele nu mai suportă, că vor un trai decent, că s-au săturat de vise verzi, artă verde, sau cai verzi pe vremurile astea. Din stradă, din cer, din pământ, împrejur, auzeam cum Verzii fugitivi erau acompaniați de cuvinte, în marea lor majoritate rostite cu furie, cu ură, cu invidie, cu gelozie, dar niciodată din curiozitate. ***

Aici și Acum

Stau foarte aproape de metrou. Prietenii îmi spun că e un avantaj, dar eu nu înțeleg la ce se referă. Dar cum nici ei nu mă înțeleg pe mine, îmi zic că suntem chit și nu le port pică.
Cu toate că stau aproape de metrou, înainte să iau metroul, iau întotdeauna autobuzul. Înainte de autobuz, iau liftul și înainte lift, iau un Prozac pentru că deseori mă întâlnesc cu vecinul meu care e bolnav psihic. N-am spus-o eu, el a spus-o, de fapt, așa am intrat în vorbă. A zis:
- Aș putea să las florile, pentru două săptămâni, la dumneavoastră? Eu și mama mea mergem la un tratament și lipsim din oraș două săptămâni. Știți, eu sunt bolnav psihic.
Liftul a ajuns la parter și eu am spus „da”. . ***


Liviu Nanu cu:


Venea anotimpul

venea anotimpul scârțâind
cu batista la nas
îmi punea o palmă grea și ruginită pe creștet
zicea
„dai mă și tu una mică
de dude”? ***

Nu

curge o apă limpede din matrice
dar copacii s-au legat și mai bine de cuvinte
aud stoluri ciocnindu-se-n eter
și eu caut eu caut misterele altei lumi***


O altă revistă importantă de cultură și anume Luceafărul (care apare săpămânal) cuprinde în paginile ei încă un autor de pe poezie.ro și anume Mădălina Maroga. Mădălina apare în această revistă cu următoarele poeme:

Potop de tăcere

oare ce putem pune în loc de tăcere
cum se pot acoperi orele pierdute, zilele și nopțile
când nu găsești pe nimeni să i-o dai în dar
tăcerea e o sinteză de dorință și duioșie
nu știu ce pot să pun în loc de tăcere

sunt surdă și-mi îngrop în sămânță
mormântul fluturilor nopții
îmbrățișez la ocol toate cuvintele
sunt din ce în ce mai ușoară
amintesc cumva de o veche corabie de bambus ***

Bambola Kamikaze

mai bine dormim
de data asta am să mă rog eu la un înger, doar pentru tine
numai pentru o singură noapte, foile pe care îți scriu
vor căpăta un fel de istorie a păpușii
eu o știu, nu e nici o filozofie, bambola kamikaze
o poți întâlni pe trotuare cu poeziile în buzunar
strâmbându-se la timp și la oameni
într-un bar sau pe o plajă părăsită ***

Palisandru violet
mai am cel puțin o dragoste nepurtată
ca o haină veche căreia îi mai desfac nasturii
uneori și multe distanțe
kilometrii nefinisați pe la colțuri
aștept corespondența și încep spectacolul mut
al plicurilor neatinse cu limba
mă adun ca o zestre decupată de sensuri
într-un cerc doar o singură ușă ***

Aprecierea mea pentru autori și mult succes!