Mecca ungurilor


Mai bine de 200.000 de credinciosi catolici, maghiari in cea mai mare parte, au venit simbata, 7 iunie, din intreaga lume, in pelerinaj la biserica manastirii franciscane din Sumuleu
Ciuc.

Pe linga maghiarii din zona si cei veniti din Ungaria, la pelerinaj au luat parte membri ai diaspora maghiare din SUA, Europa de vest, Slovacia, Australia, Brazilia si chiar din Coreea, precum si ceangai din judetele Moldovei. Slujba a fost tinuta pe o scena din lemn amenajata in seaua dintre cei doi munti frati, Sumuleul Mic si Mare. La aceasta Mecca a maghiarimii, multi credinciosi au venit pe jos de la zeci sau chiar sute de kilometri, unii dintre ei pornind la drum cu patru-cinci zile inaintea slujbei. Au dormit in noaptea de vineri spre simbata in curtea manastirii sau prin santurile comunei, printre negustorii sositi din toata tara.

Inca de la ora 8.30 a diminetii de simbata, strada principala din comuna Sumuleu Ciuc se transformase intr-un riu de lume. In fata manastirii, puhoiul se despartea in citeva brate si asa incepea sa urce muntele. Delegatiile venite cu preotul aplecau steagul in fata bisericii, se inchinau si abia apoi prindeau sa urce. Dintre cei patrunsi mai adinc de credinta, citeva sute au ales sa urce pe un drumeag ingust, presarat cu 13 cruci, supranumit “Calvarium”. In timpuri mai vechi, oamenii urcau desculti acest drum. Acum,doar citiva batrini s-au descaltat. Ajunsi sus, intre muntii umar la umar, unde o scena din lemn ii astepta pe preoti, multi credinciosi au tras la marginea padurii, cautindu-i racoarea. Au desfacut plasele din rafie si au scos jumari, cirnati grosi, brinza si ceapa, au asternut felii de piine mare, ungureasca si au incheiat cu o gura de apa. Multi s-au dus sa-si ia pulsul pe gratis la unul dintre cele 13 puncte sanitare, altii au lesinat din cauza urcusului si a caldurii, iar nu putini, indeobste dintre cei veniti pe jos de departe, au adormit inainte de inceperea slujbei. Dormeau mai ales barbatii, acum in sosete, inghiontiti la rastimpuri, cu priviri grele, de muierile lor. In multime, tarani in costume populare din diferite zone ale Ungariei, citiva tineri in tricouri albe cu harta Ungariei Mari pe mineca stinga, maicute si calugari putatori de steaguri si multi, multi franciscani in nelipsitele sandale si fringhii la briu.

O statuie cit un baschetbalist

Situata la patru kilometri de Miercurea Ciuc, manastirea a fost ridicata de calugarii franciscani la1440, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, in amintirea victoriei de la Santimbru de Mures asupra turcilor. In 1567, de Rusalii, secuimea din Ciuc si
Gheorghieni a invins intr-o batalie ostile principelui Ioan Sigismund, care voia sa-i treaca pe secui, catolici, la religia reformata. Biserica manastirii - locul unde batrinii, copiii si femeile i-au asteptat cu frunze de mesteacan pe barbatii victoriosi - a ramas pentru unguri simbolul sacrificiului pentru credinta lor. Faima bisericii a fost intregita de o statuie a Fecioarei Maria si de o orga cu trei “manuale” - etaje de claviatura - si cu 2.600 de tuburi, fabricata la Viena. Sculptata in lemn de tei de un mester ramas necunoscut, statuia are 2,27 metri inaltime si ar fi, dupa spusele localnicilor, “cea mai mare statuie miraculoasa a Sfintei Fecioare din lume”.

Politicienii, rugati sa nu tina discursuri

La slujba au asistat politicieni: senatori si deputati UDMR, episcopul reformat Laszlo Tokes, la prima participare, dar si Viktor Orban, fost prim-ministru al Ungariei, cel mai aplaudat dintre oaspeti. Orban, care declarase raspicat in citeva rinduri ca se
considera premierul a 15 milioane de maghiari, primise cu o seara inainte, la Biserica “Sf. Augustin” din Miercurea Ciuc, premiul “Iulianus” din partea fundatiei cu acelasi nume. Premiul, adica 50 de euro si o placheta, i-a fost acordat fostului premier pentru
initierea legii statutului maghiarilor din afara granitelor Ungariei. Politicienii au respectat simbata sugestia preotimii organizatoare de nu tine nici un discurs, considerindu-se simpli pelerini.


Anna Kiss, 71 ani, din satul Joseni, Harghita, statea de aproape o ora pe o buturuga, dar tot nu-i revenise puterea-n oase. De doua zile lasase in urma satul, impreuna cu Elisabeta, vecina ei, o mina de babuta. Batusera, ba desculte, ba in sandale, 24 de kilometri. Cind pe Elisabeta n-o mai ascultau picioarele, Anna o purta in spinare. “La urcus am crezut ca mor, a trebuit s-o imping, am zis ca nu mai ajung, am venit sa ma rog sa am speranta si sa mi se-ntoarca feciorii plecati in Ungaria”. Elisabeta n-avea nimic de zis, atipise cu zimbet pe buzele crapate. Inainte sa se termine slujba, mult mai vioaie ni s-a aratat o fatuca in straie unguresti, Victoria Botezatu, 17 ani, din Cleja-Bacau, eleva la liceul economic din Miercurea Ciuc, “ma rog sa am succes la scoala, la examene”. Purta in brate un steag ceangaiesc, si-l urma pas cu pas pe preotul din satul ei, care impartasea pe fiecare in jur. Mare pofta de viata aratau si cei cinci membri ai fanfarei din Danesti. “Am mers pe jos 20 de kilometri, am cintat intruna s-om mai cinta de ne-or tine puterile”, spunea unul din ei, rasucindu-si mustatile de husar.

“Cit mai multi copii!”

Slujba a fost condusa de parintele franciscan Albert, din Odorheiul Secuiesc. A predicat sub semnul copiilor si al educatiei. “Va indemn sa nasteti copii cit mai multi, ei sint cea mai mare valoare in zilele noastre, este fundamental pentru viata maghiarimii sa avem copii cit mai multi”. Adresindu-se ceangailor, parintele Albert i-a indemnat la rabdare, anuntindu-i ca Sfinta Maria le transmite prin el ca o sa vina si ziua cind vor avea dreptul sa se roage si sa fie educati in limba lor. Imediat dupa slujba, norii s-au scuturat parca nerabdatori in politetea lor si o ploaie a grabit curgerea oamenilor la vale, spre oras, stricindu-le planurile negutatorilor. Priveau cu obida la poporul grabit de sub umbrele,ce se scurgea fara popasuri prin fata tarabelor cu cozonac si vata de zahar, ca niste legiuni romane sub falange. In oras, pelerinii saraci s-au repezit spre trenuri sau spre cite un autobuz care ineca de unul singur un cartier. Cei mai cu dare de mina s-au oprit la un pahar, prin casele rudelor sau in circiumile din Miercurea Ciuc. Localurile, mai toate inchiriate cu saptamini in urma, ca si hotelurile, erau pline de lume, inca de ieri. De cind razbateau din tot orasul chiotele de bucurie ale proaspetilor absolventi de liceu.