Apa pute, pietrele raman !

Lacul Herastrau, un puroi in mijlocul Bucurestiului

Se scurge vara din noi precum pisatul de la "Night Club Exotic" in lacul Herastrau. Sau de la alte terase, unele de iarmaroc, altele de se vor de vita nobila, toate intinse imprejurul puroiului numit Herastrau. Caci un puroi a ajuns Herestraul de vreo zece zile, de cind se lucreaza la stavilarul dinspre Baneasa. Lacul a scazut, malurile au ramas la pielea goala. Maluri bolnave, cu tot atitea bube, unele mai vechi, altele de doar citeva zile, cite i-au aruncat de la terasele dimprejur bucurestenii: sticle de bere, de vin, de apa minerala, scaune de plastic, papusi ce-au amagit odata copile parasite, rangi ce-au traversat spinarile dusmanilor de-un sprit, ghiozdane de chiulangii, ziare intrebuintate nerusinat, dar poate nu fara temei.

Viata curge aici pe trei etaje - in adincul verde al lacului, sufocati de planton, se preumbla ciortanii, crapii de pina-n doua chile; imediat deasupra lor stau pescarii, miini uscate de mamaliga si picioare balanganind prin apa; deasupra de tot, pe terasele cu tarusi de lemn infipti in lac, doamne singure cu catei coafati, românce fragede ce-si sorb ness-frapeul sub nasul italienilor batrini, cu zimbet dreptunghiular. Stateam la una din aceste terase. Beam bere, din cea mai ieftina, 50.000 de lei sticluta. Dintr-un colt, ma fixa un mosulete cu palarie de mexican. Dinspre apa urca mirosul, putoarea aia concreta, chintesenta intre pesti morti, lemn si planton putrezit. Difuzoarele imprastiau un refren mincinos aici, refrenul de la "Hotel California", "Such a lovley place!" (" Un loc atit de frumos!"). Seful de sala, un flacau pe nume Iulian, umbla cu nedumeriri: "Lumea intreaba de vreo zece zile, da' zau ca nu s' ce sa le spun!" Cind sa plec, ma trage de mineca mosuletele cu sombrero; mi-arata o foaie, imi facuse caricatura : "Cu barbita ta sucara/ Faci fetitele sa moara/ Femeile sa vibreze/ Si babele sa ofteze!". Semnat Romulus Scarlat, altfel spus, "Sir". Zice "da si 'mneata cit crezi!"

Coborim un etaj, dam binete pescarilor. Doi dintre ei, Iulian Zamfirescu, 29 de ani, Constantin Vrabie, 31, si-au vazut sacii-n caruta. "Am prins sapte chile, cite e limita maxima pentru o zi, la cinci sute de mii de lei de om pe zi, cit am platit!" Nu-i deranjeaza mizeria. Vecinul lor, Mitica Barbuceanu, vine de ani de zile pe balta asta: "Nu cred c-a fost mai curata vreodata, dar parca pute mai mult de cind s-a retras apa". Citiva metri mai incolo, linga un panou pe care scria sa nu aruncam gunoaie in lac, doi soferi de microbuz, pantofi cu gaurele si sosete flausate, chibitau de pe margine. Terminasera cursele, da nu-i tragea cheful spre neveste. Si se dadeau si patrioti locali. "Mizerie ca asta e-n toata tara, bre!" Aproape de "Corabia Piratilor" un alt pescar - isi incarca in portbagaj plasa cu cele sapte chile de ciortan si primea afrontul zilei de la o cucoana: "Alo, domnu, l-ati cumparat pesetele ala!?" Omul si-a inclestat falcile de nervi, dar n-a scapat decit cu cuvint - "Stupida!"...

Pe linga "Night Club Exotic", din al carui bazin se scurgea in lac urina, am dat peste Ioan Tanase, "patron peste ce-i sub apa si responsabil de curatenia malurilor". Zicea ca apa o sa scada si mai mult: "Peste vreo luna o sa scada tot lacul, ca, daca nu repara si digul de-aici, se inunda tot Bucurestiul!" "Da' de curatat, cine-ar trebui sa curete?" zic cu glas mic, la gindul ca, daca-l enervez, asta inunda Bucurestiul. "Am opt baieti, lunea baga tare, da' nu dovedeste!"

Pe Gica Tatuatu, un tigan mustacios, avea pe muschii de la dreapta- pirogravura cu "Todirita", "da, dom'le, chiar asa ma scrie la bolentin!", l-am prins intr-un moment de oftica. Nu se oftica prea des. Cind simtea ca-i vine, facea cite o baie, printre nadele vecinilor. Mai avea mult pina la sapte chile, da' cind il apuca si n-avea chef de baie, a lui era o oftica fina, nu suduia, arunca in jur oftaturi neutre, "vecine, mai vecine...!". Atit spunea.. Poate ii convenea. Ca nici de platit nu platise juma' de milion. "Noi, astia, nu platim acilea!" "Care, noi!?" "Ei, si mata acuma!?"
(rradu)