Margele de sticla...nu le-atinge ca se sparg! Nu! Nu le-atinge!
Vei destrama firul alb pe care sunt insirate, le vei imprastia pe covor, le vei lasa sa se rostogoleasca pe florile lui, vor intra printre liane, se vor ascunde sub frunzele mari, vor reflecta verdele incert dar imuabil, vor intra in corole, se vor piti in scorburi, iar tu te vei apleca spre ele, sa le cauti. Vei intra si tu in jungla, intreband fiecare fir de iarba, dezmierdand fiecare floare, ridicand fiecare frunza cazuta si punand-o la locul ei, in copac, intrand in toate scorburile, ca sa iesi prin radacini, calcand cu atentie doar pe pamant, pe nici o floare...ca sa te aperi de impercatiile pulberii vegetale...
Nu stii ca, daca ai calca o floare, si-ar deschide petalele si ti-ar arunca margeaua de sticla pe care o cauti, nici ca, rupand un fir de iarba, celelalte ti-ar salta din mijlocul lor ceea ce vrei, margelele de sticla care au fugit de tine. Nu stii, asa ca nu faci asta, ci calci cu atentie, nu vrei sa lasi vreo urma pe unde mergi...si-atunci cum vrei sa te caute margelele de sticla?
Ai rupt firul alb si s-a destramat siragul, iar acum nu vrei sa superi florile...dar cauti margelele de sticla.