ALDAMASUL

Nea Gheorghe Chivascu, om chivernisit al comunitatii, cu o oaresce avere, era unul din cei mai cautati chirigii din Rucar, de fapt el era la latitudinea satenilor, in sensul ca deservea exclusiv consatenii, fara a mai avea alte obligatii la stat. Cind nu avea chirii mari, se ducea la stina, la Valea
lui Ivan sa-l schimbe pe fii-su, la cele vreo douazeci de oi pe care le tinea. Mai avea la stina doi porci, o vaca-doua le tinea acasa pentru ''uzul curent''doi ciini flocosi si rai ca lupii si un cocos pintenat, rau si ala, pesemne datorita lipsei de gaini. Dar ce sa-i faci, asta-i viata la stina, nu
mai intrebi ce-ti convine si ce nu, te multumesti cu ce-ti ofera providenta, nu stiu daca zic bine.
Se sculase pina-nziuo, a muls oile, apoi vacile, a-nchegat casul, separat-ala de vaca de-o parte, ala de oaie de alta parte, ca din asta facea brinza de cosulet. Era o intreaga tehnologie in fabricarea brinzei de cosulet, se amesteca casul be brinza cu lapte, cu unt, se punea straturi, straturi,
apoi se lasa la fermentat, se amesteca tot continutul, se dadea prin masina de tocat, si se indesa in niste cilindrii de scoarta de brad, se cosea capace la capete si se pastra la racoare.
Abia terminase treaba, si se pregatea, sa se aseze sub umbrarul colibii, sa traga un fum de tutun, cind auzi prin harmalaia ciinilor, un chiot:
-Bai nea Gheorghe, priponeste, bre, ciinii aia, sa viu oleaca la tale ca avem ceva de discutat.
-Da care esti ba, raspunse nea Gheorghe, uitindu-se catre deal. Vedere-ai nu batea pina acolo.
-Sint eu bre, Naie Fintoiu, baga ciinii aia la acioala, ca avem o vorba amindoi.
-Hai ma, tuleste davale, ca am eu grija da ciini.
Pina sa coboare Nae dealul nea Gheorghe baga ciini in strunga oilor, iar acum il astepta pe musafir, cu miinile infipte in chimir.
Intr-un timp isi facu aparitia si Nae asudat tot de efortul drumului.
-M'neata nea Gheorghe, te tiu din treaba?
-Nu ba Nae, adineauri am terminat. Dar ce vint te-a adus p-aci?
-D-apoi nevoia nea Gheorghe, raspunse nou venitul.
-Stai, ma pa jetu' ala si zi ce ai da zis.
-Da-pai nea Gheorghe am nevoie d-o carausie bre, trebuie sa car niste fin din Prunduri, si n-am avut un sa ma duc, Victor lu Cotirlet, e la i.f.e.t.la Mara Basa l-a trimis primaria la Mateias la varnita...nu am avut un' sa ma duc...asa c-am venit la tale, sa...
-Si daca gaseai pa Victor sau pa Basa, mai veneai la mine, atita cale de batut? supralicita nea Gheorghe.
-Hai bre nea Gheorghe, nu ma mai descoase atit, ca doar stii ca toate carausiile le-am facut cu tale, am zis si eu o vorba ca daca erau aia liberi nu te mai stingheream pe tale de la treburi. Ce, n-ai destula treaba?
-Apai, asa e bai Nae, o lasa nea Gheorghe mai moale, ai si tutun mai mult la tine, sa-mi lasi si mie ca ce mai am nu-mi ajunge pina o veni fii-mio nu-mi ajunge.
-Lasa bre, ca ti-am adus doua Marasesti de Sf.Gheorghe, stiam ca tigarile te lasa, ca de, ...asa-i la stina, fumezi mult cind nu mai ai ce face, zise Nae scoticind in traista ce-o purta cu sine. Scoase doua pachete de tigari, o punguta de zahar, o
traistoara mai mica de malai si o sticla de tuica, facuta de el, din prunii ce-i avea la Calulesti, la Muscel, tuica virtoasa de tri ani, galbena si parfumata, un elixir, ce mai.
Ochii lui nea Gheorghe incepura as sclipeasca la vederea sticlei si parca si sarcasmul vorbii ii mai scazu,si schimba tonul.
-Da ia zi bai Naica, care-i hiba, ce te doare?
-Pai ti-am zis bre nea Gheorghe...da adu bre si tale niste cescute ca doar n-om bea din sticla.
-Ho ba ca n-a dat turcii, om avea timp si de baut si de vorbit, zise ridicindu-se sa aduca cescutele.
Intra in coliba zabovi citva minute si se intoarse cu doua cesti de pamint, le-a intis lui Nae si ia zis:
-Du-te ma clatestele, si tu colea in girla.
Nae s-a ridicat, s-a dus la Dimbovita a clatit cestile si s-a
reintors cu ele la masuta rotunda pe trei picioare, turna din sticla, si inainte s-o duca la gura zise:
-Hai noroc nea Gheorghe sa fie intr-un ces bun.
-D-apai asa sa fie Naica, dupa suflet si credinta, raspuse el toastului rudimentar, lua o gura, o plimba prelung prin cavitatea bucala, o inghiti usor intr-un ritual doar de el
stiut,strimba putin din mustata, apoi isi dadu verdictul:
-Buna Naica, asta se cheama tuica.
-Da, tale ce gindeai, ca eu fac tuica din zaborina? Ori beau tuica, ori beau zaborina.
-Buna ba Nae, buna, da ia zii, ce vroiai?
-Pai, bai, nea Gheorghe, cu chiria asta, bre.
-Care chirie ma, ca eu n-am nimic da-nchiriat.
-Hai bre sa vorbim serios, zii si tale, poti sa ma servesti si pe mine, miine?
-Te servesc ma, Nae, te servesc, dar trebuie sa mai faci tu ceva.
-Ce bre, ce sa fac?
-Ba, te duci la mine acasa, si vorbesti cu muierea, zici ca ai vorbit cu mine, sa pregateasca caruta si boii, pentru dimineata, si sa-i zica lu Ghiorghita, sa se culce devreme si sa lase dracului mindrele,ca are timp destul, si miine dimineata sa plece pe la trei, sa aiba timp sa ajunga la tine in Poduri cu caruta, sa vina aci, ca nu pot sa las acareturile singure. Auzi, pin-oi veni eu in Poduri sa ai grija de boi, sa le dai mincare...
-Lasa bre, nea Gheorghe, ce n-are ce sa manince boii...
-Ba tu sa nu-mi infringi mie vorba,taci si asculta si asa
sa faci,ca altminteri nu stiu ce se-nimpla,ai inteles?
Boii sint viata mea,ei ma tin pa mine,ma,si eu trebuie sa am grija de ei,ai inteles,ma? Tuica incepuse sa-si faca efectul, dar Nae il cunostea pe nea Gheorghe,ii stia patima lui pentru boi, ii stia respectul, fata de blindele animale. Il lasa in pace sa-si descarce ''oful''lui, si astepta umil finalul divergatiei despre respectul oamenilor fata de boi.
Intr-un tirziu sa potolit, a ramas ginditor, apoi a ridicat capul, si parca cu implorare, ii zise lui Nae:
-Ba Naica, am o rugaminte la tine ma, du-te si mina incoace oili alea, ma, ca eu azi cam preget sa mai alerg dupa ele, azi
c-ai venit tu sa faca si ele oleaca de post. Daca beau tuica asta cine crezi ca mai alearga dupa ele?
-Ma duc, bai, nea Gheorghe, da zi pe unde sint?
-E in partea aia catre Tamas, nu e deoarte, dai tu da ele.
-Da vacile?
-Lasa-le ca alea vine singure.
Nae a mai luat o ceasca de tuica, si a plecat sa aduca oile.
In timpul asta baciul, s-a ridicat de la masa, a intrat in coliba, a luat bota, sistarul, sa dus pe malul Dimbovitei,
spalindu-le pe indelete, le-a umplut cu apa si le-a adus in stina, apoi s-a asezat din nou pe jet la masa a mai pus o tuica, a aprins o Maraseasca si a ramas in asteptare luiNae.
Dupa un timp a venit si acesta cu oile, nea Gheorghe sa ridicat, a deschis poarta la strunga sa intre oile dar au
scapat ciini, fapt care l-au facut pe Nae sa intepeneasca de frica. Baciul se uita cu coada ochiului la Nae, si zimbea mucalit pe sub mustata.
-Hai, ba Naica, da dupa oi, nu vezi ca nu vrea sa intre?
-Ciini bre nea Gheorghe, zise acesta inpietrit,
-Lasa-i domnului, ca nu-ti face nimic,a vazut ei ca mi-ai adus tigari, tuica, malai, mai cu seama malai ca are si ei ratie din el, ce crezi, ca nu recunoaste?
-Da bre dar pina sa recunoasca, mi-e teama sa nu ma lase in pantaloni scurti.
-Si, ce n-ai mai purtat,asa ceva?
-Hai, bre nea Gheorghe,nu glumesc...
-Nici eu nu glumesc.
Ciini s-au apropiat de Nae care ramase intepenit, s-au uitat la nea Ghorghe si au plecat in treaba lor, dupa ce l-au miro-
sit,cu atentie.
-Ei, nae vad ca ai ramas intreg.
-Lasa bre ca m-a trecut o gramada de ape.
-De cind apa se face gramada, Nae?
-Lasa, bre, vorba vine.
-Hai ba sa mai bem o tuica, si sa mai dojenim de una de alta.
S-au asezat din nou la masa, si au tot dojenit pina cind soarele a inceput sa scapete pe dupa munte. Usor ametit Nae, s-a ridicat de la masa,zicind:
-Apai, eu nea Gheorghe, imi iau valea, ca acu se lasa seara si pina acasa e cale lunga. Deci asa a ramas, cum am vorbit.
-Ba, cind ai auzit de mine ca mi-am schimbat cuvintul?
Vorba-i vorba, tu faci ce ti-am zis, si dimineata pe la zece
sint si eu in Prunduri. Ma, da ia stai oleaca, tu stii sa incarci caruta cu fin, stii sa-i faci colturile, sa fixezi finul cu strsja? Zii, ba, ca nu-i de gluma, nu vreu sa ma trezesc cu finul tiris dupa mine. Daca nu stii nu te apuca tu de incarcat caruta, las-o pina viu eu.
-Lasa bre, ca n-am incarcat prima data o caruta cu fin, lasa ca raspund eu.
-Da ma, dar cin' se face de rusine?
-Hai, ba nea Gheorghe, o sa fie totu' bine, hai noroc, eu am plecat ca acuma se face seara.
-Si ce ma, ti-e frica ca nu nimeresti Rucaru?
-Ba de nimerit, l-oi nimeri, da e vorba de timp, trebuie sa regulez toate treburile in seara asta, pentru ca miine nu mai este timp.
-Atunci du-te bai baiete, du-te cu dumnezeu.
Nae, s-a pus traistra in bat, batul pe umar, si a luat dealul
in pipt. Aproape de virful dealului, se auzi strigat de neaGheorghe:
-Bai, Naica, ba, am stat de taclale, am baut, am fumat, dar de mincat, n-am mincat nimic, intoarce-te ba sa punem de o chiftie.
Nae se intoarse si-i raspunse:
-Bai nea Ggheorghe, multumesc bre de invitatie, dar maninc la
Rucar, da ai tale grija sa termini pina miine chiftia de fiert sa nu ma lasi cu caruta incarcata.
-Cuvintu-i cuvint, ba.
In timp ce Nae trecea de virful dealului, gindea la nea Gheorghe, si la propunerea lui, auzi tu, sa puna de chiftie, daca voia sa mincam ceva, se gasea la stina oleaca de cas sau lapte, dar daca lui nu i-a fost foame nu m-a intrebat nici pe mine-isi zicea in gind. Il stia pe baci glumet dar nu asa de zaviznic. Isi rise in barba si-si vazu linistit de drum ca
azi rezolvase o treaba. Asa era in acele timpuri,beai aldamasul, si cuvintul era cuvint, te puteai baza si puteai sa-ti programezi timpul, fara angajamente, contracte, sau alte minuni ce a adus cu ea lumea asta ce se vrea moderna.
Pentru Nae un drum de patruzeci de kilometri dus intors, doua pachete de tigari, un sfert de dubla de malai, erau pretul contractului iar tuica a pecetluit intelegerea.