...mă gândeam cum ar fi să fiu o țigară...și nu oricare...țigara ta...atunci aș fi ca un drog...iar tu ai fi dependentă de mine...și asta mi-ar placea....zilnic te-ai trezi cu o pofta de mine....zilnic aș avea clipa dedicată mie, pentru care merita să faci o pauză, oricât de mult ai munci...o clipă acordată numai mie....necontând cu cine ești la fumat...și seara, înainte de culcare m-ai savura din plin...cred ca aș fi cel mai viril din câți există și cel mai satisfacator din lumea asta....nimeni nu te-ar înălța atât într-un orgasm numai de tine simțit...și dependența devine irezistibilă pe zi ce trece....al tău pentru totdeauna...iar tu nu te-ai mai îndoi de mine, nu ai avea momente de suspiciune, nu ai crede că te mint, că te înșel, că te trădez....m-ai plăcea așa cum sunt...cred că aș fi impecabil pentru tine...mi-ar plăcea atunci să mă numesc LUCKY STRIKE pentru că într-adevar m-aș considera norocos...cel mai norocos....al tău pentru o viață...ce moment magnific.....și să mă fumezi stând în iarbă....pe spate...contopindu-ne într-un joc al pasiunii, al satisfacției animalice, al instinctelor ce ne înalță în cel mai mare grad al extazului....doar noi doi....și ți-aș săruta la nesfarșit buzele tale...iar tu ma vei îmbuca cu patos asemeni unui sex oral incitant de fragmentat....și dorit de fiecare data cu mai mare intensitate...pana la finalitatea inevitabilă....fără să îți pese de lumea care ne vede....însă aș reînvia, precum într-un un Paște, pentru cateva ori într-o zi...pentru ca să ajungi să mă calci în picioare și să mă fac țarână...și nu pentru că nu te-am satisfăcut pe deplin...nici că aș fi devenit monoton - sau poate ca da: dar aș fi cea mai dulce monotonie...astfel, un paradox - nici că orgoliul tău feminin vrea să domine pentru o clipă de lașitate, în care eu nu am puterea să mă impun, ci poate că, așa cum omul tunde iarba pentru a crește din nou, așa cum frizerul îtzi tunde părul ros ca să crească mai puternic, așa și tu tinzi întotdeauna la o plăcere și mai mare....de fiecare dată mai profundă....mai adâncă....atât de adâncă încât eu, transformat într-un dulce abur de extaz, aș pătrunde în tine mai adânc decât în jocul nostru al dragostei fizice...aș ajunge până în plămâni, iar apoi i-aș întreba: "care e calea cea mai scurtă până la sufletul iubitei mele?"....și când să fiu pe punctul de a-l găsi, să-mi sorbi ultima suflare....și să pier...știu că tu știi că mă vei avea întotdeauna, de cateva ori pe zi.....cine nu și-ar dori asta....numai că așa cum tu mă calci în picioare și pier, așa și eu mi-aș dori să te stingi și tu odată cu mine, ca într-o scenă shakespeare-iană...și să ajungem să trăim împreună pentru totdeauna viața de dincolo, viața cea veșnică...

"Tutunul dăunează grav sănătății - Directiva Consiliului CE 89/622/CEE"

Q