Se scutură salcâmii peste zăpezile searbede căzute în iarna de apoi. Se scutură cu ostoială și dispreț, cu disprețul celor plictisiți de prea multă iarnă și zăpezi. Se scutură cu lacrimi înghețate de sevă, peste moartea celor căzuți în abisul veșniciei, în abisul zăpezilor, al gheții așternute pe granit.
Se scutura pe moartea celor morți, plâng de moartea celor vii. Plâng pe cei ce uită prea curând, plâng pe cei duși de prea devreme. Plâng tot ce poate fi plâns în lumea aceasta, cu patima unui salcâm nins. Nins cu uitare și indiferență. Nins cu prostie și ignoranță.
Of, să nu uităm că cei duși, duși sunt, sa nu uităm ca cei ce nu mai sunt, nu mai sunt, să nu uităm moartea celor morți.