agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-03 | [This text should be read in romana] |
Trecea în fiecare zi prin fața unei case din piatră, cu balcoane purtându-și ornamentațiile de fier forjat așa cum pomii își poartă primăvara promisiunea florilor. Seară după seară, pasul învățase apropierea înaintea ochilor, și cadența lui se rărea pe măsură ce casa creștea, cenușie. I se părea, de la o vreme, că și strada are alt aer în fața acelei case, parcă mirosea a liliac și a struguri negri totodată; zgomotele se înfundau în zidurile ce se prelingeau unele într-altele. Nu zărise nici o linie dreaptă, casa avea o formă oarecum ovală, cu fațada ondulată, ușa boltită, ferestrele clipind din piatră. Până și acoperișul, atât cât putea el să îl vadă, se amesteca, la ceasul la care trecea el pe-acolo, în albăstriul cerului.
ÃŽn oraÈ™ul care, pe măsură ce devenea mai prietenos, își ascundea mai bine ura pe străzile lăturalnice, acolo unde creÈ™teau laolaltă copii de emigranÈ›i, gunoaie È™i trotuare sparte, Tudor căuta instinctiv pe feÈ›ele oamenilor pe lângă care trecea lumina pe care el o simÈ›ea în fiecare dimineață răsărind din mare È™i inundându-i plămânii. ÃŽÈ™i imagina că trebuie să se fi născut cumva pășind deja, pe dedesubtul balcoanelor aproape lipite, pe străzile pavate cu piatră, printre portocali È™i cactuÈ™i imenÈ™i, mirosind dafin în ceaÈ™ca de lapte a dimineÈ›ilor. Le vedea degetele pictând în somn, chiar dacă pășeau uneori absenÈ›i, aÈ™teptându-È™i orele petrecute în parcuri, pe plaja sau în baruri. Din toate astea, casa îi vorbea pe altă limbă, o catalană în care cuvintele urcau mereu, făceau jocuri magice È™i se transformau din fier în frunze, din piatră în ochi, din linie în culoare. Știa bine că într-o zi va intra È™i va căuta urmele lui Gaudi pășind pe marginea acoperiÈ™ului, privind cerul în spirală, dar serile se îngrămădeau una în spatele celeilalte, obosite, sărate, oraÈ™ul îi era deja prea mult ridicându-se de la picioarele lui, nu se putea hotărî să-l vadă dintr-o dată anapoda, coborând. AÈ™a că mergea în continuare spre apartamentul micuÈ› în care îl aÈ™tepta doar laptopul, berea în frigider È™i, din când în când, câte o carte (era singurul lux în lumea aceasta pentru care cultura însemna algo amado, nunca deseado) - celelalte obiecte tranzitorii având doar culoare, rareori formă între pereÈ›ii albăstrui, È™i se oprea din ce în ce mai des lipindu-È™i urechea de peretele casei, ascultând valurile lovind oraÈ™ul. Uneori, când degetele i se opreau deasupra tastaturii È™i cuvintele se unduiau reci prin aerul nopÈ›ii, ochii căutau fără voie o anume depărtare, dincolo de marginea terasei, undeva unde marea È™i lumea se sprijineau pe aceiaÈ™i stâlpi niciodată aleatorii, unde coÈ™uri mari de fum străjuiau în armuri mozaicate cerul care altfel s-ar fi coborât până în sufletele oamenilor... acolo unde armonia isca dimineÈ›ile oraÈ™ului adormit. Apoi gândurile se adunau iarăși asupra scrisului, străzile închideau pleoape mari peste vise, nenăscutul aÈ™teptând prilej È™i pretext... la fantasÃa.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy