La herghelia din Ghenacea e zarvă mare. De câteva luni de zile nu s-a mai câștigat nici un loc fruntaș la vreo cursă de cai. Inginerul șef Vazen a fost de curând schimbat iar în locul lui a fost adus inginerul Rusu. Dar nici această soluție nu a dat roade. Ca urmare, patronul fermei Gingivică.B. a organizat o sedință fulger cu administratorii fermei. Patronul a trecut direct la subiect:
- Ce naiba se-ntâmplă aici ? Am acceptat mărirea rației de ovăz, încă de cel european, fără e-uri, l-am schimbat pe Vazen, oricum nu-mi plăcea de el ca era ganez, v-am adus cai noi râvniți de orice herghelie din țară și de peste hotare, v-am … v-am … v-am dat tot tot și voi ?
În locul lui Rusu, care are deocamdată o problemă stomatologică și nu poate vorbi, luă cuvântul adjunctul acestuia:
- D-le Gingivică, lotul e în formare, am pierdut un cal bun pe care a trebuit să îl împușcăm și să-l vindem abatorului din Seulieni.
- Și, care-i problema? Cu un cal nu se face primavară. Ce, mie când îmi murea vreo oaie nu faceam caș? Nu făceam bani? Așa am ajuns eu unde-am ajuns, prin credință, muncă, patriotism și iar muncă. Mi se spunea Ciobanul Luminii în sat.
- Ne-ar trebui niște cai noi. Ne-am gandit la o infuzie în lot cu Pur Sange Arab.
- Nici nu mă gândesc, fără străini în lot. Ce dracu’ doar suntem românii. Ce Lilipițanii noștri’ nu-s mai buni?!
- Ne-ar trebui un hipodrom, mai ca lumea, gazonat după normele europene, unde să ne antrenăm.
- Discuția asta am mai avut-o și am crezut că am încheiat-o. Nu dau nici un ban pe hipodrom până nu-și ia vacile de muls ferma Milităreni. Da ce, io bag bani să mănânce vaca lor ?!
Luă cuvântul șeful de sindicat:
- D-le Gingivică, avem și noi două probleme.
- Da ascult, știți că eu sunt deschis dialogului cu sindicatul.
- Sindicatul pe care-l conduc este foarte nemulțumit. În primul rând de atitudinea D-lui Cafteastoi care l-a lovit pe unul din membrii sindicatului cu pumnul pe motiv ca fluiera manele.
- Cafteastoi și-a cerut scuze, da? Altceva ?
- Am dori să nu vă mai amestecați la formarea lotului.
- Da când naiba m-am amestecat? Și orcum îs banii mei și fac ce vreu cu ei.
- Vă rugăm nu mai insistați să-l introducem Steainfrunte de Bacau. E slăbit în ultima vreme și nu face față la ditamai armăsarii din hergheliile rivale.
- Îi slab? Da-ții de mâncare!?
- Păi i-am dat. Are cel mai mare tain de ovăz. Fără e-uri.
- Ei lasă, vă promit c-o să se ridice și-o să-l vindem pe bani grei. Nu aici … dincolo. Și io când promit se împlinește, că d-aia-s an-normal sau pan-ormal, cum dracu se zice.
Un telefon intrerupe brusc ședința:
- Alo, Don Gingivică ?
- Deeah, io.
- Aici Speculeanu, am o afacere pentru dumneavoastră.
- Da, aud.
- Știi-ți, fânețele alea aride, de la km 14. Cineva vrea să le ia, pentru o orezărie. Vă dă în schimb un lac plin de pești, la aceeași suprafață, aparținând asociației la care este și el membru. Cu condiția să-i mai da-ți din când în când de sărbători câte-o saramură.
- Ok, s-a făcut, vin imediat.
După câteva momente de meditație cu zambetul pe buze, își schimbă brusc mimica feței și se adresă mulțimii.
- Deci ne-am înțeles, nu ?! S-au rezolvat toate problemele. Acum la treabă. Și mișcare, mișcare, că cum vă mișcați nu veți obține nimic. Vorba aia, “Timpul ie-n bani” … sau cam așa ceva.


P.S. Eventualele asemănări cu persoane reale sunt pur întâmplătoare!