Înainte să devină artă, tatuajele exprimau personalitatea și sentimentele purtătorului, având o formă mai puțin șlefuită. Sirene, trandafiri cu spini, inimi străpunse de săgeți contemporane cu nume la fel de simple ca cerneala albastră injectată meticulos în epidermă.Gigi+Mariana sau simplu…Angelica. Brațe care erau puternice și emanau forță în armată sau la muncă, poartă încă simbolul unor iubiri trecute, poate prima și cea mai puternică.

Ei nu au scris mesaje de dragoste pe marginea caietelor la școală, nici pe monumente, nu le-au scrijelit cu briceagul pe coaja copacilor ci direct în inimă și apoi pe piele. Pielea se lasă cu timpul, nu mai asculta de nervii energici, însă și inima își pierde din pasiune, săgeata din ascuțime, iar locul Angelicăi de pe braț este luat de Maria în acte, sau Laura, sau Veronica.Tatuajul rămâne, dar oare la fel se păstrează și amintirea Angelicăi, sirena cea mai dragă al cărei cântec a fost fatal?

Unii trăiesc la 16 ani ca la 24, alții la 53 ca la 19 dar cei mai multi trăiesc la 24 ca la 23…cât mai aproape de realitate. Existența lasă urme în conștiință și în purtare la fel cum vremea trage cerc după cerc in măduva copacilor cu un compas ireversibil.

La 50 de ani cred…ca și la 20, Angelica poate schimba un destin, ea poate ajunge regină în sufletul unui bărbat sau se poate preface într-o dulce amintire zăcând răsfirată pe brațul care obișnuia s-o cuprindă pe după umeri cu tandrețe.