agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-25 | [This text should be read in romana] | “Da! Este vacanta!”. Aceste cuvinte imi rasunau in cap la terminarea anului scolar. Ce veselie, cata incantare se citea pe chipurile noastre luminate de aceste ganduri. Porneam cu pas grabit spre casa, unde mama ma astepta mai bucuroasa ca oricand, deoarece urma sa ne petrecem mai mult timp impreuna. Zilele treceau, iar gandul meu zbura doar intr-un singur loc: tabara... Cata nerabdare se ascundea in inimioara mea care mai mai ca imi sarea din piept. Bagajele erau facute, totul pregatit, ziua cea mare insa, nu a sosit. Cu ultimele ore ale dupa amiezii dinaintea plecarii, si emotiile mele cresteau. Pana sa imi dau seama ce se intampla, ma aflam in autocar, alaturi de colegii mei si muti alti copii din scoala. Dupa un drum destul de lung, ajungem la destinatie. Sus, pe deal, se zareau niste casute micute din lemn, locul unde, timp de o saptamana, noi urma sa ne petrecem zilele. Locul unde orice vis al unui copil devine realitate. Excursii incantatoare prin peisaj si aventura ne asteaptau la fiecare pas. Am vizitat atat de multe locuri la care nu m-as fi gandit niciodata...Pestera Ursilor, Izvorul Minunilor si Baile 1 Mai au fost doar cateva dintre minunatiile intalnite, pe langa cascade falnice si paduri uitate de vreme, unde totul pare magic si linistit. Dar, zilele alergau speriate, iar noi ne intoarcem acasa, bucurosi pentru ca am legat noi prietenii, dar tristi pentru ca totul s-a terminat. “Vai, sora mea, te-am uitat!”. Acestea au fost gandurile mele la vederea marii. Ce culoare frumoasa, ce pesti multicolori, ce briza racoroasa! Ca prin vis, in fata ochilor mi-a aparut un univers necunoascut. Sirene, stele de mare ce danseaza leganate de valurile buclucase, stanci falnice si pescarusi neinfricati isi desfasoara activitatea zilnica: aceea de a incanta oamenii... Dar, deodata, totul dispare. Da, a fost numai imaginatia mea. Nu pot sa cred cat de frumoasa este vara. Campiile sunt verzi si gazele zumzaie fericite. Dar, visele se termina intr-un final, acum, ne asteapta scoala cu clopotelul ei cristalin ce ne anunta inceputul anului. “Scoala” .Locul unde jumatate din zilele noastre se desfasoara alaturi de domnii profesori. De ce zilele insorite de vara au zburat atat de repede si au adus odata cu plecarea lor nori negrii ca penele unei pasari de toamna? De ce s-a terminat? Aceste ganduri pun stapanire pe noi si in mine incolteste un sentiment de melancolie... La treaba! Un nou an isi face simtita prezenta. Trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa, deoarece, copilaria nu se mai intoarce vreodata! Ursu Alexandra
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy