aș fi vrut ca tatăl meu să fie pat morita și într-o oarecare finală să-l întîlnesc pe adevăratul meu tată. ăla care nici nu mai știu cum arată. să-i aplic schema cocorului și să cadă lat pe saltea iar eu să ridic trofeul învingătorului. iar cînd voi muri să mă îngroape cu tot cu trofeu și să se spună despre mine că am fost un mare campion.
vorba vine că eu n-am fost niciodată bun la sport. de acolo mi s-a tras și operația de pe fesa dreaptă. jucam fotbal în ștrand și am vrut să lovesc mingea cu capul. am căzut într-un șanț cu fundul direct într-o sticlă spartă. maică-mea m-a dus la urgențe unde m-a cusut medicul de gardă. am rămas atunci cu o ditamai cicatrice de-ai fi zis că m-a mușcat un rechin de fund în timp ce făceam surf în australia.

ipoteză. să presupunem că azi mă duc la piatra neamț să fac un reportaj publicitar despre un tîrg de nunți. colegii rîd de mine și-mi spun că iar mă duc la munte pe banii firmei. ce dracu poți scrie de la un tîrg de nunți? trag aer în piept și mă încurajez: hai emilică nu fă din asta o tragedie știu că poți. dacă ai fost în stare să faci reportaj despre combustibil ecologic obținut din plantațiile de rapiță atunci tîrgul de nunți e mizilic.

you're living for nothing now i hope you're keeping some kind of record. bine mi-a zis-o domnul cohen. e curios ce falii poate să producă în tine maturizarea. cînd eram copil mă visam preot misionar prin zair salvînd vieți. adică făcînd ceva important. și iată-mă acum agățat de memorie de parcă uitarea ar anula existența. mda. mi-am și găsit momentul să devin profund. tocmai acum un bătrîn a venit cu o reclamație. de o lună jumate conductele de apă de la bloc sînt înghețate iar buda lui e plină de dejecții.

dumnezeu a făcut oamenii după chipul și asemănarea sa. greșit. dumnezeu a făcut oamenii după chipul și asemănarea unei tipografii. fiecare om e un tabloid al cărui principal subiect începe cu ce ar fi fost dacă.

după ce medicul de gardă mi-a cusut fundul cu ce mi se părea mie o strună groasă am trecut pe la taică-miu. nu prea îmi era clar de ce ajunsese acolo. prin ușa întredeschisă auzeam cum psihiatrul zicea ceva de înghițit limba halucinații și ceva despre care am învățat mai tîtziu că se cheamă delirium tremens. cunoscuților le spunea că a fost internat ca să se ascundă de milițeni. îl cautau pentru că a tăiat într-o noapte doi viței de la c.a.p.

după ce termin programul de lucru încerc să amîn cît mai mult momentul în care intru în casă. cînd eram copil aveam voie să mă joc numai în fața blocului. maică-mii îi stătea inima-n loc dacă nu mă vedea de la geam. acum am toată libertatea să mă joc. încerc să intru cît mai tîrziu în casă. pentru că acolo nu mai știe nimeni nimic de mine.

aș fi vrut ca tatăl meu să fie pat morita și să am parte de o nuntă tradițională în okinawa.
oare cer prea mult de la viață?



http://www.youtube.com/watch?v=KWmETxWM0h0&feature=fvw