agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-09 | [This text should be read in romana] | Sfârșitul de săptămână îl petrecu tot cu cei doi, la o cabană din apropierea orașului. Era un trio perfect: Mihnea un adolescent serios, inteligent, bine educat, cu gândirea mult mai matură decât vârsta lui; Marta care îl copleșea cu drăgălășeniile ei fără margini și el, un bărbat trecut de a doua tinerețe, atent, politicos și afectuos. Grigore îi lăsa ca din întâmplare, în fiecare zi câte o sumă de bani Martei, iar aceasta își completa garderoba cu lucruri rafinate, devenind din ce în ce mai elegantă. Aflându-se odată în oraș, împreună, îi spuse lui Grig: - Ar trebui să-ți schimbi garderoba Gore. - Dacă zici tu… crezi că e necesar ? - Bineînteles, răspunse Marta, convingător. Astfel, omul se lăsă purtat în cel mai luxos magazin, unde fu pus să probeze mai multe rânduri de îmbrăcăminte, ce-i veneau bine de altfel, Marta avea gusturi și care-l întinereau. Îi dădeau o notă de dandy. Sigur, își cumpăra și pentru ea și pentru Mihnea. Ea venea cu pachete la casă și Grig plătea. Cu Tina vorbea din ce în ce mai rar, iar dupa vreo zece zile de la plecarea ei, seara când se întoarse acasă, o găsi pe soția lui așteptându-l, în camera de zi. - Grig, spuse aceasta sărindu-i de gât și sărutându-l, ce bine arăți… Grigore rămase buimac, încercat de un sentiment de plăcere, dar și de respingere în acelaș timp. Parcă această femeie îi era străină și dorea să-i întineze sentimentele pe care le avea pentru Marta. Se retrase ușor de lângă soția sa. - Ce faci, Tina…? Cum îi este surorii tale? - Veta e bine, acum e acasă. Operația a decurs bine. Dar tu ce ai făcut, ce ai mâncat?! Văd că mâncarea e aproape neatinsă în frigider. - Am mâncat... mai mult prin oraș… spuse Grig, puțin încurcat. Au vorbit foarte puțin, Tina punând totul pe seama stresului ce ți-l dau banii și lipsa ei de acasă, destul de lungă. Deși observă în ochii lui o licărire ciudată, ce ascundea parcă un mister și parcă întinerise, femeia se duse la culcare. Dimineața observă că era singură în pat. La cafea îl întrebă: - De ce-ai dormit în cealaltă cameră? - Ca să nu te deranjez. Să te poți odihni. Iar puțin mai tărziu: - Eu plec în oraș, am de rezolvat ceva. Lăsă bani pe masă și plecă la Mihnea, care îl aștepta. - Gore ce bine că ai venit, îmi este așa de greu singur. Ce zici de un cinema? - De acord, răspunse acesta, vesel. Hoinăriră toată ziua. La ieșirea din program a Martei se postară cu mașina în fața băncii și plecară la restaurant, să ia masa. Cam în acest fel se consumară următoarele zile, zile bune, multe la număr. Tina îl aștepta seara, cu cina dar aproape niciodată nu mânca și nici explicații nu dădea. De fapt, nici nu i se cereau. Înțelese că se petrecea ceva cu el, o schimbare enormă, totală, în detrimentul ei, însă refuza să creadă că se putea întâmpla ceva și mai rău. Hotărî să nu-l cicălească, deoarece, gândea ea, era destul de stresat. Se purta cu diplomație, ca și cum nu ar observa nimic, ba chiar uneori zicea: - Mă bucur că ai găsit o modalitate de a-ți petrece timpul în mod plăcut și nu te lași cuprins de stresul banilor. Nu sunt buni nici prea mulți. Și apoi dacă nu sunt munciți de tine, ei sunt un blestem. Și continua să-l aștepte cu multă răbdare, dar și cu nesiguranța pe care o dădea aceste absențe ale lui de acasă. Până într-o seară când Grig nu mai veni deloc. O cuprinse disperarea și începuse să-l caute cu telefonul pe unde credea că va da de urma lui. În acest fel, a dat de o factură a unui televizor și de niște chitanțe pentru îmbrăcăminte de damă. Atunci întelesese că era adevărat ceea ce gândea în sinea ei. Încetă să-l mai caute. Soțul ei, cel pe care-l iubea de când se știa, cel ce-i era aproape de vreo 30 de ani, găsise altă femeie. Acum ea ce trebuia să facă? Da, sigur, să aștepte să-i treacă. Precis era vorba de vreo fată, vreo balerină... Avea afinitate pentru acestea, vreo tânără lacomă de bani și-l va părăsi după ce-și va face plinul. Așteptă vreo trei zile în aceasta incertitudine, timp în care nu știa nimic de el. Se puse din nou pe dat telefoane, la toate numerele notate, printre care și numărul Martei. Spre surprinderea ei, la acest număr răspunse chiar Grigore. - Grig ce-i cu tine, unde ești, de ce n-ai venit acasă? - Vin acum Marta, vin acum… răspunse acesta cam încurcat. În foarte puțin timp sosi. Tina îl privi cu dragoste și cu îngrijorare. - Ce s-a întamplat Grigore? și dădu să-l sărute. Bărbatul se retrase ușor, se aseză pe banca din curte și începu a se confesa, cu vorbă joasă și cu privirea în pământ: - Tina, draga mea, am să-ți mărturisesc ceva: m-am îndrăgostit de altă femeie. Tu trebuie să mă înțelegi. - Vai, vai, începu Tina să glumească… ce să-ți spun… ne-am îndrăgostit… - Nu-i glumă, de loc. E o femeie divorțată, are un adolescent adorabil de care m-am atașat foarte mult. Îmi este foarte greu să mă despart de ei. - De mine... nu-ți este greu să te desparți Grigore? întrebă Tina, cu amărăciune. - O să mai vin și pe la tine. Femeia rămase stupefiată de nonșalanța cu care soțul ei dădea aceste explicații, de schimbarea ce avusese loc în mintea și în comportamentul lui. Era cu totul altul, îmbrăca alte haine pe care ea nu le știa, alura lui era alta, exprimarea și mai ales parfumul care lăsa dâră în urma-i. Și parcă întinerise. Tina înțelese că-l pierdu, dar mai încercă: - Grigore, te rog nu mă părăsi, viața mea fără tine nu are sens. La mine te-ai gândit? Ce-o să se întâmple cu mine?... - Da, m-am gândit Tina, dar nu pot renunța la clipele fericite ce le trăiesc lângă cei doi, cel puțin deocamdată. - Și o să divorțezi? încercă să mai afle, Tina. - Acum nu, răspunse acesta cu mâna pe clanța porții de la ieșire. - Eu te aștept Grig! Eu voi fi aici mereu pentru tine, spunse femeia plângând cu inima zdrobită. Dar Grig nu auzi, se urcă în mașină și demară. Leontina rămase să-și ducă disperarea. Nu avea pe nimeni în afară de o prietenă, căreia nu îndrăznea să-i mărturisească așa ceva și pe sora ei Veta, cu problemele ei multiple. Apoi își aminti că ea nu avea nici măcar pensie. El, Grigore le avea pe toate: pensia era a lui, casa tot a lui, moștenirea așișderea. Deci, ea trăia doar prin el. Niciodată nu se pusese problema să-și treacă și ea ceva pe nume. Deci, nu-i rămânea decât să se roage pentru sănătatea lui și să spere că nu divorțează. va urma |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy