seara coatele tale ancorează pe masa de lemn trădând un început de plictiseală, o clipă de neliniște mută când privirea cade de pe lingura de mestecat în cafea pe fața de masă cu imprimeuri de fluturi ce încep să zboare prin toată cameră, îți intră în cana de cafea, mușcă din ceafă, asta doar o clipă până când setea se potolește și privirea urcă pe degetele scrise cu pix verde, așa e când îți trebuie manual de utilizare, îți vine să-i înjuri la greu, atunci îți amintești de fluturii care bâzâie, ție nu ți-au plăcut niciodată, mai mult, îți era frică de ei și asta îi hrănește, îi ațâță, tragi de fața de masă și verși cafeua pe tine, fluturii mor și ei cu aripile arse și tu râzi, atunci râzi fericit și te liniștești, inima se potolește, panica s-a dus, te ridici de pe scaun și ți-e frică totuși să-ți schimbi pantalonii că poate se vor întoarce în noapte asta de pomină, noaptea asta îndrăcită ce se plimbă în farfuria ta cu macaroane nemâncate ca o muscă pregătită să sară la atac atunci când tocmai puseseși mâna pe ea și ziuă nu se mai face, te bagi sub plapumă să te acunzi de parcă nu știi că treaba cu shield-ul mă-sii e doar din filme și nu se activează când e vorba de tine, un prăpădit cu temperaturi neobișnuite, dar baia e departe și sinistră din cauza ta că ai fost deștept și te-ai jucat noaptea trecută cu întrerupătorul să bagi frica în vecini că se întâmplă touși ceva și la tine acum începi să-o crezi tu însuți, că te uitai ca la un imbecil la ea, acum nu poți să te ridici din pat de frică și te gândești cu jind la ghivechiul de floare de pe balcon pe care nu l-ai mai udat de mult, ai vrea tu să dormi dar știi prea bine că-i o păcăleală și îți muți perna de la o ureche la alta fară să știi cât e ora pentru că tu ai zis că timpul e pentru proști și nesăbuiți și ai aruncat toate ceasurile pe care le-ai găsit să nu se măsoare nimic în casa ta, ce-i cu mania asta iditoată, ai spus și ochii ți-au căzut pe șnurul roșu de la mână pe care-l păstrăzi să te ferească de spiritele rele ce nu te lasă să dormi și ai fugit la frigiderul în care mai aveai păstrată o conservă de pește în sos de bulion cu capacul semidesfăcut și te-ai gândit imediat că dacă e să-ți înfrunți frica ăsta e momentul, dar mirosul te-a sârbit din prima, oricum trebuia să continui și cu mâna clește la nas ai fugit la wc în picioarele goale și ai aruncat împuțitania pe care o primiseși cadou pentru Angi, o dată cu asta s-a dus și biata Angi în veceu și gata cu toate, dar până să te prindă părerea de rău în timp ce priveai locul unde ar fi trebuit să fie ochii peștelui din care Angi ar fi mușcat poate cu poftă și s-ar fi pus apoi pe căsuța ei din acvariu ținând capul întrebător afară, ai tras repede apa și te-ai vârât la loc în pat cu gândul că măcar nu s-a dus de pomană noaptea asta ridicolă ca toate celelalte, dar tu o iubeai pe Angi și cine știe ce drăcovenii din capul tău au omorât-o trebuia oricum să fii băiat mare și să accepți asta stând în pat cu picioarele ghemuite ți s-a părut că e vremea să meditezi asupra sensurilor vieții și alte aberații din astea din care tu clar ieșeai șifonat ca naiba, așa că ai lăsat-o moartă înainte să ți se facă iar rău de toate, tu fiind number 1 pe lista neagră și te-ai întors pe partea cealaltă înainte să mai auzi primul tramvai când saliva ta îmbălsăma perna caldă.