Cuviosul Pahomie ieroschimonahul a fost un sihastru renumit, care s-a nevoit în pădurile Pocrovului, în a doua jumătate a secolului XIX.
Ostenitor în Mănăstirea Neamț, învrednicindu-se de darul preoției, se retrage în Muntele Chiriacu din apropiere, după obiceiul locului, unde sihăstrește până la sfârșitul vieții.
Toată săptămâna o petrecea părintele Pahomie în post, în rugăciune și liniște, iar Duminica venea în Schitul Pocrov pentru Sfânta Liturghie.
Ajunsese vestit prin sate și mănăstiri pentru nevoința lui duhovnicească și primise de la Dumnezeu darul izgonirii duhurilor necurate. Călugării îl căutau pentru spovedanie, iar mirenii pentru vindecarea bolilor.
Spre sfârșitul secolului XX, s-a petrecut la Schitul Pocrov un lucru înfricoșat ca acesta:
Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a îmbolnăvit cumplit de duh necurat. Și era mare durere în casa aceea. Bolnavul răcnea, lovea și fugea ca un ieșit din minți, iar femeia și copiii plângeau, neștiind ce să facă. Atunci oamenii din sat au pus bolnavul în căruță și au zis:
- Să-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov și se va vindeca!
La schit, egumenul a închis pe bolnav într-o chilie. Apoi a chemat pe Cuviosul Pahomie din pădure să-i citească molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Cuviosul Pahomie i-a hotărât trei zile de post, iar el îi citea în fiecare miez de noapte, cu lacrimi în ochi, rugăciuni de izgonire a duhurilor necurate.
În prima noapte, apropiindu-se Cuviosul Pahomie de cel bolnav, a căzut în genunchi și, rugându-se, a zis:
- Te leg pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot și cu toată oastea îngerilor Lui, ieși și te îndepărtează de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul cel rău a răspuns prin gura bolnavului: - Nu mă frige câine, că numai Unul mai este ca tine!
Apoi s-a întors bătrânul la pustie și în noaptea următoare iarăși a coborât la bolnav și, rugându-se, a zis:
- Teme-te, fugi, pleacă, depărtează-te, diavol necurat, de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul rău a strigat cu glas tare:
- Nu mă frige, câine, că numai Unul mai este ca tine!
În a treia noapte, iarăși s-a rugat cuviosul; iar diavolul, silit de rugăciunile lui, a zis:
- Nu mă frige, câine, că nu sunt eu de vină! Varvara și Casandra m-au trimis aici!
Deci, înțelegând bătrânul că femeile acelea erau vrăjitoare, a răspuns:
- Du-te înapoi la acelea care te-au trimis!
Din clipa aceea, duhul cel rău a fugit, iar bolnavul a căzut jos ca un mort! Apoi și-a venit în simțire, s-a spovedit, i s-a făcut Sfântul Maslu, s-a împărtășit, s-a întărit cu puțină mâncare și s-a întors sănătos acasă.
Dar în ceasul când bolnavul s-a vindecat, duhul rău a intrat în cele două vrăjitoare din Pipirig și atât le-a alungat prin păduri, până când le-a omorât. După mai multe zile, sătenii le-au găsit moarte în Muntele Hălăuca și le-au îngropat acolo.
(text preluat)