Acum nu-ți scriu în scurtisime, pentru că am probleme grave, complexe, variate și mai ales urgente, în care am nevoie nu de un consilier de imagine, ci de unul de taină în care-mi pun toată încrederea me.
În esență este vorba de o problemă de cuplare și decuplare, adică de una contrarie, să auzi, să vezi și să nu crezi!
Am îmbulinat-o mătrăgunuțo, iaca-ți spun mai jos despre ce este vorba.
Așa cum arcul guvernamental nu vrea să se decupleze de la afacerile lui cu statul și ale statului cu traficanții și evazioniștii, tot așa, dar invers, muzele mele au declarat sciziune, independență, autonomie, nu mai vor să le gestionez eu și-o să vezi ce vor să facă.
Șefa muzelor, după ce am scăpat-o pe cheltuiala mea, de un infarct cerebral, acum s-a autoprivatizat și și-a deschis firmă de impresariat epigramatic, îmi râde-n nas cât o duce de bine, ea. Din afacerile ei și-a făcut vilă în Caraibe,în Canare și are costuri grase în băncile străine. S-a săturat să mai presteze viață artistică fără simbrie, prefera mai bine șomeră, decât cum zice ea, în protectoratul meu. Asta ar fi prima problemă.
Mie personal, mi-a căzut talentu-n călimară și n-ar fi fost chiar așa un lucru grav, dacă această călimară n-ar fi fost mare di tăt și cu gâtul mic, în care nu se poate scufunda un scafandru artistic.
Era să se înece(el,talentul), noroc că a venit Miloș în vizită, a pus mâna pe făcăleț, a spart călimara și mi-a scos de-acolo o țâră de talent, amețit, aproape asfixiat și nu violent, dar violet.
Era să se dea de partea guvernului, noroc că l-am spălat eu de culoare.
Muzele mici au intrat în panică și m-or tras de șireturi acum o oră, să găsesc o soluție și iacă-tă, m-am gândit la tine, să mă consult.
Chiar dacă o să-mi dai o porție di tășere, mi-am descărcat bateriile, că altcuiva, n-am încredere că-mi dă un sfat potrivit.
Intenția mea în linii mari, este de a abandona supervedetismul de care sufăr în imperiul Agonia și-o să-i las fără consilier de imagine, că și-așa o făceam fără simbrie și fără recunoașterea meritelor.
Þi-am spus toate astea ca să știi că înainte de a-mi da demisia din consiliu, vreau să închei șezătoarea ghicitorilor promisă, fie că o s-o fac de unul singur și o s-o termin în monolog de artă cu tendință domestică și fără violențe, cum spunea Nelu Iliescu în anii de glorie.
Am dat garanții scrise că o să fie o încheiere de pace la care te invit și pi tini, chiar dacă vii cu o porție di tășere. Cu voia lor, invit pe toți artiștii de condei de la care să-mi iau rămas bun și-o să închei cu o clauză testamentară, prin care îți las ție și dăscăliței toată averea mea materială.
Apropos, era să uit ce-i mai important: ți-am dat umorul în presă și în tăti portalurile de literatură de pe net. Acum te cunoaște d-na Liliana Bertea, cetățean american și dl. Profesor Ion Agachi, cel mai mare specialist în imagologie din America.
Doamna Liliana Bertea, chiar te-a invitat la cunoștință acolo unde ești tu prima vedetă a umorului românesc, de spargi avioane.
Întreab-o pe dăscălița și pe GPI, că ei cunosc cele arătate, sau uite-te tu personal, că n-ai nevoie de ajutorul nimănui. Dacă-mi dai voie, te dau în toată presa românească pe care o știu eu, și om te fac, fata tatii.
Până la încheierea ședinței de ghicitori și la citirea testamentului, îți doresc munți de inspirație și umor până la cer.
Cu câteva zile înainte de șezătoare, te anunț tot prin Agonia, să fiți tu și dăscălița, singurele mari artiste ale condeiului, pe care le iubesc din toată ființa mea.
Þi-am dedicat un aforism care sună așa:
.La un om cu spirit mare, supărarea ține cât ploaia într-un vârf de munte. S-ar putea ca această scurtisimă să-ți dea cea mai mare garanție de la bunicul tău, Filip Tănase din București.
Mai e ceva: pe 18 Sept. 2010, fac 82 de ani în cap, fapt pentru care mă declar un super bunic, moment în care mă cosmopolitizez și-mi iau titlul de gross-papa, așa să-mi zici mătrăgunuțo.
ÃŽncheiere
În momentul de față îi dau mesaj d-nei Liliana Bertea să intrați în conversație, să vă cunoașteți în arta condeiului, în tovărășie româno-americană. Deoarece în afară de mine mai sunt și alți Filip T. care dau cu pixul în muze și cu muza-n pix mă semnez mai jos:
Filip Tănase din București