agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-01 | [This text should be read in romana] | Submited by miron stefan
Familia se reunește odată pe lună. Femeile și copii se întîlnesc deja după amiaza.
Se bea cafeaua. Copii sunt trimiși de acolo. Să se joace. Nu trebuie ei să audă tot. Totuși femeile vorbesc în șoaptă. Își arată compasiunea. Povestesc de cineva care este foarte bolnav. Cînd se întunecă, spun povești cu fantome și vindecări miraculoase. Li se face frică. Îi cheamă pe copii. Își strîng copii la piept. Apoi mănîncă cu toții fructe. Sosesc bărbații. Dialoghează despre frizuri, despre afaceri. Și așa mai departe. Discuția merge anevoios. Se oprește deodată ca un ceas stricat. Mai grav, nu va mai putea fi urnită. O fată se înroșește. Deodată se lasă tăcerea. Au impresia că se sufocă. Se simt nesiguri ca într-un balansoar, neajutorați ca într-un tobogan... li se pare ridicol. Aud cum vîntul bate pe acoperișuri. Ploaia izbește în ferestrele întunecate. Aceiași tăcere. Acolo- Dacă va fi așa groaznic... cu el - Cum ar trebui să se termine asta... Evită să se privească.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy