Ma trezesc ca de fiecare data in intuneric, numar clipele pana cand lumina imi va strapunge sufletul sangeriu. Intunericul si singuratatea ucid cu cruzime orice urma a vietii. Imi ghidez pasii orbeste prin haosul negru al noptii,dar nu ajung nicaieri, caci nu am un scop concret pe care sa-mi pot construi stalpii de sustinere ai credintei in mine si in altii, ai credintei in viata. Ratacesc fara sa stiu unde si de ce. Un razboi glacial al suferintei, al durerii si al singuratatii a luat sub stapanire lumea de mult trecuta, candva infloritoare, candva fericita. Cand mintea mea isi recapata luciditatea, pentru cateva clipe devin constienta de existenta mea. Cine sunt eu? Sunt un naufragiat al noptii ce isi investeste sperantele in rotatia infinita a vietii ce exercita o iesire din individual. O definitie prea pompoasa pentru un om atat de banal? Probabil...este doar una dintre definitiile pe care am incercat s-o atribui fiintei mele. Raspunsurile unui intreg abis de intrebari curg prin mine ca printr-o cascada.Imi repet in minte sintagma, incerc, caut, insa nu gasesc...scopul existentei mele.
De prea mult aer am impartit timpul in respiratii cosmice sufland vise infantile spre ceea ce a mai ramas...un "eu" ratacit in lume ce traieste doar pentru a muri in zadar,o carcasa goala a unui suflet inexistent pe care l-am pierdut.Dar de ce sa-mi mazgalesc putina fericire care mai mi-a ramas cu cristale diafane ce se vor sparge in inima mea sangeranda?Ma gandesc la fericirea mea ca la o tanara rima, prizoniera intr-o mahala in care se contopesc o nemarginire de apusuri,o cugetare din statica uitarii in care se nasc rand pe rand lacrimile...va asteptati la zambet? ei bine viata mea nu tine cont de zambete, niciodata nu ma voi intreba cat am zambit azi,ci :oare cate lacrimi mai mi-au strapus obrazul?tot atatea ca ieri sau mai multe? Eu nu vad lacrima ca pe o pata neagra ce trebuie evitata cu orice chip, nu, eu vad lacrima ca un mod de a spala sufletul, de a-i aduce acel suras iarasi, de a-l face sa se simta iar viu.In lacrima m-am regasit si o port cu mine pretutindeni, sta ascunsa in spatele unui zambet fals si poate neconvingator, nu o poti vedea dar ea este acolo, aproape de mine gata sa-mi spele sufletul in orice secunda.