Fratele meu începuse să-mi dicteze în stilul său oratoric inconfundabil, stilul cu care vrăjise toate triburile, făcându-le să-l asculte încremenite:

― La început, cu exact 15,2 miliarde de ani în urmă, s-a produs o explozie uriașă în Univers...

Dar eu mă oprisem din scris.

― Cincisprezece miliarde de ani? am întrebat pe un ton sceptic.

― Exact. Sunt în plină inspiraÈ›ie divină, să È™tii.

― Nu-È›i pun la îndoială inspiraÈ›ia! (Și bine făceam. Fratele meu e cu trei ani mai mic decât mine, dar nu îndrăznesc să-l contrazic. De fapt, dacă cineva ar îndrăzni să se îndoiască de inspiraÈ›ia lui, ar da pur È™i simplu de bucluc.) Mă gândesc numai cum o să reuÈ™eÈ™ti să spui povestea CreaÈ›iei pe o perioadă de cincisprezece miliarde de ani...

― AÈ™a trebuie, atât a durat. Am totul aici, mi-a răspuns el, atingându-È™i fruntea cu degetul. Nu uita că totul provine de la cea mai înaltă autoritate.

Eu, însă, îmi lăsasem deja stylusul deoparte.

― Știi cât costă papirusul? l-am întrebat.

― Ce?

O fi fost el inspirat, ce-i drept, dar, după cum puteam să-mi dau seama, inspirația nu-i era de nici un folos în probleme meschine precum prețul papirusului. Am zâmbit în sinea mea și am început să-i explic:

― Să zicem că descrii un milion de ani pe un sul de papirus. Asta presupune că vei avea nevoie de cincisprezece mii de suluri. Va trebui să vorbeÈ™ti până vei umple cincisprezece mii de suluri, È™i È™tii că eÈ™ti bâlbâit. Eu, în schimb, va trebui să le scriu, È™i iar o să mi se pună cârcel. Și chiar dacă ne-am putea permite să cumpărăm atâta papirus, chiar dacă tu nu te-ai bâlbâi, iar mie nu mi s-ar pune cârcel, cine ar fi în stare să copieze toată lucrarea? Știi doar că avem nevoie de cel puÈ›in o sută de copii, înainte de publicare. Altfel de unde vrei să încasăm drepturi de autor?

Fratele meu s-a gândit o vreme la cele auzite, apoi m-a întrebat cu naivitate:

― Crezi că ar trebui să mai reduc puÈ›in?

― PuÈ›in mai mult!

― Ce zici de o sută de ani?

― Ce zici de È™ase zile?

― Cum să înghesuim CreaÈ›ia în È™ase zile? a exclamat el îngrozit.

― Ãsta-i tot papirusul pe care-l avem. Ce părere ai?

― Of, bine, treacă de la mine! a murmurat el È™i a început să dicteze din nou: "La început"... Doar È™ase zile, Aaron?

― Doar È™ase zile, Moise! i-am răspuns cu fermitate.