- Bună ziua! Suntem de la televiziunea PROȘTIDAMULÞI TV. Facem un sondaj de opinie. Am dori să știm cum v-ați pregătit pentru sfârșitul lumii. Știți că s-a anunțat pentru mâine, la ora 4 fix.
- Bună ziua! Păi, cum să mă pregătesc, domnu’? Ia priviți! Tocmai am ieșit din coafor. M-am făcut permanentă…
- Adică… veșnică?
- Nu, domnule! La păr. Ce mă iei cu veșnicia? Apoi, mi-am făcut manichiura și pedichiura, m-am epilat cam peste tot, hi,hi, hi, să nu mă-ntrebați pe unde, că mă-nroșesc!
- Doamnă, iertați-mă, nu vă-ntreb, dar mai contează? Vreau să spun, dacă tot vine sfârșitul, mai are vreo importanță cum arătați?
- Păi cum să n-aibă, domnule? Cum să mă găsească sfârșitul lumii nepregătită, necoafată, nenimica? Și dacă vine televiziunea să filmeze-n direct? Eu cum s-apar? Vrei să nu „dau bine” pe sticlă?
- Doamnă, dacă vine sfârșitul, cum să mai vină televiziunea, e…
- Taci, domnule! Că vă băgați nasul peste tot. Nu mai poate omul să petreacă sfârșitul lumii de voi! Lăsați-mă că am treabă! Mai sunt câteva ore și eu de-abia am început pregătirile.

A doua zi.

- Alo, Protecția Consumatorului? Bună ziua! Vreau să fac o reclamație.
- Vă ascultăm.
- Vreau să-l reclam pe idiotul ăla care-a prezis sfârșitul lumii. Fix la ora 4.
- Ã… stați puțin, că nu-nțeleg. Despre ce-i vorba?
- Cucoană, mata ești sărită de pe fix? N-ai știut că vine sfârșitul lumii? Nu te-ai dus și tu, ca toate femeile de bun simț, la coafor, să te pregătești, să nu te găsească sfârșitul lumii ca pe o maimuță nepieptănată?
- Doamnă, eu sunt pieptănată mereu…
- Problema dumitale dacă aștepți sfârșitul lumii în fiecare zi!
- Și-apoi, eu am de muncă, n-am timp de pregătiri din astea excentrice. Spuneți ce doriți!
- Doresc să reclam pe ciocoflenderu’ care m-a mințit. Păi eu m-am dus degeaba la coafor? Și să-i cer daune. Eu am cheltuit o avere să mă duc la stilist să m-aranjez, mi-am cumpărat rochie de seară, că așa se anunțase, că vine noaptea… am cheltuit banii de înmormâmtare ai soacră-mii, c-am zis că ce mai contează, și maimuțoiul ăla m-a-nșelat? Dacă nu știe să calculeze, ce caută la televizor să mintă oamenii de bună-credință?
- Doamnă, ce ați vrea să facem noi? Cine v-a obligat să-l credeți? Dacă eu vă spun acum că mâine vine Vlad Þepeș și vă servește câte-o țeapă la toți ăștia care n-aveți altă treabă decât să vă pregătiți de sfârșitul lumii mai ceva ca de bal mascat, mă credeți?
- Normal că nu! Cum să te cred? Dumneata îmi spui la telefon, nu la televizor. Telefonul nu-i o sursă de încredere.
- Și televizorul este…
- Normal!
- Atunci să vă rezolve televizorul problema! Nu-i de competența noastră.
- Ia mai taci, și nu-ți mai ascunde incompetența pe după Vlad Þepeș! Notează mai bine ce pretenții am! Ãla să-mi dea 900 pentru rochie, 200 pentru coafor, 500 pe lună șomajul, că mi-am dat demisia; am zis că nu-i ocazie mai nimerită să-i spun șefului meu tot ce-aveam pe suflet. I-am zis-o, i-am trântit cheile pe masă și-am plecat în trompă.
- Bine că nu în saxofon!
- Na! Tâmpitu-ăla care-a greșit calculele m-a lăsat și fără servici, fi-i-ar aritmetica să-i fie! Cum o fi trecut ăsta clasa, domnule? Eu ce mă fac acum? A, cred că știu! Ce idee mi-ați dat! Mă duc la șeful televiziunii ăleia, PROȘTIDAMULÞI TV, că am apărut “pe sticlă” și cred că aveam o față convingătoare, că doar ieșisem din coafor. N-o să mă lase pe mine de izbeliște domnul Ban Păcălicescu, doar e idolul și părintele nostru, al celor… mulți. Vă văd eu p-ăștia puțini, care vă dați de-a rostogolu’ cu munca, ce-o să faceți când o să-l punem președinte! Aha, așa fac. Și-mi iau și-un ghioc și m-apuc să le ghicesc oamenilor unde-o să-i găsească sfârșitul lumii și cu cine. Ha, haa, ce idee bună! Mulțumesc, doamnă, mulțumesc! Sunteți cu adevărat minunați, voi, ăștia de la Protecția Consumatorului!