agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-24 | [This text should be read in romana] | Submited by Enache Nicolae (ALQUIMISTA, 1988) PREFAÞà Este important să spunem cîteva lucruri despre faptul că Alchimistul este o carte simbolică, diferită de Jurnalul unui magician, care n-a fost o lucrare de ficÈ›iune. Unsprezece ani de viață am dedicat Alchimiei. Simpla idee de a transforma metalele în aur sau de a descoperi Elixirul tinereÈ›ii fără bătrîneÈ›e era prea fascinantă ca să treacă neobservată de orice novice în ale magiei. Mărturisesc că Elixirul tineÂreÈ›ii fără bătrîneÈ›e mă seducea cel mai tare: înainte de a înÈ›elege È™i simÈ›i prezenÈ›a lui Dumnezeu, ideea că totul se va sfîrÈ™i într-o bună zi mă aducea la dispeÂrare. Astfel, aflînd despre posibilitatea de a obÈ›ine un lichid în stare să-mi prelungească pentru mulÈ›i ani existenÈ›a, am hotărît să mă dedic trup È™i suÂflet fabricării lui. Era o perioadă de mari transformări sociale ― începutul anilor '70 ― È™i încă nu existau publicaÈ›ii serioase cu privire la Alchimie. Am început, la fel ca unul dintre personajele cărÈ›ii, să cheltui puÈ›inii bani pe care îi aveam pe cumpărarea unor cărÈ›i din străinătate, È™i-mi dedicam multe ore din zi studiuÂlui simbologiei lor complicate. Am căutat două-trei persoane serioase din Rio de Janeiro care se dediÂcaseră în mod serios Marii Opere, dar acestea au refuzat să mă primească. I-am cunoscut È™i pe alÈ›ii care își spuneau alchimiÈ™ti, își aveau laboratorul propriu È™i promiteau să mă înveÈ›e tainele Artei în schimbul unei adevărate averi; azi înÈ›eleg că aceÈ™Âtia nu È™tiau nimic din ceea ce pretindeau să mă înveÈ›e. Dar cu toată stăruinÈ›a mea, rezultatele au fost zero absolut. Nu se întîmpla nimic din ceea ce maÂnualele de Alchimie afirmau în limbajul lor comÂplicat. Era un È™ir nesfîrÈ™it de simboluri, de dragoni, de lei, sori, luni È™i argint viu, iar eu aveam mereu impresia că mergeam pe un drum greÈ™it, pentru că limbajul simbolic permite o cantitate uriașă de erori. ÃŽn 1973, disperat de absenÈ›a oricărui progres, am comis un act de o iresponsabilitate supremă. ÃŽn acel timp eram angajat la Secretariatul pentru EducaÈ›ie din Mato Grosso, pentru a È›ine cursuri de teatru în acel stat, aÈ™a că am hotărît să-mi foloÂsesc studenÈ›ii la niÈ™te ateliere de teatru care aveau ca temă Tabla de Smarald. Aceasta, împreună cu unele incursiuni ale mele în zonele mocirloase ale magiei, au făcut ca în anul următor să pot simÈ›i pe propria piele adevărul proverbului: "După faptă, È™i răsplată". Totul în jurul meu s-a prăbuÈ™it complet. Mi-am petrecut următorii È™ase ani din viață înÂtr-o atitudine destul de sceptică în ceea ce priveÈ™te tot ce era legat de mistică. ÃŽn acest exil spiritual am învățat multe lucruri importante: că acceptăm un adevăr numai după ce l-am negat din tot sufletul, că nu trebuie să fugim de propriul nostru destin È™i că mîna lui Dumnezeu este infinit de generoasă, în pofida severității ei. ÃŽn 1981, am făcut cunoÈ™tință cu RAM, organiÂzaÈ›ia ocultă unde mi-am găsit È™i un Maestru, care avea să mă readucă pe drumul ce-mi era scris. Și în timp ce el mă pregătea în învățătura mea, m-am apucat din nou să studiez Alchimia pe cont proÂpriu, într-o noapte, cînd stăteam de vorbă după o epuizantă sesiune de telepatie, am întrebat de ce limbajul alchimiÈ™tilor era atît de vag È™i de complicat. ― Sînt trei tipuri de alchimiÈ™ti, spuse Maestrul meu. Aceia care sînt impreciÈ™i pentru că nu È™tiu ce vorbesc; aceia care sînt impreciÈ™i pentru că È™tiu ce vorbesc, dar È™tiu È™i că limbajul Alchimiei este un limbaj adresat inimii È™i nu raÈ›iunii. ― Și al treilea tip? am întrebat. ― Aceia care nu au auzit niciodată vorbindu-se despre Alchimie, dar care au reuÈ™it, prin experienÈ›a lor, să descopere Piatra Filosofală. AÈ™a s-a hotărît Maestrul meu ― care aparÈ›inea celui de-al doilea tip ― să-mi predea lecÈ›ii de AlÂchimie. Am descoperit că limbajul simbolic, care mă irita È™i mă descumpănea atît, era unicul mod de a atinge Sufletul Lumii, sau ceea ce Jung a denuÂmit "inconÈ™tientul colectiv". Am descoperit LegenÂda personală È™i Semnele lui Dumnezeu, adevăruri pe care raÈ›ionamentul meu intelectual refuza să le accepte din cauza simplității. Am descoperit că a ajunge la Marea Operă nu este misiunea unor aleÈ™i, ci a tuturor fiinÈ›elor omeneÈ™ti de pe faÈ›a PămîntuÂlui. Sigur că nu totdeauna vedem Marea Operă sub forma unui ou sau a unui flacon cu lichid, dar toÈ›i putem ― fără umbră de îndoială ― să ne cufunÂdăm în Sufletul Lumii. De aceea Alchimistul este È™i un text simbolic. De-a lungul paginilor sale, în afară de faptul că am transmis tot ce am învățat despre aceasta, am înÂcercat să aduc un omagiu marilor scriitori care au reuÈ™it să ajungă la Limbajul Universal: Hemingway, Blake, Borges (care a folosit È™i el istoria persană înÂtr-una din povestirile lui), Malba Tahan È™i alÈ›ii. Pentru a completa această lungă prefață È™i a ilusÂtra ceea ce Maestrul meu voia să spună cu al treiÂlea tip de alchimiÈ™ti, merită să amintim o întîmplare pe care el însuÈ™i mi-a povestit-o în laboratorul lui. Sfînta Maria, cu pruncul Isus în braÈ›e, s-a hoÂtărît să vină pe Pămînt ca să viziteze o mînăstire. Mîndri foarte, călugării au făcut un È™ir lung È™i fieÂcare s-a înfățiÈ™at în faÈ›a Sfintei Fecioare pentru a I se închina. Unul a declamat poeme frumoase, alÂtul I-a arătat miniaturile sale pentru Biblie, al treiÂlea I-a recitat numele tuturor sfinÈ›ilor. Și aÈ™a unul după altul, fiecare călugăr È™i-a adus omagiul Maicii Domnului È™i Pruncului Isus. Dar ultimul din È™ir era cel mai umil călugăr din mînăstire, care niciodată nu învățase înÈ›eleptele scrieri ale epocii. PărinÈ›ii lui fuseseră oameni simÂpli care lucrau la un vechi circ din împrejurimi È™i tot ce-l putuseră învăța era să arunce mingi în sus È™i să facă cîteva jonglerii. Cînd a venit rîndul acestuia, ceilalÈ›i călugări au vrut să pună capăt închinăciunilor, pentru că fostul scamator nu avea nimic important de spus È™i puÂtea strica imaginea mînăstirii. Dar călugărul simÈ›ea, în adîncul sufletului, o dorință arzătoare să dăÂruiască ceva lui Isus È™i Sfintei Fecioare. RuÈ™inat, simÈ›ind privirea mustrătoare a fraÈ›ilor lui, a scos cîteva portocale din sutană È™i a început să le arunce în sus È™i să jongleze cu ele, aÈ™a cum È™tia el. Și doar în acel moment Pruncul Isus a zîmbit È™i a început a bate din palme în braÈ›ele Sfintei Marii. Și Maica Domnului numai lui i-a întins braÈ›ele, lăÂsîndu-l să-l atingă pe Prunc. AUTORUL Și pe cînd mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, aÈ™ezînÂdu-se la picioarele Domnului, asculta cuvîntul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire È™i, apropiindu-se, a zis: Doamne! au nu socoteÈ™ti că sora mea m-a lăsat sinÂgură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Și răspunzînd, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeÈ™ti È™i pentru multe te sileÈ™ti. Dar un lucru trebuie: căci Maria partea cea bună a ales, care nu se va lua de la ca. LUCA, 10: 38-42 PROLOG Alchimistul luă o carte pe care o adusese cineva din caravană. Tomul era fără copertă, dar reuÈ™i să-i identifice autorul: Oscar Wilde. ÃŽn timp ce-i răsfoia paginile, găsi o povestire despre Narcis. Alchimistul cunoÈ™tea legenda lui Narcis, frumoÂsul băiat care-È™i contempla zilnic propria frumuÂseÈ›e într-un lac. Era atît de fascinat de el însuÈ™i că într-o bună zi a căzut în lac È™i a murit înecat. ÃŽn loÂcul acela, a apărut o floare care s-a numit narcisă. Dar nu aÈ™a își încheia Oscar Wilde povestirea. El spunea că atunci cînd a murit Narcis, au venit naiadele ― zeiÈ›ele izvoarelor È™i ale pădurii ― È™i au văzut lacul transformat dintr-unul cu apă dulce, într-un ulcior cu lacrimi sărate. ― De ce plîngi? au întrebat naiadele. ― Plîng pentru Narcis, răspunse lacul. ― Ah, nu-i de mirare că plîngi pentru Narcis, continuară ele. La urma urmelor, deÈ™i noi am alerÂgat mereu după el prin pădure, tu erai singurul care puteai să-i contempli de aproape frumuseÈ›ea. ― Dar Narcis era frumos? întrebă lacul. ― Cine altul poate È™ti mai bine decît tine? răsÂpunseră, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar pe marginile tale se apleca el în fiecare zi. Lacul rămase tăcut o vreme. ÃŽntr-un tîrziu, zise: ― ÃŽl plîng pe Narcis, dar niciodată n-am È™tiut că el era frumos. ÃŽl plîng pe Narcis pentru că de fiecare dată cînd se apleca deasupra apelor mele, eu puteam să văd reflectată, în fundul ochilor lui, propria-mi frumuseÈ›e. "Ce povestire frumoasă", spuse Alchimistul. Partea întîi Băiatul se numea Santiago. Se întuneca tocmai cînd ajunse cu turma lui în faÈ›a unei vechi biserici părăsite. AcoperiÈ™ul se prăbuÈ™ise de mult, È™i in loÂcul unde pe vremuri se afla sacristia creÈ™tea acum un sicomor uriaÈ™. Hotărî să petreacă noaptea aici. ÃŽÈ™i mînă toate oiÂle prin ruinele porÈ›ii È™i apoi puse niÈ™te scînduri penÂtru ca acestea să nu fugă în timpul nopÈ›ii. Nu erau lupi pe acolo, dar odată îi scăpase una în timpul nopÈ›ii È™i a trebuit să-È™i piardă toată ziua următoare pentru a găsi oaia rătăcită. ÃŽÈ™i întinse haina pe jos È™i se aÈ™eză, folosind carÂtea pe care o terminase de citit drept pernă. ÃŽÈ™i spuÂse, înainte de a adormi, că ar trebui să înceapă să citească niÈ™te cărÈ›i mai groase ― durau mai mult pînă se sfîrÈ™eau È™i erau perne mai confortabile în timpul nopÈ›ii. Era încă întuneric cînd se trezi. Privi în sus È™i văzu stelele care străluceau prin acoperiÈ™ul aproaÂpe năruit. "Voiam să mai dorm puÈ›in", se gîndi el. AvuÂsese acelaÈ™i vis ca È™i săptămîna trecută, È™i iarăși se trezise înainte de sfîrÈ™it. Se ridică È™i luă o înghiÈ›itură de vin. Apoi își luă toiagul È™i începu să-È™i trezească oile care încă mai dormeau. Observase că imediat ce se trezea el, cea mai mare parte a animalelor se deÈ™teptau È™i ele. Ca È™i cum ar fi existat o energie misterioasă care îi unea viaÈ›a de aceea a oilor cu care străbătuse pămîntul de doi ani încoace în căutare de hrană È™i apă. ― S-au obiÈ™nuit atîta cu mine că-mi cunosc obiÂceiurile, își spuse în È™oaptă. Dar stătu o clipă È™i se gîndi că ar fi putut să fie È™i invers: s-o fi obiÈ™nuit el cu orarul oilor. Dar erau È™i unele oi care întîrziau să se scoale. Băiatul le trezi pe rînd cu toiagul, strigînd-o pe fieÂcare pe nume. Totdeauna crezuse că oile sînt în staÂre să înÈ›eleagă ce vorbeÈ™te el. De aceea obiÈ™nuia uneori să le citească părÈ›i din cărÈ›ile care îl impreÂsionaseră, sau să vorbească despre singurătatea È™i bucuria unui cioban pe cîmp, ori să comenteze ultiÂmele noutăți pe care le vedea prin oraÈ™ele pe unde se întîmpla să treacă. ÃŽnsă în ultimele două zile avusese o singură grijă: fata negustorului care locuia în oraÈ™ul unde avea să ajungă peste patru zile. Nu fusese decît o singură dată acolo, anul trecut. Negustorul avea o prăvălie de stofe È™i È›esături È™i îi plăcea totdeauna să vadă cu ochii lui cum sînt oile tunse, ca să se ferească de hoÈ›ii. ÃŽi spusese un prieten despre prăÂvălie, aÈ™a că ciobanul își dusese oile acolo. ― Vreau să vînd ceva lînă, îi spuse negustoÂrului. Prăvălia era plină de clienÈ›i È™i negustorul îl ruÂgă să aÈ™tepte pînă seara. El se aÈ™eză pe caldarîmul din faÈ›a magazinului È™i scoase o carte din desagi. ― Nu È™tiam că ciobanii citesc cărÈ›i, se auzi un glas feminin lîngă el. Era o fată ce arăta leit ca acelea din Andaluzia, cu părul negru È™i neted È™i ochi ce aminteau vag de vechii cuceritori mauri. ― Asta pentru că oile te învață mai multe decît cărÈ›ile, răspunse băiatul. Au stat de vorbă mai bine de două ore. Ea îi spuse că era fata negustorului, È™i-i vorbi despre viaÈ›a din acea aÈ™ezare unde fiecare zi era la fel cu cealaltă. CiobănaÈ™ul îi povesti despre cîmpiile AnÂdaluziei, despre ultimele noutăți pe care le văzuse în oraÈ™ele pe unde trecuse. Era mulÈ›umit că vorÂbea È™i cu altcineva, nu numai cu oile. ― Cum ai învățat să citeÈ™ti? întrebă fata la un moment dat. ― Ca toată lumea, răspunse băiatul. La È™coală. ― Dar dacă È™tii să citeÈ™ti, cum de eÈ™ti doar un simplu cioban? Băiatul bălmăji ceva ca să ocolească răspunsul. Era încredinÈ›at că fata nu va înÈ›elege niciodată. ÃŽÈ™i continuă poveÈ™tile de călătorie È™i ochiÈ™orii cei maÂuri clipeau de frică È™i mirare. Pe măsură ce trecea timpul, băiatul își dorea să nu se mai sfîrÈ™ească ziua, să-l vadă tot ocupat pe tatăl fetei care să-i ceară să aÈ™tepte trei zile. A înÈ›eles că simÈ›ea un lucru pe care nu-l mai simÈ›ise: dorinÈ›a de a rămîne într-un sinÂgur loc pentru totdeauna. Lîngă fata cea oacheșă zilele n-ar fi fost niciodată la fel una cu cealaltă. Dar negustorul veni È™i îi ceru să tundă patru oi. Apoi îi plăti cît îi datora È™i-i ceru să revină anul următor. Peste doar patru zile ajungea din nou în orășeÂlul acela. Era agitat È™i nesigur pe el: poate că fata îl È™i uitase. Pe acolo treceau mulÈ›i ciobani care vinÂdeau lînă. ― Nu-i nimic, le spuse flăcăul oilor lui. Și eu cunosc alte fete în alte oraÈ™e. Dar în străfundul inimii È™tia că are importanță. Și că păstorii, ca È™i marinarii sau comis-voiajorii, cunoÈ™teau cîte un oraÈ™ unde se afla cineva în stare să-i facă să uite de bucuria de a călători liberi prin lume. Se iveau zorile È™i ciobanul își mînă oile în aÈ™a fel încît să meargă după soare. "Astea niciodată nu trebuie să ia o hotărîre", gîndi el. "Poate de asta stau mereu lîngă mine." Aveau nevoie doar de apă È™i hrană. Cîtă vreme băiatul È™tia cele mai verzi pășuni din Andaluzia, ele îi vor fi credincioase. Chiar dacă zilele erau toate la fel, cu ore nesfîrÈ™ite care se tîrau între răsăritul È™i apusul soarelui, chiar dacă ele nu citiseră niciÂodată o carte în scurta lor viață È™i nu cunoÈ™teau limÂba oamenilor care povesteau noutățile de prin sate. Erau mulÈ›umite să găsească apă È™i hrană, atîta le era de ajuns. ÃŽn schimb, își ofereau cu mărinimie lîna, compania È™i ― din cînd în cînd ― carnea. "Dacă eu acum aÈ™ deveni un monstru È™i m-aÈ™ hotărî să le omor una cîte una, ele ar vedea abia la urmă că turma a fost exterminată", gîndi băiatul. "Pentru că au încredere în mine È™i au uitat să se bizuie pe propriile lor instincte. Și asta numai penÂtru că eu le mîn la mîncare È™i la adăpătoare." Băiatul începu să se minuneze de propriile lui gînduri. Poate biserica aceea, cu sicomorul crescut într-însa, să fi fost cu ghinion. ÃŽi inspirase acelaÈ™i vis pentru a doua oară, È™i asta îi dădea o senzaÈ›ie de furie împotriva tovarășelor lui, mereu aÈ™a de credincioase. Bău puÈ›inul vin care rămăsese de la cina de cu seară È™i-È™i strînse haina la mijloc. Știa că peste cîteva ore, cu soarele în vîrful suliÈ›ei călÂdura va fi aÈ™a de mare că nu-È™i va mai putea duce oile pe cîmp. Era ora cînd toată Spania dormea în timpul verii. Căldura È›inea pînă seara È™i în toată această vreme el trebuia să-È™i care după el haina. Dar cînd se gîndea la greutate, imediat îi venea în minte că nu simÈ›ise frigul dimineÈ›ii numai pentru că o avea. "Trebuie să fim mereu pregătiÈ›i pentru surprizele vremii", se gîndea el atunci, È™i se simÈ›ea mulÈ›umit cu greutatea hainei. Haina își avea rostul ei, È™i băiatul de asemenea. De doi ani pe cîmpiile Andaluziei, È™tia pe dinafară toate aÈ™ezările din regiune, pentru că aceasta era marea pasiune a vieÈ›ii lui ― să călătorească. Se gînÂdise că de data asta o să-i explice fetei cum de un simplu cioban È™tia să citească: fusese chiar la semiÂnar, pînă la È™aisprezece ani. PărinÈ›ii lui voiau ca el să devină preot, È™i să fie motiv de mîndrie pentru o familie de simpli țărani care muncea din greu doar pentru mîncare È™i apă, ca È™i oile lui. ÃŽnvățase latiÂnă, spaniolă È™i teologie. Dar încă de mic visa să cuÂnoască lumea, iar asta era mult mai important decît să-l cunoÈ™ti pe Dumnezeu sau păcatele oamenilor, într-o seară, cînd se afla în vizită la ai săi, își luă inima-n dinÈ›i È™i-i spuse tatălui său că nu voia să fie preot. Voia să călătorească. ― Oameni din toată lumea au trecut prin saÂtul ăsta, fiule, răspunse tatăl. Au venit în căutare de lucruri noi, dar au rămas aceiaÈ™i. Se duc pînă pe deal ca să vadă cetatea È™i sînt de părere că treÂcutul era mai bun decît prezentul. Sînt bălai sau tuciurii, dar nu-s deosebiÈ›i de oamenii din satul nostru. ― Dar eu nu cunosc cetățile din È›inuturile de unde vin ei, zise băiatul. ― Oamenii aceÈ™tia, după ce ne văd pămîntuÂrile È™i femeile, spun că le-ar plăcea să trăiască penÂtru totdeauna aici, continuă tatăl. ― Vreau să cunosc femeile È™i È›inuturile de unde vin ei, spuse băiatul. Pentru că aceÈ™tia nu se aÈ™a-ză niciodată pe aici. ― Oamenii aceÈ™tia au tot timpul punga plină cu bani, mai spuse tatăl. Dintre ai noÈ™tri, numai cioÂbanii umblă de colo-colo. ― Atunci mă fac cioban. Tatăl nu mai spuse nimic. A doua zi îi dădu o pungă cu trei monede spaniole vechi de aur. ― Le-am găsit într-o zi pe cîmp. Urmau să fie ale bisericii, ca zestre a ta. Cumpără-È›i o turmă È™i bate lumea în lung È™i-n lat, pînă ai să înÈ›elegi că ceÂtatea noastră e cea mai însemnată, iar femeile noasÂtre, cele mai frumoase. Apoi îl binecuvîntă. ÃŽn ochii tatălui, băiatul citi aceeaÈ™i dorință de a cutreiera lumea. O dorință încă vie, în ciuda zecilor de ani cît încercase să o înăÂbuÈ™e cu apă, mîncare È™i acelaÈ™i culcuÈ™ pentru toate nopÈ›ile. Orizontul se coloră în roÈ™u, apoi apăru soarele. Băiatul își aminti de discuÈ›ia cu taică-său È™i se simÂÈ›i uÈ™urat; cunoscuse deja multe cetăți È™i multe feÂmei (dar nici una ca aceea care îl aÈ™tepta peste două zile). Avea o haină, o carte pe care o putea schimba pentru alta È™i o turmă de oi. TotuÈ™i, cel mai imporÂtant era că în fiecare zi își împlinea marele vis al vieÈ›ii lui ― să călătorească. Cînd va obosi de cîmÂpiile andaluze va putea să-È™i vîndă oile È™i să se facă marinar. Cînd se va sătura de mare va fi cunoscut deja multe oraÈ™e, multe femei, multe ocazii de a fi fericit. "Nu È™tiu cum îl caută pe Dumnezeu la semiÂnar", se gîndi el în timp ce privea răsăritul soarelui. De cîte ori putea o lua pe alt drum. Nu mai fuÂsese niciodată pe la acele ruine ale bisericii, deÈ™i treÂcuse de atîtea ori prin apropiere. Lumea era mare È™i nesfîrÈ™ită, È™i dacă s-ar fi lăsat numai un pic conÂdus de oi, ar fi descoperit È™i mai multe lucruri inteÂresante. "Problema este că ele nu È™tiu că fac drumuri noi în fiecare zi. Nu-È™i dau seama că pășunile se schimbă, că anotimpurile trec, pentru că sînt ocuÂpate numai cu adăpatul È™i cu mîncarea." "Poate că aÈ™a este cu noi toÈ›i", își zise ciobănaÈ™ul. "Chiar È™i cu mine, care nu mă mai gîndesc la altă femeie de cînd am văzut-o pe fata negustorului." Privi cerul È™i socoti că pe la prînz ar ajunge la Tarifa. Acolo putea să schimbe cartea pentru una mai groasă, să-È™i umple carafa cu vin, să se radă È™i să se tundă; trebuia să se pregătească pentru ca s-o întîlnească pe fată, È™i nici nu voia să se gîndeasÂcă la posibilitatea ca alt cioban să fi ajuns înaintea lui cu mai multe oi, È™i să-i ceară mîna. "Tocmai posibilitatea să-È›i împlineÈ™ti un vis face viaÈ›a interesantă", reflectă el în timp ce iarăși privea cerul È™i grăbea pasul. Tocmai își adusese aminte că la Tarifa stătea o bătrînă care È™tia să interpreteze visele. Iar el avusese de două ori acelaÈ™i vis în acea noapte. Bătrîna îl conduse pe flăcău într-o încăpere din fundul casei, separată de sufragerie printr-o perdea făcută din fîșii de plastic colorate. ÃŽnăuntru avea o masă, o icoană cu Sfînta Inimă a lui Isus È™i două scaune. Bătrîna se aÈ™eză È™i-i ceru È™i lui să facă la fel. Apoi îi luă mîinile È™i se rugă în È™oaptă. Părea o rugăciune È›igănească. Flăcăul mai întîlÂnise mulÈ›i È›igani în drumurile lui; aceÈ™tia umblau din loc în loc, dar nu aveau grija oilor. Oamenii spuÂneau că viaÈ›a unui È›igan era făcută numai ca să-i înÈ™ele pe ceilalÈ›i. Și mai spuneau că făcuseră înÈ›eleÂgere cu diavolul, È™i că furau copii ca să-i facă sclavi în misterioasele lor tabere. Cînd fusese mic, mereu i-a fost groază să nu-l fure È›iganii, È™i aceeaÈ™i frică veche o simÈ›i cînd È›iganca îi luă mîinile. "Dar are icoana cu Sfînta Inimă a lui Isus", gînÂdi el, încercînd să se liniÈ™tească. Nu voia ca mîna să înceapă a-i tremura, iar bătrîna să-È™i dea seama că-i e frică. Spuse Tatăl nostru în gînd. ― Ce interesant, zise bătrîna fără a-È™i lua ochii de la mîna băiatului. Apoi tăcu din nou. Flăcăul deveni nervos. Mîinile începură să-i treÂmure fără voie, iar bătrîna văzu. Și le trase repede. ― N-am venit ca să-mi ghiceÈ™ti în palmă, spuÂse, căindu-se că intrase în casa aceea. Chiar se gînÂdi că mai bine-i plătea acum È™i pleca fără să fi aflat nimic. Dăduse prea multă importanță unui vis care se repetase. ― Ai venit pentru vise, răspunse bătrîna. Visele sînt limbajul Domnului. Și cînd el vorbeÈ™te pe LimÂbajul Lumii, pot să-l interpretez È™i eu. Dar dacă El vorbeÈ™te limba sufletului matale, numai tălică poÈ›i s-o înÈ›elegi. Da' io îți iau oricum banii. ÃŽncă o hoÈ›ie, se gîndi flăcăul. Dar se hotărî să riÈ™te. Un cioban riscă mereu să se-ntîlnească cu lupii sau cu seceta, dar asta face ocupaÈ›ia de păstor mai atractivă. ― Am avut de două ori la rînd acelaÈ™i vis, înÂcepu el. Se făcea că eram pe o pășune cu oile, cînd a apărut un copil care a început să se joace cu aniÂmalele. Mie nu-mi place să se bage cineva pe oile mele, se sperie de străini. Dar copiii totdeauna reuÂÈ™esc să se apropie de animale fără să le sperie. Nu È™tiu de ce. Nu È™tiu cum de cunosc animalele vîrsta oamenilor. ― ÃŽntoarce-te la vis, îi ceru bătrîna. Am o oală pe foc. Și pe urmă, ai bani puÈ›ini, nu-mi pot pierÂde tot timpul cu tine. ― Copilul s-a mai jucat cu oile încă o vreme, continuă băiatul, uÈ™or intimidat. Și deodată, m-a luat de mînă È™i m-a dus la Piramidele din Egipt. Se opri puÈ›in pentru ca să vadă dacă bătrîna È™tia ce sînt acelea piramidele din Egipt. Dar bătrîna răÂmase liniÈ™tită. ― Atunci, la Piramidele din Egipt ― È™i proÂnunță ultimele trei cuvinte rar, pentru ca bătrîna să le înÈ›eleagă bine ― copilul mi-a spus: "Dacă ai să vii pînă aici, ai să găseÈ™ti o comoară ascunsă." Dar cînd să-mi arate locul exact, m-am trezit. La amîndouă visele. Bătrîna rămase tăcută. ÃŽntr-un tîrziu, luă iarăși mîinile flăcăului È™i le cercetă atent. ― Nu-È›i iau nici un ban acuma, zise ea. Da' vreau a zecea parte din comoară dacă o găseÈ™ti. Flăcăul rîse. De fericire. Vasăzică baba strîngea ban pe ban din puÈ›inul care-i pica, È™i asta datorită unui vis care vorbea de comori ascunse! Bătrîna treÂbuie că era È›igancă get-beget, că È›iganii sînt proÈ™ti. ― Atunci spune ce înseamnă visul, îi ceru băÂiatul. ― Jură mai întîi. Jură că o să-mi dai o zecime din comoara ta în schimbul vorbelor mele. Băiatul jură. Baba îi ceru să repete jurămîntul cu ochii la icoana Sfintei Inimi a lui Isus Cristos. ― E un vis în Limbajul Lumii, spuse ea. Știu să-l interpretez, dar e o tălmăcire foarte grea. De asta cred că merit o parte din ce găseÈ™ti. Iar înÈ›elesul e ăsta: trebuie să mergi pînă la PiÂramidele din Egipt. N-am auzit niciodată de ele, dar dacă È›i le-a arătat un copil, înseamnă că există. Acolo matale ai să găseÈ™ti o comoară care te va face bogat. Flăcăul rămase descumpănit, dar pe urmă se supără. Nu trebuia să o caute pe bătrînă pentru atîta lucru. Dar apoi își aminti că nu trebuia să plăÂtească nimic. ― Pentru atîta lucru nu trebuia să-mi pierd timpul, zise. ― De-asta È›i-am zis că visul e foarte greu de inÂterpretat. Lucrurile simple sînt cele mai grele, È™i nuÂmai înÈ›elepÈ›ii reuÈ™esc să le vază. Și cum eu nu mi-s o înÈ›eleaptă, trebuie să cunosc alte arte, cum ar fi cititul în palmă. ― Și cum o să ajung eu pînă-n Egipt? ― Eu doar interpretez vise. Nu È™tiu să le transÂform în realitate. De-asta trebuie să trăiesc din ce-mi dau fetele mele. ― Și dacă nu ajung în Egipt? ― Rămîn fără plată. N-o să fie prima oară. Și bătrîna nu mai spuse nimic. ÃŽi ceru băiatului să plece, că pierduse prea mult timp cu el. Flăcăul plecă dezamăgit È™i hotărît să nu mai creadă niciodată în vise. ÃŽÈ™i aminti că avea mai mulÂte de rezolvat. Merse la magazin să cumpere de mîncare, schimbă cartea pe una mai groasă È™i se aÈ™eză pe o bancă în piaÈ›a principală pentru ca să guste vinul pe care tocmai îl cumpărase. Era o zi fierbinte de vară È™i vinul, printr-una din acele taiÂne de nepătruns, reuÈ™ea să-l răcorească puÈ›in. Oile le lăsase la intrarea în oraÈ™, la stînă unui prieten. CunoÈ™tea multă lume din părÈ›ile acelea, doar de asta îi plăcea să călătorească. Cu prietenii pe care È™i-i face omul nu trebuie să stea zi de zi. Cînd vezi aceleaÈ™i feÈ›e mereu, cum i se întîmpla lui la SeÂminar, ajungi să-i consideri ca făcînd parte din viaÂÈ›a ta. Și dacă fac parte din viaÈ›a noastră, încep să vrea să ne-o È™i schimbe. Dacă nu eÈ™ti aÈ™a cum vor ei, se supără. Pentru că toÈ›i È™tiu exact cum trebuie să trăim noi. Și niciodată n-au habar de cum treÂbuie să-È™i trăiască propriile lor vieÈ›i. Ca femeia cu visele, care nu È™tia să le transforme în realitate. Se hotărî să aÈ™tepte să mai coboare soarele spre asfinÈ›it înainte de a pleca cu oile spre cîmp. Peste trei zile avea să fie alături de fata negustorului. ÃŽncepu să citească din cartea pe care i-o dăduse un preot din Tarifa. Era o carte groasă, care vorbea despre o îngropăciune chiar din prima pagină. Pe lîngă aceasta, numele personajelor erau îngrozitor de complicate. Dacă într-o bună zi o să scrie o carte, se gîndi el, avea să pună un singur personaj, penÂtru ca cititorii să nu trebuiască să reÈ›ină tot felul de nume. Cînd reuÈ™i să se concentreze puÈ›in asupra lecÂturii ― È™i era bună, pentru că vorbea despre o înÂmormîntare pe zăpadă, ceea ce îi dădea o senzaÈ›ie de frig sub soarele acela teribil ― un bătrîn se aÈ™eÂză lîngă el È™i începu să-i vorbească. ― Ce fac ăia acolo? întrebă el, arătînd spre oaÂmenii din piață. ― Muncesc, răspunse sec flăcăul È™i se prefăcu prins din nou de lectură. ÃŽn realitate, se gîndea să tundă oile în faÈ›a fetei negustorului, ca să vadă È™i ea că era în stare să facă lucruri interesante. ÃŽÈ™i înÂchipuise această scenă de mii de ori; de fiecare dată, fata se minuna cînd el îi explica că oile trebuie tunÂse de la coadă spre cap. Și încerca să-È™i amintească È™i cîteva povestiri frumoase pe care să i le istoriÂsească în timp ce el ar fi tuns oile. Pe cele mai mulÂte le citise în cărÈ›i, dar avea să le spună ca È™i cum le-ar fi trăit cu adevărat. Ea n-o să È™tie niciodată adevărul fiindcă nu È™tia să citească. Dar bătrînul insistă. ÃŽi spuse că era obosit, că-i era sete, È™i-i ceru o gură de vin băiatului. Acesta îi întinse carafa, doar-doar o tăcea bătrînul. Dar moÈ™ul voia să stea la taclale cu tot dinadinÂsul. ÃŽl întrebă ce carte citeÈ™te. Băiatul se gîndi să fie aspru È™i să se mute pe altă bancă, dar taică-său îl ]nvățase să fie respectuos cu bătrînii. AÈ™a că îi înÂtinse bătrînului cartea, din două motive: primul, pentru că nu È™tia să citească titlul. Iar al doilea, penÂtru că dacă nici bătrînul nu È™tia, s-ar fi mutat sinÂgur pe altă bancă pentru ca să nu se simtă umilit. ― Hmmm, zise bătrînul, sucind cartea pe toaÂte părÈ›ile, ca È™i cum ar fi fost cine È™tie ce ciudățenie. E o carte importantă, dar e foarte plicticoasă. Flăcăul rămase surprins. Și moÈ™ul citea, ba chiar citise acea carte. Iar dacă acea carte era plicticoasă, cum spunea el, mai avea timp să o schimbe pe alta. ― E o carte care vorbeÈ™te despre ce vorbesc cam toate cărÈ›ile, continuă bătrînul. Despre neputinÈ›a oamenilor de a-È™i alege propriul destin. Și se terÂmină făcînd în aÈ™a fel încît toată lumea să creadă cea mai gogonată minciună din lume. ― Și care e cea mai mare minciună din lume? întrebă mirat băiatul. ― Păi, asta: într-o anume clipă din existență, pierdem controlul asupra vieÈ›ii noastre care înceÂpe să fie guvernată de soartă. Asta-i cea mai goÂgonată minciună din lume. ― Cu mine nu s-a întîmplat aÈ™a, spuse flăcăul. Au vrut ca eu să fiu preot, dar eu m-am hotărît să mă fac cioban. ― E mai bine aÈ™a, zise bătrînul, pentru că-È›i place să călătoreÈ™ti. "Mi-a ghicit gîndurile", își spuse băiatul. ÃŽn acest timp, bătrînul răsfoia cartea groasă, fără cea mai mică intenÈ›ie de a o înapoia. Flăcăul a obserÂvat că purta niÈ™te haine ciudate: părea arab, ceea ce nu era o raritate prin părÈ›ile acelea. Africa se afla la numai cîteva ore de Tarifa; È™i n-aveai decît să străÂbaÈ›i Strîmtoarea cea mică cu vaporul. Deseori apăÂreau arabi în oraÈ™, după cumpărături È™i spuneau rugăciuni bizare de mai multe ori pe zi. ― De unde sînteÈ›i? întrebă. ― Din mai multe locuri. ― Nimeni nu poate fi din mai multe locuri, riÂpostă flăcăul. Eu sînt păstor È™i umblu prin multe părÈ›i, dar sînt dintr-un singur loc, dintr-un oraÈ™ aproape de o cetate veche. Acolo m-am născut. ― Atunci să spunem că m-am născut la Salem. Băiatul nu È™tia unde se află Salemul, dar nu vru să întrebe, ca să nu se simtă umilit de propria-i neÂÈ™tiință. A mai rămas o vreme privind piaÈ›a. OameÂnii treceau de colo colo È™i păreau foarte ocupaÈ›i. ― Și cum mai e la Salem? întrebă flăcăul, căuÂtînd un punct de orientare. ― Cum a fost întotdeauna. Nu nimerise. Dar È™tia că Salemul nu se află în Andaluzia, fiindcă dacă ar fi fost l-ar fi cunoscut. ― Și ce faceÈ›i la Salem? insistă el. ― Ce fac eu la Salem? pentru prima oară băÂtrînul rîse cu poftă. Păi, eu sînt Regele Salemului! "Oamenii spun lucruri foarte ciudate", gîndi băiatul. "Uneori e mai bine să stai cu oile, care tac È™i-È™i caută doar hrană È™i apă. Sau să stai cu cărÈ›ile, care povestesc istorii de necrezut numai atunci cînd omul vrea să le asculte. Dar cînd vorbeÈ™ti cu oameÂnii, spun niÈ™te lucruri de nu È™tii ce să le răspunzi." ― Numele meu este Melchisedec, spuse bătrîÂnul. Cîte oi ai? ― Destule, răspunse flăcăul. Prea voia să afle multe despre viaÈ›a lui, omul acesta. ― Atunci avem în față o dilemă: nu te pot ajuta dacă chiar crezi că ai oi destule. Flăcăul se enervă. Doar nu cerea ajutor. BătrîÂnul îi ceruse È™i vin, È™i conversaÈ›ie, È™i cartea. ― Dă-mi cartea înapoi, zise. Trebuie să-mi caut oile È™i să plec. ― Dă-mi o zecime din oile tale, spuse bătrînul. Iar eu te învăț cum să ajungi la comoara ascunsă. Abia atunci își aminti băiatul de vis È™i dintr-o dată totul se limpezi. Baba nu-i luase nimic, dar băÂtrînul, care poate era bărbatu-său, urma să stoarcă mult mai mulÈ›i bani pentru un pont care nu exista. Pesemne că È™i moÈ™ul era È›igan. Dar înainte ca băiatul să spună vreo vorbă, băÂtrînul se aplecă, luă un băț È™i începu să scrie pe niÂsipul pieÈ›ei. Cînd s-a aplecat, a strălucit ceva la gîtul lui, dar aÈ™a de tare, că aproape l-a orbit. Dar cu o miÈ™care neobiÈ™nuit de iute pentru vîrsta lui, bătrîÂnul își acoperi pieptul cu haina. Vederea băiatului reveni la normal È™i putu să desluÈ™ească ce scria băÂtrînul pe jos. ÃŽn praful pieÈ›ei centrale din micul oraÈ™, flăcăul citi numele tatălui È™i al mamei sale. Apoi citi poÂvestea vieÈ›ii lui pînă în acel moment, jocurile copiÂlăriei È™i nopÈ›ile reci de la seminar. Citi numele fetei negustorului, pe care el nu-l cunoscuse. Citi lucruri pe care niciodată nu le spusese cuiva, cum ar fi ziua în care a furat puÈ™ca tatălui său ca să vîneze cerbi, sau prima È™i singura lui experiență sexuală. "Eu sînt Regele Salemului", spusese bătrînul. ― Dar cum se face că un rege stă de vorbă cu un păstor? întrebă flăcăul, ruÈ™inat È™i peste măsură de uimit. ― Sînt mai multe motive. Dar hai să zicem că cel mai important e că tu eÈ™ti în stare să-È›i împliÂneÈ™ti Legenda Personală. Băiatul nu È™tia ce este aceea Legendă Personală. ― Este ceea ce tu ai vrut dintotdeauna. ToÈ›i oaÂmenii, la adolescență, È™tiu care este Legenda lor Personală. ÃŽn acest moment al vieÈ›ii totul este limÂpede, totul este posibil È™i oamenii nu se tem să viÂseze È™i să dorească tot ce le-ar plăcea să facă în viață. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trece, o forță misterioasă încearcă, încet, încet, să dovedească faptul că Legenda Personală este imposibil de reaÂlizat. Ce spunea bătrînul nu prea avea înÈ›eles pentru băiat. Voia să afle ce erau acele "forÈ›e misterioase"; fata negustorului avea să rămînă cu gura căscată auzind toate acestea. ― Sînt forÈ›e care par mîrÈ™ave, dar care în reaÂlitate te învață cum să-È›i realizezi Legenda Personală. ÃŽÈ›i pregătesc spiritul È™i voinÈ›a, pentru că pe lumea asta există un mare adevăr: oricine ai fi È™i orice ai face, cînd doreÈ™ti ceva cu adevărat, vrei penÂtru că această dorință s-a născut în sufletul UniverÂsului. Este misiunea ta pe Pămînt. ― Chiar dacă e numai dorinÈ›a de a călători? Sau de a te căsători cu fata unui negustor de È›esături? ― Sau să-È›i cauÈ›i o comoară. Sufletul Lumii se hrăneÈ™te cu fericirea oamenilor. Sau cu nefericirea, cu invidia, cu gelozia lor. ÃŽmplinirea Legendei PerÂsonale este singura îndatorire a oamenilor. Totul este un singur lucru. Și cînd tu vrei ceva cu adeÂvărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinÈ›ei tale. Au rămas o vreme în tăcere, privind piaÈ›a È™i oaÂmenii. Bătrînul vorbi primul: ― De ce paÈ™ti oile? ― Pentru că îmi place să călătoresc. Dar bătrînul îi arătă un vînzător de floricele, cu căruciorul lui roÈ™u, care se afla într-un colÈ› al pieÈ›ei. ― Și acelui vînzător de floricele i-a plăcut să călătorească cînd era mic. Dar a preferat să-È™i cumÂpere un cărucior de floricele È™i să strîngă bani buni, ani de zile. Cînd o să fie bătrîn, o să petreacă o lună în Africa. N-a înÈ›eles niciodată că omul poate totÂdeauna să-È™i împlinească visele. ― Trebuia să fi ales să se facă cioban, gîndi băÂiatul cu voce tare. ― S-a gîndit la asta, răspunse bătrînul, dar vînÂzătorii de floricele sînt mai importanÈ›i decît cioÂbanii. Au o casă, pe cîtă vreme păstorii dorm sub cerul liber. Oamenii preferă să-È™i dea fetele după vînzători de floricele decît după ciobani. Băiatul simÈ›i o împunsătură în inimă, gîndinÂdu-se la fata negustorului. ÃŽn oraÈ™ul ei trebuie să fi existat vreun vînzător de floricele. ― ÃŽn sfîrÈ™it, părerea oamenilor despre vînzăÂtori de floricele È™i despre ciobani ajunge mai imÂportantă pentru ei decît Legenda Personală. Bătrînul răsfoi cartea È™i rămase citind o pagină. Flăcăul aÈ™teptă un timp, apoi îl întrerupse în aceÂlaÈ™i fel în care o făcuse È™i el. ― De ce vorbiÈ›i despre toate lucrurile astea cu mine? ― Pentru că tu încerci să-È›i trăieÈ™ti Legenda PerÂsonală. Dar eÈ™ti pe punctul de a te lăsa păgubaÈ™. ― ÃŽntotdeauna apăreÈ›i în asemenea momente? ― Nu totdeauna sub forma asta, dar e drept că niciodată nu am lipsit. Uneori apar sub forma unei ieÈ™iri din impas, a unei idei bune. Alteori, într-un moment de răscruce, fac în aÈ™a fel încît lucrurile să fie mai simple, È™i aÈ™a mai departe. Dar majoritatea oamenilor nu bagă de seamă. Bătrînul povesti cum săptămîna trecută fusese obligat să apară unui căutător de pietre scumpe sub forma unei pietre. Omul acela lăsase totul baltă ca să caute smaralde. Cinci ani trudise pe un rîu, È™i spărsese 999 999 de bolovani în căutarea unui smaÂrald. Și acum voia să renunÈ›e, È™i nu lipsea decît o piatră, doar O PIATRÃ, pentru a-È™i descoperi smaÂraldul. Cum omul își pusese în joc Legenda PersoÂnală, bătrînul se hotărî să intervină. S-a transformat într-o piatră care s-a rostogolit la picioarele căutăÂtorului. Acesta însă, copleÈ™it de mînie È™i de neîmplinirea celor cinci ani de muncă zadarnică, a arunÂcat piatra cît colo. Dar a azvîrlit-o cu atîta putere, că aceasta s-a lovit de altă piatră care s-a spart, dînd la iveală cel mai frumos smarald din lume. ― Oamenii află foarte devreme care e raÈ›iunea lor de a trăi, spuse bătrînul, cu o undă de tristeÈ›e în priviri. Poate că din cauza asta renunță la tot atît de curînd. Dar aÈ™a e lumea. Abia atunci È™i-a amintit băiatul că discuÈ›ia înÂcepuse cu comoara ascunsă. ― Comorile sînt scoase de sub pămînt de È™uÂvoaiele de apă È™i sînt îngropate tot de È™uvoaie, spuÂse bătrînul. Dacă vrei să afli ceva despre comoara ta, trebuie să-mi dai a zecea parte din oile tale. ― Dar nu se poate să-È›i dau o zecime din coÂmoară? Bătrînul îl privi dezamăgit. ― Dacă-mi făgăduieÈ™ti ce nu ai încă, o să-È›i pierzi dorinÈ›a de a obÈ›ine acel lucru. Atunci băiatul îi spuse că făgăduise o zecime È›igăncii. ― Þiganii sînt deÈ™tepÈ›i, oftă bătrînul. Oricum, e bine să înveÈ›i că totul în viață are un preÈ›. Asta este ceea ce încearcă să ne înveÈ›e Războinicii LuÂminii. Bătrînul înapoie cartea băiatului. ― Mîine, tot la ora asta, îmi aduci o zecime din oi. Iar eu te voi învăța cum să capeÈ›i comoara asÂcunsă. Bună seara. Și dispăru după un colÈ› al pieÈ›ei. Băiatul încercă să mai citească din carte, dar nu reuÈ™i să se concentreze. Era agitat È™i încordat, penÂtru că È™tia că bătrînul spusese adevărul. Se duse pînă la vînzătorul de floricele, cumpără un cornet de floricele, gîndindu-se dacă trebuia să-i povesÂtească ce zisese bătrînul. "Uneori e bine să laÈ™i lucrurile cum sînt", se gînÂdi flăcăul È™i rămase tăcut. Dacă i-ar fi spus ceva, vînzătorul avea să se frămînte trei zile cu gîndul de a lăsa totul baltă, dar era atît de obiÈ™nuit cu căÂruciorul lui... Putea să-l cruÈ›e de această suferință. Porni agaÂle fără È›intă prin oraÈ™ È™i ajunse în port. Acolo era o clădire mică, È™i aceasta avea o ferestruică de unde oamenii cumpărau bilete. Egiptul era în Africa. ― DoriÈ›i ceva? întrebă tipul de la ghiÈ™eu. ― Poate mîine, murmură băiatul depărtîndu-se. Dacă vindea numai o oaie, putea ajunge de partea cealaltă a strîmtorii. Era o idee care-l înspăimînta. ― ÃŽncă un visător, zise funcÈ›ionarul de la ghiÂÈ™eu ajutorului lui, în timp ce băiatul se îndepărta. N-are bani de călătorie. La ghiÈ™eu, băiatul își aminti de oile lui, È™i-i fu teamă să se întoarcă la ele. Doi ani petrecuse învăÂțînd totul despre arta păstoritului; È™tia să tundă, să îngrijească de oile gestante, să-È™i apere animaÂlele de lupi. CunoÈ™tea toate cîmpurile È™i pășunile Andaluziei. CunoÈ™tea preÈ›ul exact de vînzare È™i cumpărare al fiecărui animal pe care-l avea. Se hotărî să se întoarcă la stînă prietenului lui pe drumul cel mai lung. Și oraÈ™ul acesta avea o cetate, iar el se hotărî să suie panta pietruită È™i să se aÈ™eze pe unul din zidurile sale. De acolo de sus putea să vadă Africa. Odată cineva îi explicase că pe acolo veniseră maurii, care ocupaseră atîția ani aproape toată Spania. Flăcăul îi dispreÈ›uia pe maÂuri. Ei îi aduseseră pe È›igani. Tot de acolo se putea vedea oraÈ™ul în întregime, inclusiv piaÈ›a unde stătuse de vorbă cu bătrînul. "Blestemat ceasul cînd l-am întîlnit pe moÈ™ul ăsta", gîndi el. Se dusese doar să găsească o femeie priÂcepută la interpretarea viselor. Nici femeia, nici băÂtrînul nu dăduseră vreo importanță faptului că el era păstor. Erau oameni singuratici care nu mai creÂdeau în viață È™i nu înÈ›elegeau că păstorii ajung să fie legaÈ›i de oile lor. El își È™tia îndeaproape fiecare animal: È™tia care Șchioapătă, care avea să fete pesÂte două luni, È™i care erau cele mai leneÈ™e. Mai È™tia È™i cum să le tundă È™i cum să le taie. Dacă se hotăra să plece, ele vor suferi... ÃŽncepu să bată vîntul. ÃŽl cunoÈ™tea, oamenii îi spuneau Levantul, pentru că o dată cu el sosiseră È™i hoardele de păgîni. Niciodată nu se gîndise, pînă nu cunoscuse Tarifa, că Africa era aÈ™a de aproape. Acesta era un mare pericol: maurii puteau năvăli din nou. Levantul începu să sufle mai tare. "Sînt între oi È™i comoară", își spunea băiatul. Trebuia să aleagă între un lucru cu care se obiÈ™nuise È™i ceva ce i-ar fi plăcut să aibă. Mai era È™i fata negustorului, dar ea nu avea aceeaÈ™i importanță ca oile, pentru că nu depindea de el. Poate nici nu-È™i mai amintea de el. Era sigur că dacă n-ar fi apărut în următoarele două zile, fata nici n-ar fi băgat de seamă: pentru ea, toaÂte zilele erau la fel, È™i cînd toate zilele sînt egale înÂseamnă că oamenii au încetat să vadă lucrurile bune care apar în viaÈ›a lor de cîte ori soarele traversează bolta. "Mi-am părăsit tatăl, mama, È™i cetatea, È™i oraÂÈ™ul. S-au obiÈ™nuit È™i ei, È™i eu. Oile se vor obiÈ™nui È™i ele cu lipsa mea", se gîndi flăcăul. De sus, din înălÈ›ime, privi piaÈ›a. Vînzătorul de floricele continua să-È™i vîndă marfa... O pereche tînără se aÈ™eză pe banca unde stătuse el de vorbă cu bătrînul È™i se sărutau. "Vînzătorul de floricele...", își spuse în sinea lui, È™i nu mai continuă fraza. Pentru că Levantul se înteÈ›ise iar, iar el simÈ›i vîntul biciuindu-i faÈ›a. Vîntul îi aducea pe mauri, e adevărat, dar aducea È™i izul deÈ™ertului È™i parfumul femeilor acoperite cu văluri. Aducea sudoarea È™i visurile bărbaÈ›ilor care într-o bună zi plecaseră în căutarea necunosÂcutului, a aurului, a aventurilor ― È™i a piramidelor. Flăcăul începu să invidieze libertatea vîntului È™i inÂtui că putea fi ca el. Nimic nu-l împiedica, în afară de el însuÈ™i. Oile, fata negustorului, cîmpiile AndaÂluziei erau doar etape ale Legendei sale Personale. A doua zi băiatul se întîlni cu bătrînul la amiaÂză. Adusese cu el È™ase oi. ― Sînt uimit, spuse el. Prietenul meu mi-a cumÂpărat imediat oile. Zicea că toată viaÈ›a a visat să se facă păstor È™i că acela era un semn bun. ― Totdeauna e aÈ™a, răspunse bătrînul. Numim asta începutul de bun augur. Dacă te-ai duce să joci pentru prima oară cărÈ›i, aproape sigur ai cîștiga. Norocul începătorului. ― Și de ce? ― Pentru că viaÈ›a vrea să-È›i trăieÈ™ti Legenda Personală. Apoi începu să cerceteze cele È™ase oi È™i descoÂperi că una È™chiopăta. Băiatul îi spuse că asta nu are nici o importanță, pentru că era cea mai inteliÂgentă È™i dădea lînă destulă. ― Unde e comoara? întrebă. ― Comoara se află în Egipt, aproape de PiraÂmide. Flăcăul se sperie. Și bătrîna îi spusese acelaÈ™i luÂcru, dar nu-i luase nimic. ― Ca să ajungi la ea, va trebui să urmezi semÂnele. Dumnezeu a scris în lume drumul pe care fiecare om trebuie să meargă. Trebuie numai să ciÂteÈ™ti ce a scris El pentru tine. ÃŽnainte ca băiatul să apuce să spună ceva, un fluture apăru zburînd între el È™i bătrîn. ÃŽÈ™i aminti de bunicu-său; cînd era mic, acesta îi spunea că fluÂturii sînt semn de noroc. Ca È™i greierii, coÈ™arii, È™oÂpîrlele È™i trifoiul cu patru foi. ― AÈ™a este, zise bătrînul, care îi putea citi gînÂdurile. Exact cum te-a învățat bunicul. Astea sînt semne. Pe urmă, omul își desfăcu haina care îi acopeÂrea pieptul. Băiatul rămase impresionat de ce văzu È™i-È™i aminti de strălucirea zărită cu o zi înainte. BăÂtrînul avea un colan de aur masiv, bătut cu pietre scumpe. Era într-adevăr un rege. Pesemne că trebuia să umble deghizat, ca să se ferească de hoÈ›i. ― la astea, zise bătrînul, scoțînd o piatră albă È™i una neagră ce se aflau prinse în mijlocul colanuÂlui de aur. Se numesc Urim È™i Tumim. Cea neagră înseamnă "da", iar cea albă înseamnă "nu". Cînd nu reuÈ™eÈ™ti să desluÈ™eÈ™ti semnele, te ajută ele. PuÂne-le totdeauna o întrebare la obiect. Dar, în geneÂral, încearcă să iei singur hotărîrile. Comoara se află la Piramide È™i asta o È™tiai deja; dar trebuie să plăteÈ™ti cu È™ase oi pentru că eu te-am ajutat să iei o hotărîre. Flăcăul a pus pietrele în desagă. De acum înÂcolo doar el avea să hotărască. ― Nu uita că totul este unul È™i acelaÈ™i lucru. Nu uita de limbajul semnelor. Și mai cu seamă, nu uita să mergi pînă la capătul Legendei tale Personale. Dar mai întîi, mi-ar plăcea să-È›i spun o poveste. "Un negustor oarecare È™i-a trimis fiul să înveÈ›e Taina Fericirii de la cel mai înÈ›elept dintre toÈ›i oaÂmenii. Băiatul a umblat patruzeci de zile prin deÂÈ™ert pînă a ajuns la un frumos castel, în vîrful unui munte. Acolo trăia înÈ›eleptul pe care îl căuta. ÃŽnsă în loc să întîlnească un sfînt, eroul nostru s-a trezit într-o încăpere unde a văzut o vînzoleala extraordinară: era un du-te vino de negustori, oaÂmeni care stăteau de vorbă prin colÈ›uri, o mică orÂchestră cînta melodii suave, È™i mai era È™i o masă plină cu cele mai alese bucate din acea parte a luÂmii, înÈ›eleptul vorbea cu toata lumea, iar băiatul a trebuit să aÈ™tepte două ore pînă să-i vină È™i lui rîndul. ÃŽnÈ›eleptul ascultă cu atenÈ›ie motivul vizitei, dar îi spuse că în acel moment nu avea timp să-i expliÂce Taina Fericirii. ÃŽi sugeră băiatului să dea o raită prin palat È™i să se întoarcă peste vreo două ore. ― Dar pînă atunci, vreau să te rog ceva, a comÂpletat înÈ›eleptul, dînd băiatului o linguriță în care picură doi stropi de untdelemn. Cît mergi, poartă această linguriță fără să verÈ™i untdelemnul din ea. Băiatul a început să suie È™i să coboare scările palatului, cu ochii aÈ›intiÈ›i la linguriță. După două ore, s-a prezentat iar în faÈ›a înÈ›eleptului. ― Vasăzică, începu înÈ›eleptul, ai văzut tapiseÂriile persane din sufragerie? Ai văzut grădina care i-a luat Maestrului grădinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea? RuÈ™inat, băiatul mărturisi că nu văzuse nimic. Singura lui preocupare fusese să nu verse picătuÂrile de untdelemn pe care i le încredinÈ›ase înÈ›eleptul. ― Atunci întoarce-te È™i cunoaÈ™te minunile luÂmii mele, îi spuse înÈ›eleptul. Nu poÈ›i avea încreÂdere într-un om dacă nu-i cunoÈ™ti casa. Mai liniÈ™tit de această dată, băiatul luă linguÂriÈ›a È™i reîncepu să se plimbe prin palat, de data aceasta observînd toate operele de artă care atîrÂnau de tavane È™i pe pereÈ›i. A văzut grădinile, munÂÈ›ii din jur, gingășia florilor, rafinamentul cu care fiecare operă de artă fusese aÈ™ezată la locul ei. ÃŽnÂtors la înÈ›elept, îi relată amănunÈ›it tot ce văzuse. ― Dar unde sînt cele două picături de untdeÂlemn pe care È›i le-am încredinÈ›at? a întrebat înÈ›eÂleptul. Privind linguriÈ›a, băiatul văzu că o vărsase. ― Acesta este singurul sfat pe care È›i-l pot da, spuse înÈ›eleptul înÈ›elepÈ›ilor. Taina Fericirii stă în a privi toate minunile lumii È™i a nu uita niciodată de cele două picături de untdelemn din linguriță." Flăcăul rămase tăcut. ÃŽnÈ›elesese istorioara băÂtrînului rege. Unui păstor îi place să călătorească, dar nu uită niciodată de oile lui. Bătrînul îl privi, È™i cu amîndouă mîinile făcu niÈ™te gesturi ciudate deasupra capului flăcăului. Apoi luă animalele È™i-È™i văzu de drum. Pe dealul micului oraÈ™ Tarifa se ridica un vechi fort construit de mauri, È™i cine se aÈ™eza pe zidurile lui putea zări o piață È™i o bucată din Africa. Melchisedec, Regele Salemului, s-a aÈ™ezat pe zidul forÂtului în seara aceea È™i a simÈ›it Levantul în obraji. Oile se foiau pe lîngă el, cu frică de noul stăpîn, È™i neliniÈ™tite de atîtea schimbări. Tot ce voiau ele nu era decît hrană È™i apă. Melchisedec privi la vaporaÈ™ul care ridica anÂcora din port. Nu avea să-l mai vadă niciodată pe băiat, la fel cum niciodată nu l-a mai văzut pe Avraam, după ce a încasat tributul. Dar își îndeÂplinise misiunea. Zeii nu trebuie să aibă dorinÈ›e, pentru că zeii nu au Legendă Personală. Dar Regele Salemului dorea în sinea lui ca flăcăul să izbutească. "Păcat că o să-mi uite repede numele", se gîndi el. "TreÂbuia să i-l fi repetat de mai multe ori. Cînd ar fi vorbit despre mine ar fi spus că sînt Melchisedec, Regele Salemului." Apoi privi spre cer cu o umbră de căință: "Știu că este deÈ™ertăciunea deÈ™ertăciunilor, aÈ™a cum ai spus Tu, Doamne. Dar È™i un rege bătrîn trebuie cîteodată să se simtă mîndru de sine." "Ce ciudată e Africa", È™i-a spus flăcăul. Ședea într-un soi de bar asemănător altora pe care le întîlnise pe străduÈ›ele înguste ale oraÈ™ului. NiÈ™te bărbaÈ›i fumau o pipă uriașă, care trecea din gură în gură. ÃŽn puÈ›ine ore văzuse bărbaÈ›i care se È›ineau de mînă, femei cu chipul acoperit, preoÈ›i care urcau în niÈ™te turnuri înalte È™i cîntau, în timp ce toÈ›i, în jurul său, îngenuncheau È™i se loveau cu frunÂtea de pămînt. "Treabă de păgîni", își spuse în sinea lui. Cînd era copil văzuse mereu în biserica din satul lui o icoană cu Santiago Matamouros, Ucigătorul de maÂuri, pe cal alb, cu sabia scoasă, È™i figuri ca ale celor de acum, trîntite la picioarele lui. Flăcăul se simÈ›ea rău È™i îngrozitor de singur. NecredincioÈ™ii aveau o privire sinistră. ÃŽn plus, în graba plecării, uitase un amănunt, unul singur, dar care putea să-l È›ină departe de coÂmoară pentru mult timp: în acea È›ară toÈ›i vorbeau arăbeÈ™te. Stăpînul barului se apropie È™i flăcăul îi arătă o băutură care fusese servită la altă masă. Era un ceai amar. El ar fi preferat să bea vin. Dar nu trebuia să-l preocupe asta acum. Trebuia să se gîndească la coÂmoara lui È™i la modul de a o căpăta. Vînzarea oilor îi adusese destui bani în buzunar, iar băiatul È™tia că banul e fermecat ― cu el nimeni nu mai este sinÂgur, în scurt timp, poate chiar în cîteva zile, o să fie lîngă Piramide. Un bătrîn, cu tot aurul acela pe piept, n-avea de ce să mintă ca să cîștige È™ase oi. Bătrînul îi pomenise de semne. Cît traversase marea, se gîndise la ele. Da, È™tia despre ce e vorÂba: cît timp stătuse pe cîmpiile Andaluziei, se deÂprinsese să desluÈ™ească pe pămînt È™i pe cer cum era drumul pe care avea să-l urmeze. ÃŽnvățase că o anume pasăre trăda apropierea unei cobre, È™i că un anume arbust era semn de apă peste cîțiva kiloÂmetri. Oile îl învățaseră toate acestea. "Dacă Dumnezeu conduce aÈ™a de bine oile, o să-l conducă È™i pe om", reflectă el È™i se mai liniÈ™ti. Ceaiul părea mai puÈ›in amar. ― Cine eÈ™ti dumneata? auzi o voce în spaniolă. Băiatul simÈ›i o mare uÈ™urare. Tocmai se gîndea la semne È™i iată că cineva a È™i apărut. ― Cum de vorbeÈ™ti spaniola? întrebă. Noul venit era un tînăr îmbrăcat după moda occidentală, dar culoarea pielii arăta că era probaÂbil de prin partea locului. Era cam de vîrsta È™i înălÂÈ›imea lui. ― Toată lumea vorbeÈ™te spaniola aici. Sîntem la două ore de Spania. ― Ia loc È™i comandă ceva, plătesc eu ― spuse flăcăul. Și cere niÈ™te vin pentru mine. Urăsc ceaiul ăsta. ― Nu există vin pe aici, zise noul venit. Religia nu îngăduie. Atunci flăcăul îi spuse că trebuie să ajungă la Piramide. Cît p-aci să-i pomenească de comoară, dar se stăpîni È™i tăcu. Poate îi cerea È™i arabul o parÂte ca să-l ducă pînă acolo. ÃŽÈ™i aminti ce-i spusese bătrînul despre oferte. ― AÈ™ vrea să mă duci pînă acolo, dacă poÈ›i. Am să te plătesc. ― Păi, ai idee cum se ajunge acolo? Flăcăul văzu că stăpînul barului sta pe aproape È™i trăgea cu urechea la discuÈ›ie. Nu se simÈ›ea la larÂgul lui cu prezenÈ›a aceluia. Dar găsise o călăuză È™i nu voia să piardă ocazia. ― Trebuie străbătut tot deÈ™ertul Saharei, zise noul venit. Și pentru asta e nevoie de bani. Vreau să È™tiu dacă ai destui bani. Băiatului i se păru ciudată întrebarea. Dar avea încredere în vorbele bătrînului, iar acesta îi spuÂsese că atunci cînd vrei un lucru, universul lucreaÂză în favoarea ta. Scoase toÈ›i banii din buzunar È™i-i arătă nou-venitului. Patronul barului se apropie È™i el să priÂvească. Cei doi schimbară cîteva cuvinte în arabă. Stăpînul barului părea iritat. ― Hai să mergem, zise nou-venitul. Ãsta nu vrea să continuăm discuÈ›ia aici. Băiatul răsuflă uÈ™urat. Se ridică să plătească, dar stăpînul îl prinse de braÈ› È™i începu să vorbească fără pauză. Flăcăul era voinic, dar era în È›ară străÂină. Noul său prieten îl îmbrînci pe patron È™i-l îmÂpinse afară pe băiat. ― Voia să-È›i ia banii, zise. Tangerul nu este la fel ca restul Africii. Sîntem într-un port È™i în porÂturi miÈ™ună totdeauna hoÈ›ii. Putea să aibă încredere în noul lui prieten. ÃŽl ajutase într-o situaÈ›ie critică. Scoase banii din buÂzunar È™i-i numără. ― Mîine putem ajunge la Piramide, spuse ceÂlălalt, luînd banii. Dar trebuie să cumpăr două căÂmile. O apucară pe străduÈ›ele înguste ale Tangeru-lui. La fiecare colÈ› erau barăci cu lucruri de vînÂzare. Ajunseră în sfîrÈ™it în mijlocul unei pieÈ›e mari. Mii de oameni discutau, vindeau, cumpărau, leÂgume amestecate cu pumnale, covoare lîngă fel È™i fel de pipe. Dar băiatul nu-l slăbea din ochi pe noul lui prieÂten. La urma urmelor, acesta avea toÈ›i banii lui în mînă. Se gîndi să-i ceară înapoi, dar își zise că ar fi fost nepoliticos. El nu cunoÈ™tea obiceiurile acesÂtor pămînturi străine pe unde călca. "E de ajuns să stau cu ochii pe el", își spuse. Oricum, era mai puternic decît celălalt. Dintr-o dată, în mijlocul învălmășelii, apăru cea mai frumoasă spadă pe care o văzuse în viaÈ›a lui. Teaca era argintată, iar garda neagră, bătută cu pieÂtre scumpe. Flăcăul își făgădui că, la întoarcerea din Egipt, o să cumpere spada. ― ÃŽntreabă-l pe stăpînul tarabei cît costă, îi spuÂse prietenului său. Dar înÈ›elese pe dată că-l pierÂduse din priviri, cu ochii la spadă. I se făcu inima cît un purice, ca È™i cum pieptul s-ar fi strîns deasupra. ÃŽi fu frică să privească lîngă el, fiindcă È™tia ce avea să vadă. Ochii au mai rămas cîteva momente ficÈ™i să privească spada, pînă ce băiatul își luă inima-n dinÈ›i È™i se întoarse. ÃŽmprejurul lui ― piaÈ›a, oamenii într-un du-te vino strigau È™i cumpărau covoare amestecate cu alune, salate alături de tăvi de aramă, bărbaÈ›i È›inînÂdu-se de mînă pe stradă, femei cu văluri, miros de mîncare străină, dar nicăieri, absolut nicăieri chipul însoÈ›itorului său. Băiatul încercă să se mintă spunîndu-È™i că se pierduseră în învălmășeală. Se hotărî să rămînă pe loc, aÈ™teptînd ca celălalt să se întoarcă. Apoi, la scurÂtă vreme, un tip se sui într-unul din turnurile aceÂlea È™i începu să cînte; toÈ›i oamenii au îngenuncheat, au bătut pămîntul cu frunÈ›ile È™i au cîntat. După aceea, ca niÈ™te furnici harnice, È™i-au desfăcut taraÂbele È™i au plecat. Și soarele se pregăti de plecare. Băiatul privi soarele îndelung, pînă ce dispăru după casele albe care dădeau ocol pieÈ›ei. ÃŽÈ™i aminti că dimineață, cînd acel soare răsărise, el se afla pe alt continent, era păstor, avea È™aizeci de oi È™i o întîlnire cu o fată. DimineaÈ›a el È™tia tot ce avea să se întîmple cît timp umbla pe cîmp. Dar acum, cînd soarele se ascundea, el era în altă È›ară, străin în È›ară străină unde nu putea nici măcar să înÈ›eleagă limba ce se vorbea. Acum nu mai era păstor, È™i nu mai avea de nici unele, nici măcar bani pentru a se întoarce È™i a o lua de la capăt. "Și toate astea între un răsărit È™i un apus de soaÂre", gîndi băiatul. Și-i fu milă de sine însuÈ™i, penÂtru că uneori lucrurile se schimbă în viață cît ai clipi, înainte ca omul să se poată obiÈ™nui cu ideea. ÃŽi era ruÈ™ine să plîngă. Niciodată nu plînsese în faÈ›a oilor lui. Dar acum, piaÈ›a era pustie iar el era departe de È›ara lui. Băiatul începu să plîngă. Plîngea pentru că DumÂnezeu era nedrept È™i-i răsplătea astfel pe oamenii care credeau în propriile vise. "Cînd eram cu oile eram fericit È™i răspîndeam în juru-mi numai fericire. Oamenii mă vedeau că vin È™i mă primeau bine. Dar acum sînt trist È™i neÂfericit. O să mă amărăsc È™i n-o să mai am încredere în oameni, pentru că un om m-a trădat. O să-i urăsc pe aceia care găsesc comori ascunse, fiindcă eu n-am găsit-o pe a mea. Și totdeauna o să caut să păstrez puÈ›inul pe care-l am, pentru că sînt prea mic ca să îmbrățiÈ™ez lumea." ÃŽÈ™i deschise desaga ca să vadă ce mai avea în ea; poate mai rămăsese vreo bucățică din sandviciul mîncat pe vapor. Dar nu găsi decît cartea cea groaÂsă, haina È™i cele două pietre pe care i le dăduse băÂtrînul. Privind pietrele, simÈ›i o imensă uÈ™urare. Dăduse È™ase oi pentru două pietre preÈ›ioase, desprinse dinÂtr-un colan de aur. Putea vinde pietrele È™i cumpăra biletul de întoarcere. "Acum am să fiu mai deÈ™tept", gîndi băiatul scoțînd pietrele din desagă pentru a le ascunde în buzunar. Se afla într-un port È™i ăsta era singurul adevăr rostit de omul acela: un port e tot timpul plin de hoÈ›i. Acum înÈ›elegea È™i disperarea stăpînului baruÂlui: încerca să-i spună să nu se încreadă în acel om. "Sînt È™i eu ca toÈ›i ceilalÈ›i oameni: văd lumea aÈ™a cum vreau eu să fie, nu aÈ™a cum este." Privi pietrele îndelung. Le atinse cu grijă pe fieÂcare, simÈ›indu-le temperatura È™i suprafaÈ›a netedă. Ele erau comoara lui. Simpla atingere a pietrelor îl liniÈ™ti. ÃŽi aminteau de bătrîn. "Cînd vrei ceva, tot Universul conspiră pentru ca tu să obÈ›ii ceea ce doreÈ™ti", îi spusese bătrînul. Voia să înÈ›eleagă cum se putea adeveri asta. Se afla într-o piață pustie, fără un sfanÈ› în buzunar È™i fără oi de păzit în acea noapte. Dar pietrele erau doÂvada că întîlnise un rege, un rege care-i cunoÈ™tea povestea, È™tia tot despre puÈ™ca tatălui lui È™i despre prima lui experiență sexuală. "Pietrele servesc la ghicit. Se numesc Urim È™i Tumim." Băiatul aÈ™eză din nou pietrele în desagă È™i se hotărî să facă o încercare. Bătrînul îi spusese să puÂnă întrebări clare, pentru că pietrele foloseau nuÂmai celui care È™tie ce vrea. Atunci băiatul întrebă dacă binecuvîntarea băÂtrînului încă mai stăruia asupra lui. Scoase o piatră. Era "da". "O să găsesc comoara?", a mai întrebat băiatul. A băgat mîna în desagă È™i cînd să ia o piatră, au alunecat amîndouă printr-o gaură a sacului. BăÂiatul nu observase pînă atunci că ar fi avut desaga ruptă. S-a aplecat să le ia pe Urim È™i Turim de jos È™i să le pună la loc. Cînd le văzu pe jos însă, altă frază îi răsună în urechi. "ÃŽnvață să respecÈ›i È™i să urmezi semnele", îi spuÂsese bătrînul rege. Un semn. Băiatul rîse în sinea lui. Apoi culese cele două pietre È™i le puse la loc în desagă. Nici nu se gîndea să coasă gaura ― pietrele puteau ieÈ™i pe acolo cînd ar fi vrut. El înÈ›elesese că sînt unele lucruri despre care omul n-ar trebui să întrebe ― pentru a nu fugi de soartă. "Am făgăduit să iau singur hotărîrile", își spuse. Pietrele îi spuseseră deja că bătrînul se mai afla în preajma lui, È™i asta îi dădu mai multă încredere. Privi din nou piaÈ›a pustie È™i nu mai simÈ›i dispeÂrarea dinainte. Nu era o lume străină; era o lume nouă. La urma urmelor, tocmai asta voia È™i el: să cuÂnoască lumi noi. Chiar dacă n-ar fi ajuns niciodată la Piramide, el a ajuns mult mai departe decît oriÂcare din păstorii pe care-i cunoÈ™tea. "Ei, dac-ar È™ti ei că la numai două ore de călătorie pe mare există lucruri atît de diferite!" Lumea nouă îi apărea în faÈ›a ochilor sub forma unei pieÈ›e pustii, dar el văzuse È™i piaÈ›a plină de viață, È™i nu avea s-o mai uite niciodată. ÃŽÈ™i aminti de spadă ― l-a costat foarte scump s-o privească un pic, dar nici nu mai văzuse aÈ™a ceva vreodată. Deodată simÈ›i că putea privi lumea, fie ca o biată victimă a unui hoÈ›, fie ca un aventurier în căutarea unei comori. "Sînt un aventurier în căutarea unei comori", gîndi, înainte de a cădea frînt de somn. Se trezi că-l îmboldeÈ™te cineva. Adormise în mijÂlocul pieÈ›ei, È™i viaÈ›a ei era pe punctul de a reîncepe. Privi în jur, căutîndu-È™i oile, dar văzu că se afla într-o altă lume. ÃŽn loc să se simtă trist, se simÈ›i feÂricit. Nu mai trebuia să caute apă È™i hrană; putea să caute o comoară. Nu avea un sfanÈ› în buzunar, dar avea încredere în viață. Alesese, în ajun, să fie un aventurier la fel cu personajele cărÈ›ilor pe care îi plăcea să le citească. Porni prin piață fără grabă. Negustorii își puÂneau iar tarabele pe picioare; îl ajută pe un cofetar să-È™i monteze baraca. Avea un zîmbet diferit acel cofetar: era vesel, interesat de viață, gata să înceaÂpă o zi bună de lucru. Era un zîmbet care îi amintea de bătrîn, acel rege bătrîn È™i misterios pe care-l cuÂnoscuse. "Cofetarul ăsta nu face prăjituri pentru că vrea să călătorească sau să se însoare cu fata unui neÂgustor. Cofetarul ăsta face prăjituri fiindcă îi place să le facă", se gîndi băiatul, È™i observă că avea aceÂleaÈ™i puteri ca È™i bătrînul ― È™tia dacă un om este aproape sau departe de Legenda sa Personală. Doar privindu-l. "E uÈ™or, dar eu niciodată nu mi-am dat seama de asta." Cînd au sfîrÈ™it de montat baraca, cofetarul i-a întins prima prăjitură pe care o făcuse. Băiatul a mîncat-o satisfăcut, a mulÈ›umit È™i È™i-a văzut de drum. Abia după ce s-a depărtat puÈ›in È™i-a dat seaÂma că baraca fusese ridicată de un om care vorbea araba È™i altul, spaniola. Și se înÈ›eleseseră perfect. "Există un limbaj care se află dincolo de cuvinÂte", reflectă băiatul. "Mi s-a întîmplat deja asta cu oile, iar acum mi se întîmplă È™i cu oamenii." ÃŽnvăța tot felul de lucruri noi. Lucruri pe care el le trăise deja, È™i care totuÈ™i erau noi, pentru că trecuseră pe lîngă el fără să-È™i fi dat seama. Nu le observase, pentru că se deprinsese cu ele. "Dacă învăț să desluÈ™esc acest limbaj fără cuvinte, o să descifrez lumea." "Totul e un singur lucru", îi spusese bătrînul. Se hotărî să umble fără grabă sau teamă pe străÂzile înguste ale Tangerului: numai aÈ™a avea să reuÂÈ™ească să vadă semnele. Asta cerea multă răbdare, dar răbdarea era prima virtute pe care o învăța un păstor. ÃŽncă o dată înÈ›elese că aplica acelei lumi străÂine aceleaÈ™i lecÈ›ii pe care le învățase de la oile lui. "Totul e un singur lucru", îi spusese bătrînul. Negustorul de Cristaluri văzu zorile È™i fu cuÂprins de aceeaÈ™i teamă care-l încerca în fiecare zi. Era de aproape treizeci de ani în acelaÈ™i loc, o prăÂvălie pe o culme abruptă de deal unde rareori veÂnea cîte un cumpărător. Acum era prea tîrziu să mai schimbe ceva: tot ce învățase în viață era să vîndă È™i să cumpere cristaluri. Au fost vremuri în care multă lume cunoÈ™tea prăvălia: negustori arabi, geologi francezi È™i englezi, soldaÈ›i germani cu buÂzunarul mereu doldora. Pe vremea aceea era o adeÂvărată aventură să vinzi cristaluri, iar el se gîndea cum avea să se îmbogățească È™i cum avea să aibă multe femei frumoase la bătrîneÈ›e. Apoi timpul a trecut È™i, cu el, gloria oraÈ™ului. Ceuta s-a dezvoltat mai mult decît Tangerul, iar coÂmerÈ›ul a luat-o pe alte căi. Vecinii s-au mutat de pe povîrniÈ™ È™i n-au rămas decît cîteva prăvălii. NiÂmeni nu mai suia dealul pentru cîteva prăvălii. Negustorul de cristaluri nu avea de ales. ÃŽÈ™i trăÂise treizeci de ani din viață cumpărînd È™i vînzînd cristaluri, iar acum era prea tîrziu ca să mai schimÂbe ceva. Toată dimineaÈ›a a stat să privească puÈ›inii treÂcători de pe stradă. Făcea asta de ani de zile, È™i È™tia programul fiecărei persoane. Mai lipseau doar cîÂteva minute pînă la prînz, cînd un flăcău străin s-a oprit în faÈ›a vitrinei lui. Era îmbrăcat ca toÈ›i oaÂmenii, dar ochiul experimentat al Negustorului de Cristaluri trase concluzia că nu avea bani. Dar È™i aÈ™a, se hotărî să se întoarcă în prăvălie È™i să aÈ™tepte puÈ›in, pînă ce băiatul avea să plece. Pe ușă era un anunÈ› care spunea că acolo se vorÂbesc mai multe limbi. Flăcăul văzu un bărbat apăÂrînd de după tejghea. ― Pot să vă È™terg vasele astea dacă doriÈ›i, spuse băiatul. AÈ™a cum sînt acuma, n-o să le cumpere niÂmeni. Bărbatul îl privi È™i nu spuse nimic. ― ÃŽn schimb, dumneavoastră îmi cumpăraÈ›i o farfurie cu mîncare. Omul continuă să tacă, È™i băiatul simÈ›i că trebuie să ia o hotărîre. ÃŽn desagă se afla haina ― nu-i mai trebuia în deÈ™ert. Scoase haina È™i începu să È™tearÂgă vasele de praf. ÃŽntr-o jumătate de oră È™tersese toate vasele din vitrină; în acest timp au È™i intrat doi clienÈ›i È™i i-au cumpărat omului niÈ™te cristaluri. Cînd a isprăvit de curățat totul, i-a cerut negusÂtorului o farfurie de mîncare. ― Să mergem să mîncăm, a spus Negustorul de Cristaluri. A atîrnat o tăbliță pe ușă È™i s-au dus într-un bar minuscul în susul străzii. Cum s-au aÈ™ezat la unica masă existentă, Negustorul a zîmbit: ― Nu trebuia să cureÈ›i nimic, spuse. Legea CoÂranului te obligă să dai de mîncare cui îi este foame. ― Atunci de ce m-aÈ›i lăsat să fac asta? a întreÂbat flăcăul. ― Pentru că erau murdare cristalurile. Și amînÂdoi simÈ›eam nevoia să ne limpezim mintea de gînÂdurile rele. Cînd au isprăvit de mîncat, Negustorul se înÂtoarse spre flăcău: ― AÈ™ vrea să lucrezi în prăvălia mea. Azi au inÂtrat doi clienÈ›i cît ai È™ters vasele, È™i ăsta-i semn bun. "Oamenii vorbesc mult despre semne", se gînÂdi păstorul. "Dar nu pricep ce spun. La fel cum ani de zile eu n-am priceput că vorbeam cu oile un limÂbaj fără cuvinte." ― Vrei să lucrezi la mine? insistă Negustorul. ― Pot să lucrez pînă diseară, răspunse băiatul. O să spăl pînă-n zori chiar toate cristalurile din prăÂvălie. ÃŽn schimb, am nevoie de bani ca să ajung mîiÂne în Egipt. Bătrînul rîse din nou. ― Chiar dacă-mi speli cristalurile un an întreg, chiar dacă primeÈ™ti un comision bun pentru fiecare cristal vîndut, È™i tot trebuie să mai iei cu împrumut ca să mergi în Egipt. Sînt mii de kilometri de deÂÈ™ert între Tanger È™i Piramide. S-a lăsat o tăcere aÈ™a de adîncă, de părea că tot oraÈ™ul a adormit. Nu mai erau bazaruri, discuÈ›iile negustorilor, oamenii care urcau în minarete È™i cînÂtau, spadele frumoase cu mîner încrustat. Nu mai exista speranÈ›a È™i aventura, regii bătrîni È™i LegenÂdele Personale, comoara È™i Piramidele. Era ca È™i cum lumea toată a rămas stană de piatră pentru că sufletul băiatului amuÈ›ise. Nu mai exista durere, nici suferință, nici decepÈ›ie: doar o privire goală prin mica ușă a cîrciumii, È™i o dorință imensă de moarte, de a se termina cu toate, pentru totdeauna, în chiar clipa aceea. Negustorul privi mirat la băiat. Părea că toată bucuria pe care o privise în dimineaÈ›a aceea s-a riÂsipit. ― ÃŽÈ›i pot da bani ca să te întorci acasă, fiule, spuÂse Negustorul de Cristaluri. Băiatul nu scotea o vorbă. Apoi s-a ridicat, È™i-a netezit hainele È™i È™i-a luat desaga. ― O să muncesc la dumneavoastră, spuse. Și după altă tăcere nesfîrÈ™ită, adăugă: ― Am nevoie de bani ca să-mi cumpăr cîteva oi. PARTEA A DOUA De aproape o lună lucra flăcăul pentru NegusÂtorul de Cristaluri, È™i nu prea era o treabă care să-l facă fericit. Negustorul își trecea ziua bombăÂnind după tejghea, cerîndu-i să aibă grijă de fieÂcare obiect, să nu cumva să spargă vreunul. Dar nu pleca, pentru că Negustorul, chiar dacă era un bătrîn cîrcotaÈ™, nu era necinstit; flăcăul priÂmea un comision frumuÈ™el pentru fiecare bucată vîndută È™i reuÈ™ise deja să strîngă ceva bani. ÃŽn diÂmineaÈ›a aceea își făcuse niÈ™te socoteli: dacă ar fi continuat să muncească tot aÈ™a, i-ar fi trebuit un an întreg ca să poată cumpăra cîteva oi. ― AÈ™ vrea să fac o etajeră pentru cristaluri, îi spuse băiatul Negustorului. Ar putea fi aÈ™ezată afară È™i astfel să-i atragem pe trecătorii din josul străzii. ― N-am avut niciodată tarabă afară, răspunse Negustorul. Oamenii trec È™i se lovesc de ea. CrisÂtalurile se sparg. ― Cînd umblam cu oile pe cîmp, ele puteau muri dacă întîlneau vreun È™arpe. Dar asta face parÂte din viaÈ›a oilor È™i a ciobanilor. Negustorul l-a servit pe un client care voia trei pahare de cristal. Vindea mai bine ca oricînd, ca È™i cum lumea s-ar fi întors în timp, în vremurile cînd strada era una din principalele atracÈ›ii ale Tangerului. ― Vînzările au crescut destul de mult, îi zise băiatului după ce ieÈ™i clientul. Banii îmi ajung să trăiesc mai bine, iar pe tine te vor ajuta în scurt timp să-È›i recapeÈ›i oile. De ce să ceri mai mult de la viață? ― Pentru că trebuie să urmăm semnele, îi scăÂpă băiatului, aproape fără voie; È™i se căi de ce spuÂsese, pentru că Negustorul nu întîlnise niciodată un rege. "Se numeÈ™te început de Bun Augur, norocul înÂcepătorului. Pentru că viaÈ›a vrea să-È›i trăieÈ™ti LeÂgenda Personală", îi spusese bătrînul. Dar negustorul înÈ›elegea ce voia să spună flăÂcăul. Simpla lui prezență în prăvălie era un semn, È™i cu trecerea zilelor, cu banii ce intrau în casă, nu-i părea rău că-l angajase pe spaniol. Chiar dacă băÂiatul cîștiga mai mult decît se cuvenea; cum el totdeauna fusese convins că vînzările n-or să se schimbe, îi oferise un comision mare, iar intuiÈ›ia îi spunea că în scurt timp puÈ™tiul avea să se întoarÂcă la oile lui. ― De ce voiai să vezi Piramidele? îl întrebă, ca să schimbe vorba de la problema tarabei. ― Am auzit multe despre ele, zise băiatul, eviÂtînd să vorbească despre vis. Acum comoara era o amintire dureroasă, È™i flăcăul evita să se gîndeasÂcă la ea. ― Eu nu cunosc pe nimeni pe aici care să vrea să traverseze deÈ™ertul numai ca să vadă Piramidele, spuse Negustorul. Nu sînt decît un munte de pietre. PoÈ›i să-È›i faci È™i tu una în bătătură. ― N-aÈ›i visat niciodată să călătoriÈ›i? a întrebat băiatul, servind încă un client care intrase în prăÂvălie. Două zile mai tîrziu bătrînul încercă să aducă vorba despre etajeră. ― Nu-mi plac schimbările, începu Negustorul. Nici eu, nici tu nu sîntem ca Hassan, comerciantul cel bogat. Dacă el dă greÈ™ într-o afacere, nu l-ar atinÂge prea mult. Dar noi doi trebuie să trăim cu greÂÈ™elile noastre. "E adevărat", reflectă băiatul. ― De ce vrei etajera aceea? mai întrebă NegusÂtorul. ― Vreau să mă întorc mai repede la oile mele. Trebuie să profităm cînd norocul e de partea noasÂtră, È™i să facem totul ca să-l ajutăm tot aÈ™a cum ne ajută È™i el pe noi. Asta se numeÈ™te început de Bun Augur. Sau "norocul începătorului". Bătrînul rămase o vreme tăcut. Apoi spuse: ― Profetul ne-a dat Coranul È™i nu ne-a lăsat deÂcît cinci porunci ca să le urmăm în viață. Cea mai importantă e următoarea: există un singur DumÂnezeu. Celelalte sînt: să ne rugăm de cinci ori pe zi, să postim în luna Ramadanului, să-i miluim pe săraci. Se opri. Avea ochii în lacrimi cînd a pomenit deÂspre Profet. Era un om cucernic È™i cu tot neastîmÂpărul lui încerca să-È™i trăiască viaÈ›a după rînduială musulmană. ― Și care este a cincea poruncă? întrebă băiatul. ― Acum două zile mi-ai spus că n-am visat niciÂodată să călătoresc, răspunse Negustorul. A cincea poruncă pentru oricare musulman este să facă o căÂlătorie. Trebuie să mergem, măcar o dată în viață, în oraÈ™ul sfînt Mecca. Mecca e mult mai departe decît Piramidele. Cînd eram tînăr, am ales să strîng puÈ›inii bani pe care-i aveam ca să deschid prăvălia asta. Mă gîndeam c-o să fiu bogat într-o zi È™i o să merg la Mecca. Am început să cîștig, dar nu puteam să las pe nimeni să aibă grijă de cristaluri, pentru că acestea sînt lucruri gingaÈ™e. Și-n timpul ăsta, veÂdeam mulÈ›i oameni trecînd prin faÈ›a prăvăliei, spre Mecca. Unii erau pelerini bogaÈ›i, care mergeau cu alai de servitori È™i de cămile, dar cei mai mulÈ›i erau mult mai săraci decît mine. Se duceau È™i se întorÂceau cu toÈ›ii mulÈ›umiÈ›i, È™i puneau la uÈ™a caselor lor simbolurile pelerinajului. Unul dintre ei, un cizÂmar care trăia din cîrpăcitul încălțărilor altora, mi-a povestit c-a umblat aproape un an prin deÈ™ert, dar era mult mai obosit cînd trebuia să bată cîteva străzi din Tanger ca să cumpere piele. ― De ce nu mergi acum la Mecca? întrebă flăÂcăul. ― Pentru că Mecca mă È›ine în viață. Mă face să suport toate zilele astea neschimbate, vasele asÂtea tăcute pe rafturi, prînzul È™i cina în taverna aia oribilă. Mi-e frică să-mi împlinesc visul, È™i pe urmă să nu mai am nici un motiv să trăiesc. Tu trăieÈ™ti cu visul oilor È™i al Piramidelor. EÈ™ti deosebit de mine, pentru că doreÈ™ti să-È›i realizezi visurile. Eu nu vreau decît să visez la Mecca. Mi-am închipuit de mii de ori traversarea deÈ™ertului, momentul soÂsirii în piaÈ›a unde se află Piatra Sfîntă, cele È™apte ocoluri pe care trebuie să i le dau înainte de a o atinÂge. Mi-am închipuit cîți oameni ar fi în jurul meu, în faÈ›a mea, în discuÈ›iile È™i rugăciunile pe care le vom împărtăși cu toÈ›ii. Dar mi-e teamă să nu fie o mare dezamăgire, È™i atunci prefer doar să visez, în acea zi, Negustorul îi dădu voie flăcăului să meÈ™terească etajera. Nu toÈ›i pot vedea visurile în acelaÈ™i fel. Au mai trecut două luni È™i taraba a adus mulÈ›i clienÈ›i în prăvălia de cristaluri. Flăcăul socoti că, încă È™ase luni dacă ar mai munci, s-ar putea întoarÂce în Spania, ar putea cumpăra È™aizeci de oi È™i chiar mai mult de È™aizeci. ÃŽn mai puÈ›in de un an È™i-ar dubla turma È™i ar putea face negoÈ› cu arabii penÂtru că acum reuÈ™ea să vorbească limba aceea ciuÂdată. După dimineaÈ›a aceea din piață nu se mai folosise de Urim È™i Turim pentru că Egiptul deveÂnise un vis tot aÈ™a de depărtat pentru el cum era oraÈ™ul Mecca pentru Negustor. Acum băiatul era mulÈ›umit cu munca lui È™i se gîndea mereu la ziua în care avea să debarce la Tarifa ca învingător. "ÃŽncearcă să È™tii totdeauna ce vrei", îi spusese bătrînul rege. Băiatul È™tia, È™i pentru asta muncea. Poate comoaÂra lui însemnase tocmai să ajungă pe acel pămînt străin, să se întîlnească cu un hoÈ› È™i să-È™i dubleze turma fără să fi cheltuit un ban. Era mîndru de el. ÃŽnvățase lucruri importante, precum comerÈ›ul cu cristaluri, limbajul fără cuÂvinte È™i semnele. ÃŽntr-o după-amiază, a văzut un bărbat în susul străzii plîngîndu-se că nu găsea un loc potrivit ca să bea ceva după urcuÈ™ul acela. Cum băiatul cunoÈ™tea limbajul semnelor, îl chemă pe băÂtrîn ca să-i vorbească. ― Hai să vindem ceai oamenilor care suie străÂduÈ›a, îi spuse el. ― MulÈ›i oameni vînd ceai pe-aici, a răspuns NeÂgustorul. ― Dar noi putem vinde ceai în pahare de crisÂtal. AÈ™a oamenilor o să le placă ceaiul, dar vor cumÂpăra È™i paharele. Pentru că ce-i place omului cel mai mult este frumuseÈ›ea. Negustorul îl privi pe flăcău o vreme. Nu i-a răspuns nimic. Dar seara, după ce È™i-a făcut rugăÂciunile, È™i-a închis prăvălia, s-a aÈ™ezat pe trotuar împreună cu el È™i l-a poftit să fumeze din narghiÂlea, pipa aceea ciudată pe care o foloseau arabii. ― De fapt, ce vrei să faci? a întrebat bătrînul Negustor de cristaluri. ― V-am mai spus. Trebuie să cumpăr la întoarÂcere oi. Pentru asta am nevoie de bani. Bătrînul mai puse niÈ™te jăratec în narghilea, apoi trase îndelung din pipă. ― Am prăvălia asta de treizeci de ani. Cunosc cristalul bun, È™i pe cel prost, È™i È™tiu toate mărunÈ›iÂÈ™urile negustoriei È™i prăvăliei. Sînt deprins cu măÂrimea È™i cu angaralele ei, aÈ™a cum este. Dacă tu o să vinzi ceai în pahare, prăvălia o să crească. Atunci eu o să trebuiască să-mi schimb felul de viață. ― Și nu e bine? ― Sînt obiÈ™nuit cu viaÈ›a mea. ÃŽnainte să vii tu, mă gîndeam că mi-am pierdut atîta timp stînd pe loc, în timp ce prietenii mei se tot schimbau, dădeau faliment sau prosperau. Asta mă făcea foarte trist. Acum È™tiu că nu era chiar aÈ™a: prăvălia are exact mărimea pe care eu am vrut totdeauna să o aibă. Nu vreau să mă schimb fiindcă nu È™tiu cum să mă schimb. Sînt deja foarte obiÈ™nuit cu mine însumi. Flăcăul nu È™tia ce să spună. Bătrînul continuă: ― Tu ai fost o binecuvîntare pentru mine. Și acum înÈ›eleg un lucru: orice binecuvîntare care nu e acceptată se schimbă în blestem. Eu nu mai vreau nimic de la viață. Iar tu mă sileÈ™ti să văd bogății È™i orizonturi pe care nu le-am bănuit niciodată. Acum că le cunosc È™i-mi cunosc posibilitățile uriaÈ™e, mă voi simÈ›i mai rău ca înainte. Pentru că È™tiu că pot avea tot È™i eu nu vreau. "Bine că nu i-am spus nimic vînzătorului de floÂricele", gîndi băiatul. Au continuat să fumeze narghilea pînă ce soaÂrele s-a ascuns. Vorbeau în arabă, È™i băiatul era mulÂÈ›umit de sine, pentru că vorbea araba. Fusese o vreme cînd el credea că oile îl pot învăța totul deÂspre lume. Dar iată, oile nu È™tiau araba. "Trebuie să mai fie în lume È™i alte lucruri pe care oile nu le È™tiu", È™i-a spus băiatul, privindu-l pe Negustor în tăcere. "Pentru că ele nu fac altceva decît să caute apă È™i hrană." "Cred că nu ele sînt cele care mă învață: eu sînt cel care învăț." ― Maktub, spuse Negustorul în cele din urmă. ― Ce înseamnă asta? ― Trebuia să te naÈ™ti arab ca să înÈ›elegi, răsÂpunse el. Dar traducerea ar fi ceva precum: "AÈ™a stă scris." Și-n timp ce stingea jarul din narghilea, îi spuse flăcăului că putea să înceapă să vîndă ceai în paÂhare. Uneori e imposibil să stăvileÈ™ti È™uvoiul vieÈ›ii. Oamenii urcau străduÈ›a È™i oboseau. Dar sus pe culme îi întîmpina o prăvălie de cristaluri frumoase cu ceai de mentă răcoritor. Oamenii intrau să bea ceaiul care era servit în minunate pahare de cristal. Niciodată nu s-a gîndit nevastă-mea la aÈ™a ceva, își amintea cîte unul, È™i cumpăra cîteva pahare, penÂtru că avea musafiri în seara aceea: invitaÈ›ii lui or să rămînă impresionaÈ›i de frumuseÈ›ea cupelor. AltÂcineva încredinÈ›a că ceaiul era totdeauna mai gusÂtos cînd era servit în vase de cristal, pentru că păstra mai bine aroma. Un al treilea spunea că în Orient era tradiÈ›ia să se folosească vase de cristal la ceai, pentru că aveau puteri magice. ÃŽn scurt timp se răspîndi vestea È™i o mulÈ›ime de oameni suia dealul pînă sus ca să cunoască prăÂvălia care făcea ceva nou într-o negustorie aÈ™a de veche. S-au mai deschis prăvălii de ceai în cupe de cristal, dar nu erau în vîrful dealului, aÈ™a că erau tot timpul pustii. Curînd, Negustorul a trebuit să mai angajeze doi oameni. ÃŽncepu să importe, pe lîngă cristaluri, cantități enorme de ceai care erau zilnic consumate de bărbaÈ›ii È™i femeile însetate de lucruri noi. AÈ™a s-au scurs È™ase luni. Flăcăul se deÈ™teptă înainte de răsăritul soareÂlui. Trecuseră unsprezece luni È™i nouă zile de cînd călcase pentru prima oară pe continentul african. Se îmbrăcă cu veÈ™mintele lui arabe de in alb, cumpărate special pentru ziua aceea. ÃŽÈ™i aÈ™eză văÂlul pe cap, fixîndu-l cu un inel făcut din piele de cămilă. ÃŽÈ™i încalță sandalele noi È™i coborî fără nici un zgomot. OraÈ™ul mai dormea încă. ÃŽÈ™i făcu un sandviÈ™ cu susan È™i bău un ceai fierbinte din paharul de crisÂtal. Apoi se aÈ™eză în pragul uÈ™ii, fumînd singur din narghilea. A fumat singur, fără a se gîndi la nimic, asculÂtînd doar foÈ™netul necontenit al vîntului care sufla, aducînd mireasma deÈ™ertului. După ce a isprăvit de fumat, È™i-a vîrît mîna într-unul din buzunarele hainelor È™i a rămas contemplînd ceea ce scosese dinăuntru. Era un maldăr de bani. Destul cît să cumperi o sută douăzeci de oi, un bilet de întoarcere È™i o licență de comerÈ› între È›ara lui È™i È›ara unde se afla. A aÈ™teptat răbdător ca bătrînul să se trezească È™i să deschidă prăvălia. Atunci amîndoi or să mai bea un ceai. ― Azi plec, a spus flăcăul. Am bani ca să-mi cumpăr oile. Dumneata ai bani ca să mergi la Mecca. Bătrînul nu-i răspunse. ― Binecuvîntează-mă, îi mai ceru băiatul. DumÂneata m-ai ajutat. Bătrînul continua să pregătească ceaiul în tăÂcere. După o vreme însă, se întoarse spre băiat. ― Sînt mîndru de tine, spuse. Ai adus suflet în prăvălia mea de cristaluri. Dar să È™tii că eu nu mă duc la Mecca. La fel cum È™tiu că tu n-o să cumperi iar oi. ― Cine È›i-a spus asta? întrebă flăcăul speriat. ― Maktub, rosti simplu bătrînul Negustor de Cristaluri. Și-l binecuvîntă. Flăcăul se duse în camera lui È™i-È™i strînse toate lucrurile. Erau trei saci mari È™i plini. Cînd să iasă, observă că într-un colÈ› al camerei rămăsese vechea lui desagă de păstor. Totul era strîns È™i el aproape că nu-È™i mai amintea de ea. ÃŽnăuntru se mai aflau aceeaÈ™i carte È™i haina. Cînd scoase haina, cu gînd s-o dea vreunui băiat pe stradă, cele două pietre căzură pe jos. Urim È™i Tumim. Flăcăul È™i-a adus aminte de bătrînul rege, È™i s-a mirat cînd È™i-a dat seama de cîtă vreme nu se mai gîndise la asta. Un an întreg muncise fără preget, gîndindu-se numai la cum să facă rost de bani ca să nu se întoarcă cu capul plecat în Spania. "Nu renunÈ›a niciodată la visurile tale", îi spuÂsese bătrînul rege. "Urmează semnele." Flăcăul le ridică pe Urim È™i Tumim de jos È™i avu iar senzaÈ›ia aceea că bătrînul ar fi fost pe-aproape. Muncise din greu un an, iar semnele arătau acum că venise momentul să plece. "O să fiu din nou ce eram înainte", È™i-a spus flăÂcăul. "Iar oile nu m-au învățat să vorbesc araba." Cu toate acestea, oile îl învățaseră un lucru mult mai important: că exista un limbaj pe lume pe care îl înÈ›elegeau toÈ›i È™i pe care flăcăul îl folosise în tot acel timp ca să facă să prospere prăvălia. Era limÂbajul entuziasmului, al lucrurilor făcute cu dragosÂte È™i voință, în căutarea unui lucru pe care-l doreai sau în care credeai. Tangerul nu mai era un oraÈ™ străin, iar el simÈ›i că în acelaÈ™i fel cum cucerise acel oraÈ™ putea cuceri È™i lumea. "Cînd îți doreÈ™ti un lucru, tot Universul conspiră la realizarea dorinÈ›ei tale", spusese bătrînul rege. Numai că bătrînul rege nu pomenise nimic deÂspre tîlhării, de deÈ™erturi nesfîrÈ™ite, de oameni care-È™i cunosc visele dar nu vor să È™i le împlinească. BăÂtrînul rege nu-i spusese că Piramidele nu erau deÂcît un munte de pietre È™i oricine È™i-ar fi putut face unul în ograda lui. Și mai uitase să spună că atunci cînd ai bani ca să-È›i cumperi o turmă mai mare deÂcît cea pe care ai avut-o, chiar trebuie să cumperi acea turmă. Flăcăul luă desaga È™i o puse lîngă ceilalÈ›i saci. Coborî scările; bătrînul servea o familie de străini în timp ce alÈ›i doi clienÈ›i se aflau în prăvălie bînd ceai din paharele de cristal. Era miÈ™care destulă penÂtru ceasul acela al dimineÈ›ii. Din locul unde stătea, văzu pentru prima oară că părul bătrînului NeÂgustor semăna bine cu părul bătrînului rege. ÃŽÈ™i aminti de zîmbetul cofetarului, din prima lui zi la Tanger, cînd nu avea unde se duce nici ce mînca; È™i acel zîmbet amintea de bătrînul rege. "Ca È™i cum ar fi trecut pe aici È™i ar fi lăsat semÂne", reflectă. "Ca È™i cum fiecare I-ar fi cunoscut pe regele acesta într-un moment al vieÈ›ii lui. Dar la urma urmelor, el a spus că se arăta tuturor celor care-È™i trăiesc Legenda Personală." Plecă fără a-È™i lua rămas bun de la Negustorul de Cristaluri. Nu voia să plîngă, pentru că oamenii l-ar fi putut vedea. Dar o să-i fie dor de vremea aceea È™i de toate lucrurile bune pe care le învățase. Avea mai multă încredere în sine È™i dorea să cuÂcerească lumea. "Dar mă duc pe cîmpurile pe care le cunosc deja, È™i voi conduce iarăși oile." Și nu mai fu mulÈ›umit cu hotărîrea lui. Muncise un an întreg ca să-È™i îmÂplinească un vis, iar acest vis își pierdea din imÂportanță cu fiecare minut. Poate pentru că nu era visul lui. "Cine È™tie, o fi mai bine să fii ca Negustorul de Cristaluri: să nu mergi niciodată la Mecca È™i să trăÂieÈ™ti din dorinÈ›a de a o cunoaÈ™te." Dar le strîngea pe Urim È™i Tumim în mînă È™i aceste pietre îi dăÂdeau forÈ›a È™i dorinÈ›a bătrînului rege. Printr-o coinÂcidență ― sau un semn, gîndi flăcăul ― ajunse chiar la barul unde intrase în prima zi. Nu mai era nici urmă de hoÈ›, iar patronul îi aduse o ceaÈ™că de ceai. "Oricînd voi putea să redevin păstor", gîndi flăcăul. "Am învățat să îngrijesc de oi È™i n-o să uit niciodată. Dar s-ar putea să nu mai am altă ocazie să ajung la Piramidele din Egipt. Bătrînul avea un colan de aur È™i-mi È™tia povestea. Era un rege adeÂvărat, un rege înÈ›elept." Se afla la doar două ore de mers pe mare de cîmÂpiile Andaluziei, însă avea un deÈ™ert imens între el È™i Piramide. Dar flăcăul înÈ›elese poate în alt fel aceeaÈ™i situaÈ›ie: în realitate el era cu două ore mai aproape de comoara lui. ÃŽn plus, pentru a face aceste două ore de mers, întîrziase aproape un an întreg. "Știu pentru ce vreau să mă întorc la oile mele. Le cunosc deja; nu-È›i dau mult de lucru È™i pot fi iubite. Nu È™tiu dacă deÈ™ertul poate fi iubit, dar deÂÈ™ertul ascunde comoara mea. Dacă nu reuÈ™esc s-o găsesc, voi putea oricînd să mă întorc acasă. Dar dintr-o dată, viaÈ›a mi-a dat bani destui, iar eu am tot timpul la dispoziÈ›ie; de ce nu?" SimÈ›i o bucurie imensă în acel moment. OriÂcînd putea să redevină păstor. Oricînd putea să reÂdevină vînzător de cristaluri. Poate că lumea avea multe alte comori ascunse, dar el avusese un vis repetat È™i întîlnise un rege. Asta nu i se întîmpla oricui. Era mulÈ›umit cînd ieÈ™i din bar. ÃŽÈ™i aminti că unul dintre furnizorii Negustorului aducea cristalurile în caravane care străbăteau deÈ™ertul. Tot le mai È›iÂnea pe Urim È™i Tumim în mînă; datorită acelor două pietre revenise pe drumul comorii lui. "ÃŽntotdeauna sînt în preajma celor care-È™i trăÂiesc Legenda Personală", îi spusese bătrînul rege. Nu costa nimic dacă mergea pînă la depozit ca să afle dacă într-adevăr Piramidele chiar erau aÈ™a de departe. Englezul È™edea într-o hardughie mirosind a aniÂmale, sudoare È™i praf. Hărăbaia nu se putea chema depozit, abia dacă era un È™opron. "Toată viaÈ›a m-am chinuit, ca să ajung să trec printr-un loc ca ăsta", gîndi, în timp ce răsfoia distrat o revistă de chimie. "Zece ani de studiu să mă conducă la grajd." Dar trebuia să meargă mai departe. Trebuia să creadă în semne. Toată viaÈ›a lui, toate studiile le dedicase căutării limbajului unic pe care-l vorbea Universul. La început se interesase de esperanto, apoi de religii, È™i în sfîrÈ™it, de Alchimie. Știa să vorÂbească esperanto, înÈ›elegea perfect felurite religii, dar încă nu devenise Alchimist. ReuÈ™ise să descifreÂze lucruri importante, e-adevărat. Dar cercetările lui ajunseseră într-un punct de unde nu mai puÂteau progresa deloc. ÃŽncercase în zadar să intre în contact cu vreun alchimist. ÃŽnsă alchimiÈ™tii erau oaÂmeni ciudaÈ›i care se gîndeau numai la ei È™i aproaÂpe totdeauna refuzau să dea o mînă de ajutor. Cine È™tie, poate nu descoperiseră taina Marii Opere -― numită Piatra Filozofală ― È™i de aceea se închideau în tăcere. Cheltuise deja o parte din averea moÈ™tenită de la tatăl lui în căutarea zadarnică a Pietrei Filozofale. Frecventase cele mai bune biblioteci din lume È™i-È™i cumpărase cărÈ›ile cele mai importante È™i mai rare despre alchimie. ÃŽntr-una din ele descoperi că în urmă cu mulÈ›i ani, un faimos alchimist arab viziÂtase Europa. Se spunea că număra peste două sute de ani, că descoperise Piatra Filozofală È™i Elixirul VieÈ›ii Lungi. Englezul rămăsese impresionat de poÂvestire. Dar totul ar fi rămas doar o legendă, dacă un prieten de-al lui ― cînd s-a întors dintr-o exÂpediÈ›ie arheologică din deÈ™ert ― nu i-ar fi povestit despre un arab înzestrat cu puteri extraordinare. LocuieÈ™te în oaza Al-Fayoum, i-a spus prieteÂnul. Iar oamenii spun că are două sute de ani È™i că È™tie să transforme orice metal în aur. Englezul nu mai putea de bucurie. Renunță imeÂdiat la toate obligaÈ›iile, își strînse cărÈ›ile cele mai importante È™i acum stătea aici, în acel depozit seÂmănînd cu o hardughie de grajd, în timp ce afară o caravană imensă se pregătea să traverseze Sahara. Caravana trecea prin Al-Fayoum. "Trebuie să-l cunosc pe blestematul ăsta de AlÂchimist", gîndi Englezul. Și duhoarea de animale deveni parcă mai uÈ™or de suportat. Un tînăr arab, încărcat cu o mulÈ›ime de cufere, intră în adăpostul unde era Englezul È™i-l salută. ― Unde mergeÈ›i? întrebă tînărul arab. ― ÃŽn deÈ™ert, răspunse Englezul, È™i-È™i continuă lectura. Nu avea acum chef de taclale. Trebuia să-È™i amintească tot ce învățase în zece ani, fiindcă AlÂchimistul pesemne că avea să-l supună la ceva înÂcercări. Tînărul arab scoase o carte È™i începu să citească. Cartea era în spaniolă. "Tot e bine", gîndi Englezul. Știa spaniola mai bine decît araba, È™i dacă flăÂcăul ăsta mergea pînă la Al-Fayoum, avea cu cine sta de vorbă cînd nu va mai fi ocupat cu lucruri importante. "Ce lucru caraghios", gîndi flăcăul pe cînd înÂcerca încă o dată să citească scena înmormîntării cu care începea cartea. "De aproape doi ani vreau s-o citesc È™i nu reuÈ™esc să trec de paginile astea." Chiar È™i fără a fi întrerupt de vreun rege, tot nu izbutea să se concentreze. ÃŽncă se mai îndoia de hotărîrea lui. Dar începuse să înÈ›eleagă un lucru important: deciziile erau abia începutul unui luÂcru. Cînd cineva lua o decizie, de fapt se cufunda într-un torent puternic ce-l ducea în locuri pe care nici nu le visase în momentul luării hotărîrii. "Cînd m-am hotărît să plec în căutarea comorii mele, niciodată nu mi-am închipuit că voi lucra înÂtr-o prăvălie de cristaluri", gîndi tînărul, ca pentru a-È™i confirma raÈ›ionamentul. "La fel, caravana asta poate fi o decizie de-a mea, dar parcursul ei va fi un mister." ÃŽn faÈ›a lui se afla un european care È™i el citea o carte. Europeanul era antipatic, È™i-l privise cu disÂpreÈ› cînd intrase. Poate chiar ar fi putut deveni prieÂteni, dar europeanul i-o tăiase scurt. Flăcăul a închis cartea. Nu voia să mai facă nimic din ceea ce îl putea face asemănător europeanului. Scoase pe Urîm È™i pe Tumim din buzunar È™i începu să se joace cu ele. Străinul strigă deodată: ― Un Urim È™i un Tumim! Flăcăul vîrî iute pietrele în buzunar. ― Nu-s de vînzare, zise. ― Nu fac prea mult, răspunse englezul. Sînt cristale de rocă, atîta doar. Sînt milioane de cristale de rocă pe pămînt, dar pentru cine se pricepe, acesÂtea sînt Urim È™i Tumim. Nu È™tiam că există în parÂtea asta a lumii. ― Sînt darul unui rege, spuse flăcăul. Străinul amuÈ›i. Apoi băgă mîna în buzunar È™i scoase, tremurînd, două pietre identice. ― Ai spus ceva despre un rege, zise. ― Și nu credeÈ›i că regii stau de vorbă cu cioÂbanii, replică flăcăul, încercînd astfel să încheie discuÈ›ia. ― Dimpotrivă. Păstorii au fost primii care au recunoscut un rege pe care restul lumii a refuzat să-l cunoască. De aceea este foarte probabil ca regii să stea de vorbă cu ciobanii. Și completă, de teamă ca băiatul să nu înÈ›eleaÂgă greÈ™it: ― Scrie în Biblie. ÃŽn aceeaÈ™i carte care m-a înÂvățat cum să le fac pe acest Urim È™i acest Tumim. Aceste pietre erau singura formă de ghicit îngăduÂită de Dumnezeu. PreoÈ›ii le purtau într-un colan de aur. Flăcăul era mulÈ›umit că intrase în acel depozit. ― Poate că È™i ăsta este un semn, spuse EngleÂzul, parcă gîndind cu voce tare. ― Cine v-a spus despre semne? Interesul flăÂcăului creÈ™tea văzînd cu ochii. ― Totul în viață este numai semne, a spus EnÂglezul, închizînd, de data aceasta, revista pe care o citea. Universul este creat într-o singură limbă pe care toată lumea o înÈ›elege, dar acum a uitat-o. Eu caut acest limbaj universal, pe lîngă alte lucruri. De aceea sînt aici. Pentru că trebuie să întîlnesc un om care cunoaÈ™te acest Limbaj universal. Un Alchimist. DiscuÈ›ia a fost întreruptă de patronul depozitului. ― AveÈ›i noroc, zise arabul cel gras. Astă seară pleacă o caravană spre Al-Fayoum. ― Dar eu merg în Egipt, zise flăcăul. ― Al-Fayoum este în Egipt, îi răspunse stăpîÂnul. Ce fel de arab eÈ™ti tu? Flăcăul i-a răspuns că era spaniol. Englezul se bucură: chiar dacă era îmbrăcat arăbeÈ™te, băiatul era european. ― El numeÈ™te semnele "noroc", zise Englezul după ce arabul cel gras ieÈ™i. Dacă aÈ™ putea, aÈ™ scrie o enciclopedie uriașă despre cuvintele "noroc" È™i "coincidență". Cu aceste cuvinte se scrie Limbajul Universal. Apoi îi spuse băiatului că nu fusese nici o "coinÂcidență" să-l întîlnească cu Urim È™i Tumim în mînă. ÃŽl întrebă dacă È™i el mergea în căutarea Alchimistului. ― Eu sînt în căutarea unei comori, răspunse băÂiatul, dar se căi imediat. Englezul însă păru că nu a băgat de seamă cuvintele lui. ― ÃŽntr-un fel, È™i eu tot asta caut. ― Dar nu È™tiu ce înseamnă Alchimie, completă flăcăul, tocmai cînd patronul depozitului îi chemă afară. ― Eu sînt Conducătorul Caravanei, spuse un bărbat cu barbă lungă È™i ochi întunecaÈ›i. Am drept de viață È™i de moarte asupra fiecărei persoane pe care o duc. Pentru că deÈ™ertul e o femeie capriciÂoasă È™i uneori îi scoate din minÈ›i pe oameni. Erau aproape două sute de oameni È™i de două ori mai multe animale: cămile, cai, măgari, păsări. Englezul avea o mulÈ›ime de cufere pline cu cărÈ›i. Erau femei, copii È™i mai mulÈ›i bărbaÈ›i cu spada la cingătoare È™i lungi archebuze agățate pe umăr. Un vacarm îngrozitor umplea locul, iar Conducătorul trebui să repete de mai multe ori pentru ca să auÂdă toÈ›i. ― Există multe soiuri de oameni, È™i dumnezei diferiÈ›i în inima fiecăruia. Dar singurul meu DumÂnezeu este Allah, È™i pe El jur că voi face tot ce va fi posibil È™i tot ce va fi mai bine ca să mai birui o dată deÈ™ertul. Acum vreau ca fiecare dintre voi să jure pe Dumnezeul în care crede, în adîncul sufleÂtului lui, că mi se va supune în orice împrejurare, în deÈ™ert, nesupunerea înseamnă moarte. Un murmur scăzut traversă mulÈ›imea. Jurau toÈ›i, încet, în faÈ›a Dumnezeului lor. Flăcăul jură pe Isus Cristos. Englezul rămase tăcut. Murmurul dură mai mult decît un simplu jurămînt: oamenii cereau È™i protecÈ›ia cerului. Se auzi un sunet lung de goarnă, È™i fiecare înÂcălecă pe animalul lui. Flăcăul È™i Englezul cumpăÂraseră cămile, aÈ™a că s-au suit mai greu. Flăcăului îi era milă de cămila Englezului ― era încărcată cu ditamai poverile, cu cărÈ›i. ― Nu există coincidenÈ›e, repetă Englezul, înÂcercînd să continue discuÈ›ia începută în depozit. Un prieten m-a adus pînă aici, fiindcă îl cunoÈ™tea pe un arab care... Dar caravana porni la drum, È™i era imposibil să auzi ce spunea Englezul. Știa însă exact despre ce era vorba: lanÈ›ul misterios care uneÈ™te un lucru cu altul, care-l făcuse să devină păstor, să aibă de două ori acelaÈ™i vis, È™i să ajungă într-un oraÈ™ aproape de Africa, È™i să întîlnească în piață un rege, È™i să fie tîlhărit pentru ca să cunoască pe negustorul de crisÂtaluri, È™i... "Cu cît ajungi mai aproape de vis, cu atît LegenÂda Personală se transformă într-o adevărată raÈ›iune de a trăi", gîndi băiatul. Caravana își începu drumul spre apus. CălătoÂreau dimineaÈ›a, făceau popas cînd soarele ardea prea tare, È™i-È™i reluau drumul pe înserat. Flăcăul vorbea puÈ›in cu Englezul, care-È™i petrecea mai tot timpul cu cărÈ›ile. Atunci începu să observe în tăcere mersul aniÂmalelor È™i al oamenilor prin deÈ™ert. Acum totul era foarte diferit de ziua plecării: în ziua aceea, învălÂmășeală È™i strigăte, plînsete de copii, nechezat de animale, totul se amesteca cu poruncile nervoase ale călăuzelor È™i negustorilor. Dar în deÈ™ert, stăpîneau doar vîntul etern, liÂniÈ™tea È™i copitele animalelor. Chiar È™i călăuzele vorÂbeau puÈ›in între ele. ― Am traversat de multe ori nisipurile astea, spuse un cămilar într-o seară. Dar deÈ™ertul aÈ™a de mare, zarea aÈ™a de departe, te fac să te simÈ›i mic È™i să taci. Flăcăul înÈ›elese ce voia omul acela să spună, chiar dacă nu mai călcase vreodată printr-un deÂÈ™ert. De cîte ori privea marea sau focul, era în stare să stea ore întregi tăcut, fără să se gîndească la niÂmic, cufundat în imensitatea È™i forÈ›a elementelor. "Am învățat ceva È™i cu oile È™i cu cristalurile", gîndi el. "Pot să învăț È™i cu deÈ™ertul. Acesta mi se pare mai bătrîn È™i mai înÈ›elept." Vîntul nu se oprea niciodată. Flăcăul își aminti de ziua în care a simÈ›it chiar vîntul acesta, aÈ™ezat pe fortificaÈ›iile din Tarifa. Poate că acum atingea uÈ™or lîna oilor lui care continuau să caute hrană È™i apă pe cîmpiile Andaluziei. "Nu mai sînt oile mele", își zise în sinea lui, È™i nu simÈ›i nici un dor. "Pesemne că s-au obiÈ™nuit cu un nou păstor È™i m-au uitat. Asta e bine. Cine este obiÈ™nuit să umble, cum sînt oile, È™tie că vine o zi cînd e nevoie să pleci." Apoi își aminti de fata negustorului È™i avu cerÂtitudinea că se măritase. Cine È™tie, cu vreun vînzăÂtor de floricele sau cu un păstor care È™i el È™tia să-i citească È™i să-i povestească istorii nemaiauzite; la urma urmelor, doar nu era singurul. Dar îl impreÂsionă presimÈ›irea lui: poate că È™i el va învăța într-o zi istoria asta a Limbajului Universal, care cuprinÂde trecutul È™i prezentul tuturor oamenilor. "PreÂsimÈ›iri", cum obiÈ™nuia mama lui să spună. Flăcăul începu să înÈ›eleagă că presimÈ›irile sînt cufundări rapide pe care sufletul le făcea în Curentul UniverÂsal al vieÈ›ii, unde istoriile tuturor oamenilor sînt legate între ele È™i putem afla tot pentru că totul stă scris. "Maktub", zise flăcăul, amintindu-È™i de negusÂtorul de cristaluri. DeÈ™ertul era uneori din nisip, alteori din piatră. Cînd caravana ajungea în dreptul unei pietre, o ocoÂlea; dacă se aflau în faÈ›a unei stînci, făceau un ocol mai lung. Dacă nisipul era prea fin pentru copitele cămilelor, căutau un drum cu nisip mai mare. UneÂori solul era acoperit de sare, acolo unde trebuie să fi existat vreun lac. Atunci animalele se împotÂmoleau, iar stăpînii cămilelor coborau È™i descărcau animalele. Apoi luau poverile chiar ei, în spinare, treceau de partea înÈ™elătoare a drumului È™i încărÂcau din nou animalele. Dacă o călăuză se îmbolnăÂvea sau murea, stăpînii de cămile trăgeau la sorÈ›i È™i alegeau o nouă călăuză. Și toate acestea se întîmplau cu un singur scop: indiferent de cîte ocoluri dădeau, caravana merÂgea totdeauna spre aceeaÈ™i direcÈ›ie. După ce depăÂÈ™eau obstacolele, ea întorcea fruntea din nou către astrul care indica poziÈ›ia oazei. Cînd oamenii veÂdeau acea stea strălucind pe cer în zori, È™tiau că ea arată un loc cu apă, femei, curmale È™i palmieri. NuÂmai Englezul nu băga de seamă nimic: era mai tot timpul cufundat în lectura cărÈ›ilor lui. Și flăcăul avea o carte, pe care încercase să o ciÂtească în primele zile de călătorie. Dar găsea mult mai interesant să privească la caravană È™i să asculÂte vîntul. A învățat să-È™i cunoască mai bine cămila È™i să prindă drag de ea, aÈ™a că a aruncat cartea. Era o povară inutilă, în ciuda faptului că băiatul își crease o superstiÈ›ie ― de cîte ori deschidea cartea, întîlnea pe cineva important. ÃŽntr-un tîrziu se împrieteni cu un cămilar care căÂlătorea mereu alături de el. Noaptea, cînd se opreau în jurul focurilor de tabără, obiÈ™nuia să-i povesÂtească aventurile lui de păstor. ÃŽntr-una din aceste conversaÈ›ii, stăpînul de căÂmile a început să vorbească despre viaÈ›a lui. ― Eu locuiam undeva aproape de Cairo, povesti el. Aveam grădina mea de zarzavat, copiii mei È™i o viață care nu trebuia să se schimbe pînă la moarte, într-un an, cînd recolta a fost mai bună, ne-am dus cu toÈ›ii la Mecca È™i mi-am îndeplinit singura obliÂgaÈ›ie care mai lipsea vieÈ›ii mele. Puteam să mor în pace, È™i asta îmi plăcea. Dar într-o zi pămîntul a început să tremure È™i Nilul a crescut peste poate. Tot ce gîndisem că numai altora li se poate întîmÂpla, mi s-a întîmplat mie. Vecinii mei s-au speriat că-È™i vor pierde măslinii în inundaÈ›ie; nevastă-mea s-a temut ca nu cumva fiii noÈ™tri să fie luaÈ›i de ape. Iar eu m-am îngrozit că o să-mi văd distrus tot ce realizasem pînă atunci. Dar n-am avut de ales. PăÂmîntul n-a mai putut fi folosit È™i a trebuit să caut alt mijloc de trai. Acum sînt stăpîn de cămile. Și acum am înÈ›eles cuvîntul lui Allah: nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru că oricine poate să dobîndească orice vrea È™i îi face trebuință. Ne teÂmem doar să nu pierdem ce avem, fie vieÈ›ile, fie plantaÈ›iile noastre. Dar ne trece frica atunci cînd înÈ›elegem că istoria noastră È™i istoria lumii au fost scrise de aceeaÈ™i Mînă. Uneori caravanele se întîlneau în timpul nopÈ›ii, întotdeauna una avea lucrul de care cealaltă avea nevoie, ca È™i cum într-adevăr totul fusese scris de o singură Mînă. Cămilarii schimbau informaÈ›ii deÂspre furtunile de nisip, È™i se strîngeau în jurul focuÂrilor, povestind istoriile deÈ™ertului. Alteori veneau oameni misterioÈ™i cu capetele ascunse sub glugi; erau beduinii care spionau ruta caravanelor È™i întrebau de drumul ce aveau să-l urmeze. Vindeau pontul tîlharilor È™i triburilor barÂbare. Veneau în tăcere È™i plecau în tăcere, cu veÈ™Âmintele lor negre ce nu lăsau decît ochii la vedere. ÃŽntr-o noapte, cămilarul veni la focul unde stăÂteau flăcăul È™i Englezul. ― Sînt zvonuri de război între clanuri, spuse cămilarul. Au rămas toÈ›i trei tăcuÈ›i. Flăcăul simÈ›i că teaÂma plutea în aer, chiar dacă nimeni nu rostise nici un cuvînt. ÃŽncă o dată, înÈ›elegea limbajul fără cuÂvinte, Limbajul Universal. După o vreme, Englezul întrebă dacă-i ameÂninÈ›a vreun pericol. ― Cine intră în deÈ™ert nu se mai poate întoarÂce, spuse stăpînul de cămile. Și cînd nu mai ai cale de întoarcere, trebuie să te gîndeÈ™ti numai la cel mai bun mod de a merge mai departe. Restul rămîne în grija lui Allah, inclusiv primejdia. Și încheie spuÂnînd acel cuvînt misterios: "Maktub". ― Dumneavoastră ar trebui să fiÈ›i mai atent la caravane, îi spuse flăcăul Englezului, după ce omul cu cămilele a plecat. Ele fac multe ocoluri, dar È›in drumul către acelaÈ™i punct. ― Iar tu ar trebui să citeÈ™ti mai mult despre lume, a răspuns Englezul. CărÈ›ile se aseamănă caravanelor. UriaÈ™ul grup de oameni È™i animale începu să meargă mai repede. Pe lîngă tăcerea din timpul zilei, acum È™i nopÈ›ile ― cînd oamenii se strîngeau la taclale în jurul focurilor ― începuseră să fie tăÂcute. ÃŽntr-o bună zi, Conducătorul Caravanei hoÂtărî că nu se mai puteau aprinde nici focuri, pentru a nu atrage atenÈ›ia asupra caravanei. Călătorii au început să aÈ™eze roată animalele, iar ei dormeau toÈ›i la mijloc, încercînd să se apere cum puteau de frigul nopÈ›ii. Conducătorul a pus santinele înarmate în jur. ÃŽntr-o noapte, Englezul nu reuÈ™ea să închidă ochii. ÃŽl chemă pe flăcău È™i începură să se plimbe peste dunele din apropierea taberei. Era o noapte cu lună plină, È™i flăcăul îi povesti Englezului poÂvestea vieÈ›ii lui. Englezul a fost fascinat de felul cum a înflorit prăÂvălia imediat ce băiatul a început să lucreze acolo. ― Acesta este principiul care urneÈ™te toate luÂcrurile, spuse el. ÃŽn Alchimie se numeÈ™te Sufletul Lumii. Cînd doreÈ™ti ceva din toată inima, te afli mai aproape de Sufletul Lumii. Este totdeauna o forță pozitivă. Și mai spuse că acesta nici nu era un har excluÂsiv al oamenilor: toate lucrurile de pe faÈ›a PămînÂtului aveau un suflet, indiferent dacă era mineral, vegetal, animal sau doar un simplu gînd. ― Tot ce este pe faÈ›a Pămîntului se transformă neîncetat, pentru că Pămîntul este viu; È™i are suflet. Noi sîntem parte a acestui Suflet, È™i rareori È™tim că el lucrează mereu în favoarea noastră. Dar dumÂneata trebuie să înÈ›elegi că în prăvălia de cristaluri pînă È™i paharele lucrau pentru reuÈ™ita dumitale. Flăcăul tăcu o vreme, privind luna È™i nisipul alb. ― Am văzut caravana traversînd deÈ™ertul, spuÂse într-un tîrziu. Și ea, È™i deÈ™ertul vorbesc aceeaÈ™i limbă, È™i de aceea el îi îngăduie să-l traverseze. ÃŽi încearcă fiecare pas, ca să vadă dacă este în perÂfectă armonie cu el; È™i dacă este, ea va ajunge pînă la oază. Dacă unul dintre noi ar veni aici cu mult curaj, dar fără să înÈ›eleagă această limbă, ar muri din prima zi. Au rămas privind la lună, amîndoi. ― Asta este magia semnelor, continuă băiatul. Am văzut cum citesc călăuzele semnele deÈ™ertuÂlui, È™i cum vorbeÈ™te sufletul caravanei cu sufletul deÈ™ertului. După o vreme, îi veni rîndul Englezului să vorÂbească. ― Trebuie să dau mai multă atenÈ›ie caravanei, spuse într-un tîrziu. ― Iar eu trebuie să citesc cărÈ›ile dumneavoasÂtră, răspunse flăcăul. Erau niÈ™te cărÈ›i ciudate. Vorbeau despre argint viu, despre sare, balauri È™i regi, dar el nu reuÈ™ea să priceapă nimic. Era însă o idee care părea să se repete în aproape fiecare carte: toate lucrurile erau manifestarea unui singur lucru. ÃŽntr-una din cărÈ›i descoperi că textul cel mai imÂportant de Alchimie avea doar cîteva rînduri È™i fuÂsese scris pe un simplu smarald. ― Este Tabla de Smarald, îi spuse Englezul, mîndru că-l poate învăța ceva pe flăcău. ― Dar atunci, la ce bun atîtea cărÈ›i? ― Ca să înÈ›elegi aceste cîteva rînduri, răspunse Englezul, fără însă a părea prea convins de proÂpriul răspuns. Cartea care l-a interesat cel mai mult pe flăcău relata istoria alchimiÈ™tilor celebri. Erau oameni care își dedicaseră toată viaÈ›a purificării metalelor în laborator; credeau că atunci cînd un metal este toÂpit timp de mulÈ›i ani la rînd, sfîrÈ™eÈ™te prin a se eliÂbera de toate proprietățile lui individuale È™i în locul lor rămîne numai Sufletul Lumii. Acest Lucru Unic făcea ca alchimiÈ™tii să înÈ›eleagă orice de pe faÈ›a Pămîntului, pentru că acela era limbajul prin care coÂmunicau toate lucrurile. Numeau această descoÂperire Marea Operă, care era alcătuită dintr-o parte lichidă È™i una solidă. ― Oare nu este de ajuns să observi oamenii È™i semnele ca să descoperi acest limbaj? întrebă flăcăul. ― Ai mania să simplifici totul, îi răspunse EnÂglezul iritat. Alchimia este o treabă serioasă. E neÂvoie ca fiecare pas să fie urmat exact aÈ™a cum ne-au învățat maeÈ™trii. Flăcăul a aflat că partea lichidă a Marii Opere se numea Elixirul VieÈ›ii Lungi È™i lecuia toate bolile, pe lîngă faptul că alchimistul nu îmbătrînea niciÂodată. Iar partea solidă se numea Piatra Filozofală. ― Nu este uÈ™or să descoperi Piatra Filozofală, spuse Englezul. AlchimiÈ™tii petreceau ani de zile în laboratoare, observînd focul care purifica metaÂlele. Și de atîta privit la foc, unora le piereau cu toÂtul din cap deÈ™ertăciunile lumii. Și atunci, venea o zi cînd descopereau că purificarea metalelor sfîrÂÈ™ise prin a-i purifica pe ei înÈ™iÈ™i. Flăcăul își aminti de Negustorul de Cristaluri. El spusese că a fost bine că au spălat paharele, penÂtru ca È™i ei să se spele de gîndurile rele. Era din ce în ce mai convins că Alchimia putea fi învățată din viaÈ›a de zi cu zi. ― Afară de asta, vorbi Englezul, Piatra FilozoÂfală are o proprietate fascinantă. O mică aÈ™chie din ea este în stare să transforme mari cantități de meÂtal în aur. După aceste cuvinte, flăcăul deveni foarte inÂteresat de Alchimie. Credea că, doar cu puÈ›ină răbÂdare, putea transforma totul în aur. A citit viaÈ›a mai multor oameni care reuÈ™iseră: Helvetius, Elias, Fulcanelli, Geber. Erau istorii fascinante: toÈ›i trăiseră pînă la capăt Legenda lor Personală. Călătoriseră, se întîlniseră cu înÈ›elepÈ›i, săvîrÈ™iseră minuni în faÈ›a neîncrezătorilor, posedau Piatra Filozofală È™i ElixiÂrul de Viață Lungă. Dar cînd voia să înÈ›eleagă cum se obÈ›ine Marea Operă, băiatul se pierdea cu totul. Nu afla în cărÈ›i decît desene, instrucÈ›iuni codificate, texte de neÂînÈ›eles. ― De ce vorbesc atît de încîlcit? îl întrebă într-o noapte pe Englez. Observase È™i că Englezul era cam plictisit È™i simÈ›ea lipsa cărÈ›ilor. ― Pentru ca numai aceia care au responsabiliÂtatea de a înÈ›elege să înÈ›eleagă, spuse el. Ce-ar fi dacă toată lumea s-ar apuca să transforme plumÂbul în aur? ÃŽn scurt timp aurul nu ar mai face doi bani. Numai cei stăruitori, cei care caută îndelung, numai aceia reuÈ™esc să obÈ›ină Marea Operă. De aceea mă aflu È™i eu în mijlocul acestui deÈ™ert. Ca să întîlnesc un Alchimist adevărat, care să mă ajute să descifrez codurile. ― Cînd au fost scrise cărÈ›ile astea? întrebă flăÂcăul. ― Cu multe secole în urmă. ― Pe vremea aceea nu exista tiparul, insistă flăÂcăul. Nu oricine avea cum să afle despre Alchimie. De ce atunci limbajul ăsta aÈ™a de ciudat, plin de desene? Englezul nu răspunse. Spuse că de multe zile observa caravana È™i nu reuÈ™ea să descopere nimic nou. Singurul lucru pe care-l observase era că zvoÂnurile despre război se înmulÈ›eau pe zi ce trecea. ÃŽntr-o bună zi, flăcăul înapoie cărÈ›ile Englezului. ― AÈ™adar, ai învățat multe lucruri? întrebă ceÂlălalt, plin de curiozitate. Avea nevoie de cineva cu care să vorbească pentru ca să mai uite de teama războiului. ― Am învățat că lumea are un Suflet, È™i cine va înÈ›elege acest Suflet va înÈ›elege limbajul lucruÂrilor. Am învățat că mulÈ›i alchimiÈ™ti È™i-au trăit LeÂgenda Personală È™i au ajuns să descopere Sufletul Lumii, Piatra Filozofală È™i Elixirul. Dar mai ales am învățat că lucrurile acestea sînt aÈ™a de simple încît pot fi scrise pe un smarald. Englezul fu dezamăgit. Anii de studiu, simboÂlurile magice, cuvintele dificile, aparatele de laÂborator, nimic din toate astea nu-l impresionaseră pe flăcău. "Trebuie să aibă un suflet din cale-afară de primitiv ca să înÈ›eleagă aÈ™a", gîndi el. Luă cărÈ›ile È™i le puse în sacii care atîrnau de căÂmilă. ― ÃŽntoarce-te la caravana ta, zise el. Nici ea nu m-a învățat nimic pe mine. Flăcăul contemplă din nou tăcerea deÈ™ertului È™i nisipul ridicat de animale. "Fiecare are felul lui de a învăța", își repeta el. "Felul lui nu este È™i al meu, felul meu nu e È™i al lui. Dar amîndoi sîntem în căuÂtarea Legendei noastre Personale, È™i pentru asta eu îi port respect." Caravana începu să meargă zi È™i noapte. ÃŽn fieÂcare ceas apăreau solii ascunÈ™i sub glugi, iar stăpîÂnul de cămile ― care devenise prietenul flăcăului ― i-a explicat că izbucnise războiul între clanuri. Vor avea mult noroc dacă vor reuÈ™i să ajungă la oază. Animalele erau frînte de oboseală, iar oamenii, din ce în ce mai tăcuÈ›i. LiniÈ™tea era È™i mai înspăimînÂtătoare noaptea, cînd un simplu nechezat de căÂmilă ― care înainte nu era decît un nechezat de cămilă, È™i atît ― îi speria acum pe toÈ›i È™i putea fi semn că năvălea duÈ™manul. Dar cămilarul nu părea prea impresionat de ameninÈ›area războiului. ― Sînt în viață, îi spuse flăcăului, în timp ce mînca o farfurie de curmale în noaptea fără focuri È™i fără lună. Cînd mănînc, nu fac nimic altceva deÂcît să mănînc. Dacă merg, doar atît voi face, voi umÂbla. Dacă va trebui să lupt, orice zi va fi la fel de bună ca să mor. Și asta pentru că nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitor. Nu am decît prezentul, È™i numai el mă interesează. Dacă vei putea rămîne mereu în prezent, vei fi un om fericit. Vei simÈ›i că în deÈ™ert există viață, că cerul are stele, È™i că războinicii se luptă pentru că asta face parte din rasa omeneasÂcă. ViaÈ›a va fi o sărbătoare, o mare sărbătoare penÂtru că ea este numai È™i numai momentul în care trăim. Două nopÈ›i mai tîrziu, cînd se pregătea să se culce, flăcăul privi în direcÈ›ia stelei pe care o urÂmau noaptea. I s-a părut că orizontul era puÈ›in mai jos, pentru că deasupra deÈ™ertului sclipeau sute de stele. ― E oaza, spuse cămilarul. ― Și de ce nu mergem acolo imediat? ― Pentru că trebuie să È™i dormim. Flăcăul deschise ochii cînd soarele începuse să apară la orizont. ÃŽn faÈ›a lui, unde în timpul nopÂÈ›ii fuseseră stelele, se întindea un È™ir nesfîrÈ™it de curmali, acoperind toată întinderea deÈ™ertului. ― Am reuÈ™it! exclamă Englezul, care tocmai se trezise È™i el. Flăcăul însă rămase tăcut. ÃŽnvățase tăcerea deÂÈ™ertului È™i se mulÈ›umea să privească la curmalii din faÈ›a lui. Mai avea încă mult de mers pînă la PiraÂmide, È™i într-o bună zi, acea dimineață nu va mai fi decît o amintire. Dar acum ea era prezentul, sărÂbătoarea despre care îi vorbise cămilarul, iar el înÂcerca să o trăiască prin învățămintele din trecut È™i cu visurile din viitor. Intr-o bună zi, imaginea aceea a miilor de curmali va fi doar o amintire. Dar penÂtru el, în acest moment însemna umbră, apă È™i un refugiu în faÈ›a războiului. Tot aÈ™a cum un necheÂzat de cămilă se putea transforma în pericol, o frunÂză de curmali putea să însemne o minune. "Lumea vorbeÈ™te multe limbaje", reflectă flăÂcăul. "Cînd timpurile se grăbesc, È™i caravanele alearÂgă", reflectă Alchimistul cînd văzu sute de oameni È™i animale intrînd în Oază. Oamenii strigau după noii veniÈ›i, praful acoperea soarele deÈ™ertului, iar copiii È›opăiau agitaÈ›i la vederea străinilor. AlchiÂmistul îi zări pe È™efii de triburi cum se apropiau de Conducătorul Caravanei cu care stătură îndelung de vorbă. Dar nimic din toate acestea nu-l interesau pe AlÂchimist. Văzuse atîta lume venind È™i plecînd, dar Oaza È™i deÈ™ertul rămîneau neschimbate. Văzuse regi È™i cerÈ™etori călcînd acel nisip care-È™i schimba forma tot timpul, din cauza vîntului, dar rămînea acelaÈ™i pe care-l cunoscuse de copil. Dar È™i aÈ™a nu reuÈ™ea să-È™i domolească, în străfundul inimii, o treÂsărire din fericirea de a trăi pe care orice călător o simte cînd, după atîta pămînt galben È™i cer albastru, îi apare înaintea ochilor verdele curmalilor. "Poate că Dumnezeu a făcut deÈ™ertul pentru ca omul să poată zîmbi la vederea curmalilor", gîndi el. Apoi se hotărî să se concentreze asupra unor lucruri mai practice. Știa că în acea caravană venea un bărbat pe care trebuia să-l înveÈ›e o parte din tainele lui. Semnele îi spuseseră asta. ÃŽncă nu-l cunoÈ™Âtea pe acel om, dar ochii lui experimentaÈ›i aveau să-l recunoască cum îl vor vedea. Spera să fie ciÂneva la fel de capabil ca È™i ucenicul lui precedent. "Nu È™tiu de ce lucrurile astea trebuie să fie transmise prin viu grai", gîndea el. Nu că lucrurile ar fi fost chiar secrete; Dumnezeu își revela cu măÂrinimie secretele tuturor făpturilor. Nu găsea decît o singură explicaÈ›ie: lucrurile trebuiau să fie transmise astfel pentru că erau alcăÂtuite din Viață Pură, iar acest fel de Viață cu greu ar putea fi captată în picturi sau cuvinte. Căci oamenii rămîn fascinaÈ›i de tablouri sau cuÂvinte È™i termină prin a uita Limbajul Lumii. Nou-veniÈ›ii au fost imediat duÈ™i în faÈ›a È™efilor de triburi din Al-Fayoum. Flăcăul nu-È™i putea crede ochilor: în loc să fie o fîntînă înconjurată de cîțiva palmieri ― cum citise cîndva într-o carte de istoÂrie ― oaza era, dimpotrivă, mult mai mare decît multe sate din Spania. Avea trei sute de fîntîni, cinciÂzeci de mii de curmali È™i o mulÈ›ime de corturi coÂlorate răspîndite printre ei. ― Parcă am fi în O mie È™i una de nopÈ›i, îi spuse Englezului, care era nerăbdător să dea cît mai reÂpede ochii cu Alchimistul. Au fost încercuiÈ›i imediat de copii, care priveau curioÈ™i animalele, cămilele È™i oamenii abia sosiÈ›i. BărbaÈ›ii voiau să È™tie dacă văzuseră vreo luptă, iar femeile își disputau È›esăturile È™i pietrele preÈ›ioase aduse de negustori. LiniÈ™tea deÈ™ertului părea un vis îndepărtat; oamenii vorbeau neîncetat, rîdeau È™i strigau ca È™i cum ar fi ieÈ™it dintr-o lume spirituÂală pentru a se amesteca din nou printre oameni. Erau mulÈ›umiÈ›i È™i fericiÈ›i. Aici lipseau precauÈ›iile, spre deosebire de ziua precedentă, iar stăpînul de cămile îi explică flăcăului că oazele erau totdeauna considerate teren neutru, pentru că majoritatea locuitorilor lor erau femei È™i copii. Și erau oaze atît de o parte cît È™i de cealaltă, astfel că războinicii se duceau să lupte în nisipuÂrile deÈ™ertului È™i lăsau oazele ca locuri de refugiu. Conducătorul Caravanei îi strînse pe toÈ›i cu oarecare greutate, È™i începu să dea instrucÈ›iuni. Aveau să rămînă acolo pînă ce războiul dintre claÂnuri se va fi terminat. Cum erau oaspeÈ›i, vor îmÂpărÈ›i corturile cu locuitorii oazei, care aveau să le cedeze cele mai bune locuri. Aici, ospitalitatea era Lege. Apoi ceru ca toÈ›i, inclusiv propriile lui gărzi, să predea armele oamenilor indicaÈ›i de È™efii de triÂburi. Acestea sînt regulile războiului, a explicat ConÂducătorul Caravanei. Astfel, oazele nu vor putea adăposti oÈ™tiri sau războinici. Spre surprinderea flăcăului, Englezul scoase din haină un revolver cromat È™i-l dădu omului care strîngea armele. ― La ce bun un revolver? îl întrebă. ― Ca să învăț să am încredere în oameni, răsÂpunse Englezul. Era mulÈ›umit că ajunsese la caÂpătul căutărilor lui. Dar flăcăul se gîndea la comoara lui. Cu cît se afla mai aproape de visul său, cu atît lucrurile deÂveneau mai anevoioase. Acum nu mai mergea ceea ce bătrînul rege numise "norocul începătorului". Nu mergea decît testul stăruinÈ›ei È™i al curajului ceÂlui care își caută Legenda Personală. De aceea el nu se putea grăbi, È™i nici nu-È™i putea pierde răbÂdarea. Dacă s-ar fi purtat aÈ™a, ar fi sfîrÈ™it prin a nu mai vedea semnele pe care Dumnezeu le pusese în calea lui. "Dumnezeu le-a pus în calea mea", se gîndi flăÂcăul, surprins de el însuÈ™i. Pînă în acel moment conÂsidera semnele ca pe ceva lumesc, asemenea mînca-tului sau somnului, căutării unei iubiri sau obÈ›inerii unei slujbe. Nu se gîndise niciodată că era un limÂbaj pe care Dumnezeu îl folosea pentru a-i arăta ce avea de făcut. "Nu-È›i pierde răbdarea", repetă flăcăul în sinea lui. "AÈ™a cum a spus cămilarul, mănîncă la ora de mîncat. Și umblă la ora de umblat." ÃŽn prima zi toÈ›i au dormit frînÈ›i de oboseală, inclusiv Englezul. Flăcăul rămăsese departe de el, într-un cort cu alÈ›i cinci tineri cam de aceeaÈ™i vîrstă cu el. Erau oameni ai deÈ™ertului È™i voiau să audă poveÈ™ti din marile oraÈ™e. Flăcăul povesti cîte ceva din viaÈ›a lui de păstor, È™i tocmai începuse să istorisească experienÈ›a lui din prăvălia de cristaluri cînd Englezul intră în cort. ― L-am căutat toată dimineaÈ›a, spuse, în timp ce-l trăgea pe flăcău afară. Am nevoie de ajutor ca să descopăr unde stă Alchimistul. Mai întîi au încercat să-l găsească printre cei care erau singuri. Un Alchimist trebuia să locuiască altÂfel decît ceilalÈ›i din oază, iar în cortul lui era foarte probabil să ardă în permanență un cuptor. Au coÂlindat mult pînă ce s-au convins că oaza era mult mai mare decît își imaginaseră ei, cu multe sute de corturi. ― Am pierdut aproape toată ziua, spuse EnÂglezul, aÈ™ezîndu-se cu flăcăul aproape de una din fîntînile oazei. ― Poate ar fi mai bine să întrebăm, sugeră flăÂcăul. Englezul nu voia să dezvăluie È™i celorlalÈ›i preÂzenÈ›a lui în oază, aÈ™a că era cam nehotărît. Dar a acceptat într-un tîrziu È™i l-a rugat pe băiat, care vorÂbea mai bine decît el araba, să întrebe. Flăcăul se apropie de o femeie care venise la fîntînă ca să umÂple un sac din piele de berbec. ― Bună seara, doamnă. AÈ™ dori să È™tiu unde stă un Alchimist din oaza aceasta, întrebă el. Femeia îi răspunse că nu auzise niciodată vorÂbindu-se despre aÈ™a ceva, È™i plecă repede. Dar mai înainte îi atrase atenÈ›ia flăcăului că nu trebuia să vorbească femeilor îmbrăcate în negru, pentru că erau femei măritate. Se cuvenea să respecte È™i el TradiÈ›ia. Englezul a fost foarte dezamăgit. Făcuse toată călătoria aceea degeaba. Și flăcăul se întristă; toÂvarășul lui își căuta, È™i el, Legenda Personală. Iar cînd cineva face asta, tot Universul se străduieÈ™te pentru ca omul să reuÈ™ească ceea ce-È™i doreÈ™te, aÈ™a spusese bătrînul rege. Acela nu putea minÈ›i pe niÂmeni. ― ÃŽnainte n-am mai auzit vorbindu-se de alchiÂmiÈ™ti niciodată, spuse flăcăul. Că aÈ™ fi încercat să vă ajut. Ceva sclipi în ochii Englezului. ― Asta e! Probabil că aici nimeni nu È™tie ce este un alchimist! întreabă de omul care vindecă toate bolile din sat! Mai multe femei îmbrăcate în negru veniră după apă la puÈ›, dar flăcăul nu vorbi cu ele, oricît stărui Englezul. Pînă ce, în sfîrÈ™it, se apropie un bărbat. ― CunoaÈ™teÈ›i pe cineva care vindecă bolile în sat? întrebă flăcăul. ― Allah vindecă toate bolile, răspunse bărbaÂtul, vizibil speriat de străini. Dumneavoastră căuÂtaÈ›i vrăjitori. Și după ce a recitat cîteva cuvinte din Coran, își căută de drum. Se mai apropie un bărbat. Era mai bătrîn È™i abia ducea o găleÈ›ică mică. Flăcăul repetă întrebarea. ― De ce vreÈ›i să cunoaÈ™teÈ›i un asemenea om? răspunse arabul tot cu o întrebare. ― Fiindcă prietenul meu a făcut o călătorie de luni de zile pentru a-l întîlni, a spus băiatul. ― Dacă omul acesta se află în oază, trebuie să fie foarte puternic, zise bătrînul, după ce se gîndi cîteva clipe. Nici È™efii de triburi n-ar reuÈ™i să-l vadă cînd ar vrea. Numai cînd socoteÈ™te el. AÈ™teptaÈ›i să se sfîrÈ™ească războiul. Și atunci plecaÈ›i cu caravana. Nu încercaÈ›i să pătrundeÈ›i în viaÈ›a oazei, încheie el, în timp ce se depărta. Dar Englezul nu-È™i mai încăpea în piele de bucuÂrie. Erau pe drumul cel bun. ÃŽn sfîrÈ™it, apăru o fată care nu era îmbrăcată în negru. Ducea un ulcior pe umăr, iar capul îi era acoÂperit cu un văl, dar avea faÈ›a descoperită. Flăcăul s-a apropiat pentru a o întreba de Alchimist. Și atunci a fost ca È™i cum timpul s-a oprit în loc, iar Sufletul Lumii ar fi apărut cu toată vigoarea în faÈ›a flăcăului. Cînd i-a privit ochii negri, buzele neÂhotărîte între zîmbet È™i tăcere, a înÈ›eles că cea mai importantă È™i mai înÈ›eleaptă parte a Limbajului pe care-l vorbea lumea era aceea care făcea ca toÈ›i pămîntenii să-È™i înÈ›eleagă inimile. Și asta se chema Iubire, un lucru mai vechi decît oamenii È™i decît înÂsuÈ™i deÈ™ertul, care totuÈ™i răsărea mereu cu aceeaÈ™i forță oriunde două perechi de ochi se întîlneau cum se întîlniseră acelea două în faÈ›a fîntînii. Buzele s-au hotărît în sfîrÈ™it să zîmbească, È™i acela era un semn, un semn pe care el îl aÈ™teptase fără să È™tie, atîta timp din viaÈ›a lui, pe care îl căutase între oi È™i prin cărÈ›i, în cristaluri È™i în liniÈ™tea deÈ™ertului. Acela era limbajul pur al lumii, fără explicaÈ›ii, pentru că Universul nu avea nevoie de explicaÈ›ii ca să-È™i continue drumul în nesfîrÈ™it. Tot ce înÈ›eleÂgea flăcăul în clipa aceea era că se află în faÈ›a femeii vieÈ›ii lui È™i, fără să fie nevoie de cuvinte, È™i ea treÂbuia să È™tie asta. Era mai sigur de asta ca de orice altceva pe lume, chiar dacă părinÈ›ii lui È™i părinÈ›ii părinÈ›ilor lui i-ar fi spus că se cuvenea mai întîi să faci curte, să fii logodit, să cunoÈ™ti bine fata È™i să ai bani, È™i abia pe urmă să te căsătoreÈ™ti. Cine spuÂnea asta poate că n-a cunoscut niciodată limbajul universal, fiindcă atunci cînd te cufunzi în el, totÂdeauna e uÈ™or să înÈ›elegi că pe lume există o perÂsoană care o aÈ™teaptă pe cealaltă, fie în mijlocul deÈ™ertului, fie în mijlocul marilor oraÈ™e. Și cînd vieÂÈ›ile unor asemenea oameni se întretaie, È™i ochii li se întîlnesc, orice trecut È™i orice viitor își pierd imporÂtanÈ›a, È™i rămîne numai acel moment È™i acea certiÂtudine incredibilă că toate lucrurile sub soare sînt scrise de aceeaÈ™i Mînă. O Mînă care trezeÈ™te DraÂgostea È™i care face un suflet geamăn pentru fiecare om care munceÈ™te, se odihneÈ™te È™i caută comori sub soare. Fără asta n-ar avea nici o noimă visurile omenirii. "Maktub"', È™i-a spus flăcăul. Englezul se ridică de unde stătea È™i-l zgîlțîi pe flăcău. ― Hai, întreab-o! Flăcăul s-a apropiat de fată. Ea zîmbi din nou. El îi întoarse zîmbetul. ― Cum te cheamă? a întrebat-o. ― Mă cheamă Fatima, spuse fata, lăsînd priviÂrea în jos. ― E un nume pe care unele femei îl poartă È™i pe meleagurile de unde vin eu. ― Este numele fiicei Profetului, spuse Fatima. Războinicii l-au adus pînă aici. Fata, gingașă, vorbea de războinici cu mîndrie. Lîngă ea, Englezul insista, aÈ™a că flăcăul întrebă deÂspre omul care vindeca toate bolile. ― E un om care cunoaÈ™te tainele lumii. VorbeÈ™te cu djinii deÈ™ertului, spuse ea. Djinii erau demoni. Iar fata arătă spre sud, spre locul unde acel bărbat ciudat locuia. Apoi își umplu ulciorul È™i plecă. Englezul pleÂcă È™i el să-l caute pe Alchimist. Flăcăul rămase mulÂtă vreme aÈ™ezat lîngă fîntînă, înÈ›elegînd că într-o zi Levantul îi aÈ™ternuse pe obraz parfumul acelei femei È™i că o iubea înainte chiar de a È™ti că există È™i că iubirea pentru ea îi va aduce toate comorile din lume. A doua zi, flăcăul s-a întors la fîntînă, ca s-o aÈ™Âtepte pe fată. Spre uimirea lui, îl găsi acolo pe EnÂglez, privind, pentru prima oară, deÈ™ertul. ― Am aÈ™teptat o după-amiază È™i o noapte, spuÂse Englezul. El a sosit o dată cu primele stele. I-am povestit ce căutam. Atunci m-a întrebat dacă transÂformasem vreodată plumbul în aur. I-am răspuns că asta era ceea ce voiam să învăț. M-a trimis să încerc. A fost tot ce mi-a spus: "Du-te È™i încearcă." Flăcăul rămase tăcut. Englezul călătorise atîta ca să audă ceea ce È™tia deja. Și-a amintit că È™i el îi dăduse bătrînului rege È™ase oi pentru acelaÈ™i lucru. ― Atunci încearcă, îi spuse Englezului. ― Chiar asta am să fac. Și am să încep chiar acum. Curînd după ce Englezul plecă, Fatima veni să ia apă cu ulciorul. ― Am venit să-È›i spun un lucru simplu, vorbi flăcăul. Vreau să fii nevasta mea. Te iubesc. Fata lăsă apa să i se verse din ulcior. ― O să te aÈ™tept în fiecare zi aici. Am traversat deÈ™ertul în căutarea unei comori care se găseÈ™te lînÂgă Piramide. Războiul a fost pentru mine o nenorocire. Acum este o binecuvîntare, pentru că mă lasă aproape de tine. ― Războiul o să se sfîrÈ™ească într-o bună zi, a spus fata. Flăcăul privi curmalii din oază. Fusese păstor. Și aici erau destule oi. Fatima era mai importantă decît comoara. ― Războinicii își caută comorile, spuse fata ca È™i cum ar fi ghicit gîndurile flăcăului. Iar femeile deÈ™ertului sînt mîndre de războinicii lor. Apoi își umplu din nou ulciorul È™i a plecat. ÃŽn fiecare zi flăcăul se ducea la fîntînă ca să o aÈ™tepte pe fată. I-a povestit viaÈ›a lui de păstor, deÂspre rege, despre prăvălia de cristaluri. S-au îmÂprietenit, È™i în afara celor cincisprezece minute cît petrecea cu ea, restul zilei se scurgea îngrozitor de greu. Se aflau de aproape o lună în oază cînd ConÂducătorul Caravanei îi strînse pe toÈ›i ca să le vorÂbească. ― Nu È™tim cînd se va sfîrÈ™i războiul, È™i nici nu ne putem urma călătoria, le-a spus el. Luptele mai pot dura multă vreme, poate chiar ani. Sînt războinici puternici È™i viteji de ambele părÈ›i, iar onoarea de a lupta însufleÈ›eÈ™te ambele tabere. Nu e un război între buni È™i răi. E un război între forÈ›e care luptă pentru aceeaÈ™i putere È™i cînd începe o asemenea lupÂtă, durează mai mult decît altele, pentru că Allah este în amîndouă taberele. Oamenii s-au risipit. Seara, flăcăul s-a întîlnit iar cu Fatima, È™i i-a povestit despre adunare. ― De-a doua zi de cînd ne-am întîlnit, spuse FaÂtima, mi-ai vorbit de iubirea dumitale. Apoi m-ai învățat lucruri frumoase, cum ar fi Limbajul È™i SuÂfletul Lumii. Toate astea m-au făcut să devin, înÂcet-încet, o parte din dumneata. Flăcăul îi auzea vocea, È™i o găsea mai frumoasă decît foÈ™netul vîntului în frunziÈ™ul curmalilor. ― E mult de cînd vin aici la fîntînă să te aÈ™tept. Nu reuÈ™esc să-mi mai amintesc de trecutul meu, de TradiÈ›ie, de felul în care bărbaÈ›ii doresc să se poarÂte femeile din deÈ™ert. De cînd eram copil visam că deÈ™ertul o să-mi facă cel mai frumos cadou din viaÂÈ›a mea. Acest cadou a sosit în sfîrÈ™it, È™i eÈ™ti acela dumneata. Flăcăul vru să ia mîna fetei. Dar Fatima È›inea ulciorul. ― Mi-ai vorbit de visele tale, de bătrînul rege È™i de comoară. Mi-ai vorbit despre semne. Acum nu mai mi-e frică de nimic, pentru că aceste semÂne mi te-au adus. Iar eu sînt parte din visul tău, din Legenda personală, cum îi spui tu. De aceea, vreau să-È›i urmezi drumul pentru care ai plecat. Dacă trebuie să aÈ™tepÈ›i sfîrÈ™itul războiului, foarte bine. Dar dacă trebuie să mergi înainte, du-te spre legenda ta. Dunele se schimbă după vînt, dar deÂÈ™ertul rămîne acelaÈ™i. AÈ™a va fi È™i cu iubirea noastră. "Maktub", mai spuse. Dacă eu sînt parte din LegenÂda ta, înseamnă că te vei întoarce într-o bună zi. Flăcăul plecă trist de la întîlnirea cu Fatima. ÃŽÈ™i aduse aminte de cîtă lume cunoscuse. Păstorilor căsătoriÈ›i le venea foarte greu să-È™i convingă neÂvestele că trebuiau să umble pe cîmpuri. DragosÂtea cerea să fii alături de fiinÈ›a iubită. A doua zi i-a povestit lucrul acesta È™i Fătimei. ― DeÈ™ertul ne ia bărbaÈ›ii È™i nici măcar nu-i aduÂce totdeauna înapoi, spuse ea. Și atunci ne obiÈ™Ânuim cu asta. Iar ei încep să dăinuie în norii fără ploaie, în lighioanele care se ascund sub pietre, în apa care țîșneÈ™te generoasă din pămînt. Ei încep să facă parte din toate, încep să fie Sufletul Lumii. Unii se întorc. Atunci toate celelalte femei sînt feriÂcite, pentru că bărbaÈ›ii pe care îi aÈ™teaptă ele s-ar putea înapoia È™i ei într-o zi. ÃŽnainte eu priveam la femeile astea cu invidie È™i le pizmuiam fericirea. Acum o să am È™i eu pe cine să aÈ™tept. Sînt o femeie a deÈ™ertului È™i sînt mîndră de asta. Vreau ca È™i bărÂbatul meu să umble liber ca vîntul care vălureste dunele. Și vreau să-mi pot vedea È™i eu bărbatul în nori, în animale È™i în apă. Flăcăul se duse să-l caute pe Englez. Voia să-i povestească despre Fatima. Rămase surprins cînd văzu că Englezul construise un cuptor lîngă cortul lui. Era un cuptor ciudat, cu un vas străveziu în vîrf. Englezul punea lemne pe foc È™i privea deÈ™ertul. Ochii lui păreau să strălucească mai intens decît atunci cînd își petrecea timpul citind cărÈ›i. ― Asta e prima fază a operaÈ›iei, spuse Englezul. Trebuie să separ sulful impur. Pentru asta nu-mi este îngăduit să-mi fie frică de vreo greÈ™eală. TeaÂma de greÈ™eală a fost aceea care m-a împiedicat să încerc Marea Operă pînă în ziua de azi. Abia acum încep ceea ce puteam începe acum zece ani. Dar sînt fericit că n-am aÈ™teptat douăzeci de ani pentru asta. Și continuă să pună lemne pe foc È™i să priveasÂcă deÈ™ertul. Flăcăul rămase lîngă el o vreme, pînă ce deÈ™ertul începu să se îmbujoreze cu lumina înÂserării. Atunci simÈ›i o dorință enormă de a merge pînă acolo, pentru ca să vadă dacă liniÈ™tea reuÈ™ea să răspundă întrebărilor lui. Merse fără È›intă o vreme, fără să scape din ochi curmalii oazei. Asculta vîntul, simÈ›ea pietrele sub picior. Cînd È™i cînd întîlnea cîte o scoică È™i-È™i aminÂtea că acel deÈ™ert, în timpuri îndepărtate, fusese o mare uriașă. Apoi se aÈ™eză pe o piatră È™i se lăsă hipÂnotizat de orizontul din faÈ›a lui. Nu putea înÈ›elege iubirea fără sentimentul posesiunii: dar Fatima era o femeie a deÈ™ertului, È™i dacă ar fi putut cineva să-l înveÈ›e asta, atunci numai deÈ™ertul putea. Rămase aÈ™a, fără să se gîndească la nimic, pînă ce simÈ›i o miÈ™care deasupra capului. Privi spre cer È™i văzu doi ereÈ›i zburînd foarte sus. Flăcăul începu să observe ereÈ›ii È™i desenele pe care le făceau pe cer. Păreau dezordonate, dar totuÈ™i aveau oarece sens pentru flăcău. Doar că nu reuÈ™ea să înÈ›eleagă semnificaÈ›ia. Se hotărî să urmărească cu privirea miÈ™cările păsărilor, poate o să izbutească să desciÂfreze ceva. Poate că deÈ™ertul ar putea să-i explice iubirea fără posesiune. I se făcu somn. Inima însă îl îmboldea să nu doarÂmă: în pofida oboselii, trebui să se supună. "Eram pe cale să pătrund în Limbajul Lumii, căci totul pe lumea asta are un sens, pînă È™i zborul ereÈ›ilor", își zise. Și profită de asta pentru a mulÈ›umi că era înÂdrăgostit de o femeie. "Cînd iubeÈ™ti, lucrurile caÂpătă un sens È™i mai adînc", gîndi. Deodată, un erete se repezi spre cer È™i apoi plonÂjă rapid, atacîndu-1 pe celălalt. Cînd a făcut miÈ™caÂrea aceasta, flăcăul a avut o viziune fulgerătoare: o armată, cu săbiile scoase, năvălea în oază. ViziÂunea dispăru imediat, dar el se cutremură. Auzise vorbindu-se de miraje, È™i chiar văzuse cîteva: erau dorinÈ›e care se materializau pe nisipul deÈ™ertului. Dar el nu dorea o oaste care să invadeze oaza. Se gîndi să uite totul È™i să se întoarcă la meditaÂÈ›iile lui. ÃŽncercă încă o dată să se concentreze asuÂpra deÈ™ertului de culoarea trandafirului È™i asupra pietrelor. Dar ceva din sufletul lui nu-i dădea pace. "UrmăreÈ™te totdeauna semnele", îi spusese băÂtrînul rege. Și flăcăul se gîndi la Fatima. ÃŽÈ™i aminti de ce văzuse È™i presimÈ›i că totul se va petrece foarÂte curînd. Cu mare greutate ieÈ™i din transa în care se cuÂfundase. Se ridică È™i se îndreptă spre curmali. ÃŽncă o dată pricepea multitudinea de limbaje ale lucruÂrilor: de data aceasta, deÈ™ertul devenise sigur, iar oaza se preschimbase în pericol. Cămilarul sta aÈ™ezat la rădăcina unui curmal, privind È™i el asfinÈ›itul. L-a văzut pe flăcău apărînd de după dune. ― Se apropie o armată, spuse. Am avut o veÂdenie. ― DeÈ™ertul umple de vedenii inima unui om, răspunse cămilarul. Dar flăcăul îi povesti despre ereÈ›i: cum le priÂvise zborul, se cufundase deodată în Sufletul Lumii. Cămilarul tăcea; înÈ›elegea ce voia flăcăul să spuÂnă. Știa că orice lucru de pe faÈ›a pămîntului poate povesti istoria tuturor lucrurilor. Dacă deschidea o carte la orice pagină, sau privea mîinile oameniÂlor, sau cărÈ›i de ghicit, sau zbor de pasăre sau orice altceva, orice om avea să descopere o legătură cu lucrul pe care tocmai îl trăia. ÃŽn realitate, nu luÂcrurile arătau ceva; oamenii erau aceia care, dacă priveau spre lucruri, descopereau felul în care se pătrundea în Sufletul Lumii. DeÈ™ertul era plin de oameni care-È™i cîștigau viaÂÈ›a pentru că puteau pătrunde cu uÈ™urință în SufleÂtul Lumii. Erau cunoscuÈ›i ca Prezicători, È™i temuÈ›i de femei È™i bătrîni. Războinicii îi consultau foarte rar, pentru că era imposibil să intri într-o luptă È™tiind cînd vei muri. Războinicii preferau gustul luptei È™i emoÈ›ia necunoscutului; viitorul fusese scris de Allah, È™i tot ce scrisese El, era spre binele omului. AÈ™a că războinicii trăiau numai pentru prezent, pentru că prezentul era plin de surprize È™i trebuÂiau să fie atenÈ›i la multe lucruri: unde era spada inamicului, unde se afla calul, ce lovitură trebuia să dea pentru a-È™i salva viaÈ›a. Cămilarul nu era războinic, aÈ™a încît fusese la cîțiva prezicători. MulÈ›i îi spuseseră lucruri adevăÂrate, alÈ›ii lucruri greÈ™ite. Pînă ce unul dintre ei, cel mai bătrîn (È™i totodată cel mai temut) întrebă de ce era stăpînul de cămile aÈ™a de interesat în a cuÂnoaÈ™te viitorul. ― Pentru ca să pot acÈ›iona, spuse cămilarul. Și să schimb ce nu mi-ar plăcea să se întîmple. ― Atunci acesta nu va mai fi viitorul tău, i-a spus ghicitorul. ― Dar poate că vreau să-mi cunosc viitorul pentru ca să mă pregătesc pentru lucrurile ce au să vină. ― Dacă vor fi lucruri bune, va fi o surpriză plăÂcută. Dacă vor fi lucruri rele, o să suferi cu mult înainte ca ele să se întîmple. ― Vreau să-mi cunosc viitorul pentru că sînt om, mai spuse cămilarul. Și oamenii trăiesc în funcÈ›ie de viitorul lor. Ghicitorul rămase tăcut o vreme. El era speciaÂlist în aruncarea beÈ›iÈ™oarelor care cădeau pe jos È™i erau interpretate apoi după felul în care cădeau, în ziua aceea n-a mai aruncat beÈ›iÈ™oarele. Le-a înÂfășurat într-o pînză È™i le-a pus la loc în sac. ― ÃŽmi cîștig pîinea ghicind viitorul oamenilor, zise el. Cunosc È™tiinÈ›a beÈ›iÈ™oarelor È™i È™tiu cum să păÂtrund în acest spaÈ›iu unde totul e scris. Aici pot să citesc trecutul, să descopăr ce a fost uitat È™i să înÈ›eÂleg semnele prezentului. Cînd mă consultă oameÂnii eu nu citesc viitorul; ghicesc viitorul. Pentru că viitorul îi aparÈ›ine lui Dumnezeu È™i el îl arată nuÂmai în împrejurări deosebite. Și cum reuÈ™esc eu să ghicesc viitorul? Prin semnele prezentului. ÃŽn preÂzent stă tot secretul; dacă dai atenÈ›ie prezentului, poÈ›i să-l îmbunătățeÈ™ti. Și dacă îți îmbunătățeÈ™ti prezentul, tot ce se va întîmpla apoi va fi mai bine. Uită de viitor È™i trăieÈ™te în fiecare zi în învățăturile Legii È™i cu încrederea că Dumnezeu are grijă de copiii Lui. Fiecare poartă în sine veÈ™nicia. Cămilarul vru să È™tie în ce împrejurări îngăÂduie Dumnezeu să se vadă viitorul. ― Cînd îl arată El însuÈ™i. Iar Dumnezeu arată viitorul foarte rar, È™i pentru un singur motiv: cînd este un viitor care a fost scris să fie schimbat. Dumnezeu îi arătase un viitor băiatului, se gînÂdi cămilarul. Pentru că voia ca băiatul să fie unealta Lui. ― Du-te să vorbeÈ™ti cu È™efii de triburi, i-a zis cămilarul. PovesteÈ™te-le despre războinicii care se apropie. ― Or să rîdă de mine. ― Sînt oameni ai deÈ™ertului, È™i oamenii deÈ™erÂtului sînt deprinÈ™i cu semnele. ― Atunci pesemne că È™tiu deja. ― Nu sînt atenÈ›i la asta. Ei cred că dacă ar treÂbui să È™tie ceva ce vrea Allah să le comunice, atunci o să vină cineva să le spună. S-a mai întîmplat de multe ori înainte. Dar azi, acest mesager eÈ™ti tu. Flăcăul se gîndi la Fatima. Și se hotărî să mearÂgă la È™efii de triburi. ― Aduc semne din deÈ™ert, îi spuse paznicului care stătea la uÈ™a imensului cort alb din mijlocul oazei. Vreau să fiu primit de căpetenii. Paznicul nu scoase o vorbă. Intră È™i zăbovi mult înăuntru. Apoi ieÈ™i cu un arab tînăr, îmbrăcat în veÈ™mînt alb brodat cu aur. Flăcăul îi povesti tînăÂrului ce văzuse. Acesta îi ceru să mai aÈ™tepte puÈ›in È™i intră iar. Se lăsă noaptea. Au intrat È™i au ieÈ™it tot felul de arabi È™i de comercianÈ›i. PuÈ›in cîte puÈ›in focurile se stingeau È™i oaza începu să fie la fel de tăcută ca È™i deÈ™ertul. Numai lumina din cortul cel mare contiÂnua să fie aprinsă. ÃŽn tot acest timp, flăcăul se gîndi la Fatima, fără să fi înÈ›eles discuÈ›ia din seara aceea. ÃŽn sfîrÈ™it, după multe ore de aÈ™teptare, paznicul îl pofti pe flăcău să intre. Ceea ce văzu îl lăsă fără grai. Niciodată nu È™i-ar fi închipuit că, în mijlocul deÈ™ertului, ar fi putut exisÂta un cort ca acela. Pe jos erau aÈ™ternute cele mai frumoase covoare pe care călcase vreodată È™i de taÂvan atîrnau candelabre cizelate dintr-un metal galÂben încrustat, purtînd lumînări aprinse. Șefii de triburi stăteau aÈ™ezaÈ›i în fundul cortului, în semi- 124 cerc, odihnindu-È™i braÈ›ele È™i picioarele pe perne de mătase cu broderii grele. Servitorii intrau È™i ieÈ™eau cu tăvi de argint pline cu mirodenii È™i cu ceai. Unii înteÈ›eau jăratecul din narghilele. Un parfum suav de fum plutea în aer. Erau opt conducători, iar flăcăul văzu imediat care era cel mai important: un arab îmbrăcat în veÈ™Âmînt alb brodat cu aur, aÈ™ezat în mijlocul semicerÂcului. Lîngă el stătea tînărul arab cu care vorbise mai înainte. ― Cine este străinul care vorbeÈ™te de semne? întrebă unul dintre È™efi, privindu-l. ― Eu sînt, răspunse, È™i povesti tot ce văzuse. ― Și de ce ar povesti deÈ™ertul toate astea unui străin, cînd È™tie că noi sîntem aici de mai multe geÂneraÈ›ii? zise alt È™ef de trib. ― Fiindcă ochii mei nu s-au obiÈ™nuit încă cu deÈ™ertul, răspunse flăcăul. Și eu pot să văd lucruri pe care ochii prea deprinÈ™i cu ele nu reuÈ™esc să le vadă. "Și pentru că eu mai È™tiu È™i despre Sufletul LuÂmii", gîndi în sinea lui. Dar nu spuse nimic, penÂtru că arabii nu cred în asemenea lucruri. ― Oaza este teren neutru. Nimeni nu ataca o oază, spuse alt È™ef. ― Eu spun doar ce am văzut. Dacă nu vreÈ›i să credeÈ›i, nu faceÈ›i nimic. Asupra cortului căzu o liniÈ™te desăvîrÈ™ită, urÂmată imediat de o discuÈ›ie aprinsă între È™efii de triburi. Vorbeau într-un dialect arab pe care flăcăul nu-l înÈ›elegea, dar cînd a dat să plece, un paznic îi spuse să rămînă pe loc. Flăcăul începu să se teaÂmă; semnele îi spuneau că ceva nu este în regulă. ÃŽi păru rău că a vorbit despre asta cu stăpînul de cămile. Deodată bătrînul din mijloc zîmbi aproape imÂperceptibil È™i flăcăul se liniÈ™ti. Bătrînul nu partiÂcipase la discuÈ›ie È™i nu scosese nici o vorbă pînă atunci. Dar flăcăul era obiÈ™nuit cu Limbajul Lumii È™i putu să simtă o vibraÈ›ie de Pace traversînd corÂtul dintr-un colÈ› în altul. IntuiÈ›ia îi spunea că acÈ›ioÂnase corect venind. DiscuÈ›ia se termină. Rămaseră tăcuÈ›i, ascultînÂdu-i pe bătrîn. Apoi, el se întoarse spre flăcău; de data aceasta, faÈ›a lui era rece È™i distantă. ― Acum două mii de ani, pe un pămînt depărÂtat, a fost aruncat în fîntînă È™i apoi vîndut ca sclav un bărbat care credea în vise, spuse bătrînul. NeÂgustorii noÈ™tri l-au cumpărat È™i l-au adus în Egipt. Dar toÈ›i È™tim că cine crede în vise È™tie să le È™i inÂterpreteze. "Dar nu totdeauna reuÈ™eÈ™te să le transforme în realitate", gîndi flăcăul, amintindu-È™i de bătrîna È›iÂgancă. ― Interpretînd visele faraonului cu vacile slabe È™i grase, acest om a scăpat Egiptul de foamete. NuÂmele lui era Iosif. Și el era un străin pe pămînt străin, ca tine, È™i pesemne că avea aproape vîrsta ta. LiniÈ™tea se înstăpîni iar. Ochii bătrînului contiÂnuau să fie reci. ― Noi am urmat totdeauna TradiÈ›ia. TradiÈ›ia a salvat Egiptul de foame în acele vremuri, È™i l-a făcut cel mai bogat dintre popoare. TradiÈ›ia ne înÂvață cum să străbatem deÈ™ertul È™i cum să ne căÂsătorim fetele. TradiÈ›ia spune că o oază este teren neutru, pentru că ambele tabere au oaze È™i sînt vulÂnerabile. Nimeni nu scoase o vorbă cît timp vorbi băÂtrînul. ― Dar TradiÈ›ia mai spune că trebuie să credem È™i în soliile deÈ™ertului. Tot ce È™tim, de la deÈ™ert È™tim. Bătrînul făcu un semn È™i toÈ›i arabii se ridicară. Adunarea se termina. Narghilelele au fost stinse È™i gărzile s-au aÈ™ezat în poziÈ›ie de drepÈ›i. Flăcăul se pregăti să iasă, dar bătrînul mai spuse: ― Mîine dimineață noi vom rupe o înÈ›elegere care spune că nimeni în oază nu poate purta arme. Toată ziua îi vom aÈ™tepta pe inamici. Cînd soarele va coborî la orizont, bărbaÈ›ii îmi vor preda armele. Pentru fiecare zece inamici morÈ›i, vei primi un ban de aur. Dar armele nu pot ieÈ™i din locul lor fără să cuÂnoască lupta. Sînt capricioase ca deÈ™ertul, È™i dacă le învățăm cu asta, data viitoare s-ar putea să le fie lene să tragă. Dacă nici una nu va fi folosită mîine, cel puÈ›in una va fi folosită pentru tine. Oaza tocmai începea să fie luminată de luna plină cînd ieÈ™i băiatul. Avea de mers douăzeci de minute pînă la cortul lui È™i plecă într-acolo. Era speriat de tot ce se întîmplase. Se amesteÂcase în Sufletul Lumii È™i preÈ›ul pentru credinÈ›a în acel lucru era viaÈ›a lui. Un pariu scump. Dar paÂriase scump încă din ziua cînd își vînduse oile penÂtru a-È™i urma Legenda Personală. Și aÈ™a cum spunea stăpînul de cămile, fie că mori mîine, fie că mori în altă zi este acelaÈ™i lucru. Oricare zi era făcută penÂtru a fi trăită sau pentru a părăsi lumea. Totul deÂpindea numai de un cuvînt: "Maktub"'. Merse în tăcere. Nu se căia. Dacă avea să moaÂră a doua zi, va fi pentru că Dumnezeu nu voia să schimbe viitorul. Dar murea după ce traversase Strîmtoarea, lucrase într-un magazin de cristaluri, cunoscuse tăcerea deÈ™ertului È™i ochii Fâtimei. TrăÂise intens fiecare zi de cînd plecase de acasă cu atîta vreme în urmă. Dacă avea să moară mîine, ochii lui văzuseră deja mai multe lucruri decît ochii oriÂcărui alt păstor, È™i flăcăul era mîndru de asta. Deodată auzi o bubuitură È™i fu aruncat la păÂmînt de forÈ›a unui vînt pe care nu-l cunoÈ™tea. Locul se umplu de praf care aproape că acoperi luna. ÃŽn faÈ›a lui, un enorm cal alb se cabra scoțînd un nechezat îngrozitor. Flăcăul abia vedea ce se petrece, dar cînd praÂful se mai potoli, simÈ›i că-l cuprinde o groază care nu-l mai încercase niciodată. Pe cal stătea un călăÂreÈ› îmbrăcat în negru cu un È™oim pe umărul stîng. Purta turban È™i un văl care-i ascundea toată faÈ›a, lăsînd să se vadă numai ochii. Părea solul deÈ™erÂtului, dar prezenÈ›a lui era mai puternică decît a tuÂturor oamenilor pe care-i cunoscuse în viaÈ›a lui. Straniul cavaler scoase spada enormă È™i curbată pe care o purta prinsă la È™a. OÈ›elul străluci în luÂmina lunii. ― Cine a îndrăznit să citească zborul ereÈ›ilor? întrebă cu o voce răsunătoare, încît ecoul ei se auzi parcă printre cei cincizeci de mii de curmali din Al-Fayoum. ― Eu, răspunse flăcăul. Imediat își aduse aminÂte de imaginea sfîntului Santiago Matamouros pe calul lui alb care strivea necredincioÈ™ii sub copite. Exact aÈ™a era. Numai că acum situaÈ›ia era pe dos. ― Eu am îndrăznit, repetă flăcăul È™i-È™i plecă capul ca să primească lovitura spadei. Multe vieÈ›i vor fi salvate pentru că aÈ›i uitat de Sufletul Lumii. Dar spada nu coborî imediat. Mîna străinului se lăsă încet, pînă ce vîrful oÈ›elului atinse fruntea flăcăului. Era aÈ™a de ascuÈ›ită încît țîșni o picătură de sînge. CălăreÈ›ul stătea nemiÈ™cat ca o stană. La fel È™i flăÂcăul. Nu se gîndi nici o clipă să fugă. ÃŽn străfundul sufletului, o bucurie ciudată pusese stăpînire pe el: avea să moară pentru Legenda lui Personală. Și pentru Fatima. Semnele se adevereau, în sfîrÈ™it, în faÈ›a lui era DuÈ™manul dar el nu mai trebuia să se preocupe de moarte, pentru că exista un Suflet al Lumii. ÃŽn scurt timp avea să facă parte din el. Iar mîine, È™i DuÈ™manul avea să facă parte din el. ÃŽnsă străinul abia dacă îi atingea capul cu spada. ― De ce ai citit zborul păsărilor? ― N-am citit decît ce voiau păsările să povesÂtească. Ele vor să salveze oaza È™i voi o să pieriÈ›i. Oaza are mai mulÈ›i oameni decît voi. Spada se rezema tot pe fruntea lui. ― Cine eÈ™ti tu să schimbi voinÈ›a lui Allah? ― Allah a făcut oÈ™tirile, dar tot el a făcut È™i păÂsările. Allah mi-a dezvăluit limba păsărilor. Totul a fost scris de aceeaÈ™i Mînă, spuse flăcăul, aminÂtindu-È™i de cuvintele cămilarului. Străinul îi luă, în sfîrÈ™it, spada de deasupra capuÂlui. Flăcăul simÈ›i o oarecare uÈ™urare. Dar nu putea fugi. ― Ai grijă cu prezicerile, spuse străinul. Cînd lucrurile sînt deja scrise, n-ai cum să le eviÈ›i. ― Eu n-am văzut decît o armată, spuse flăcăul. Nu am văzut rezultatul bătăliei. Cavalerul păru mulÈ›umit de răspuns. Dar conÂtinua să È›ină spada în mînă. ― Ce caută un străin pe pămînturi străine? ― ÃŽmi caut Legenda Personală. Ceva ce n-o să înÈ›elegeÈ›i niciodată. Cavalerul puse spada în teacă, iar È™oimul de pe umărul lui dădu un È›ipăt ciudat. Flăcăului începu să-i vină inima la loc. ― Trebuia să-È›i încerc vitejia, spuse străinul. CuÂrajul este darul cel mai de preÈ› pentru cine caută Limbajul Lumii. Flăcăul rămase surprins. Omul acela vorbea despre niÈ™te lucruri pe care puÈ›ini le cunoÈ™teau. ― Nu trebuie să te culci vreodată pe o ureche, chiar dacă ai ajuns atît de departe, continuă el. Trebuie să iubeÈ™ti deÈ™ertul, dar să nu te încrezi pe de-a-ntregul niciodată în el. Pentru că deÈ™ertul este o încercare pentru toÈ›i oamenii: îi încearcă la fieÂcare pas È™i-l ucide pe cel neatent. Cuvintele lui aminteau de vorbele bătrînului rege. ― Dacă vin războinicii È™i încă vei mai avea capul pe umeri după apusul soarelui, să mă cauÈ›i, zise străinul. AceeaÈ™i mînă care È›inuse spada înÈ™făcă acum un bici. Calul se cabră din nou, ridicînd alt nor de praf. ― Dar unde locuiÈ›i? strigă flăcăul în timp ce călăreÈ›ul se depărta. Mîna cu biciul arătă spre sud. Flăcăul îl întîlnise pe Alchimist. A doua zi în zori erau două mii de bărbaÈ›i înarÂmaÈ›i printre curmalii din Al-Fayoum. ÃŽnainte ca soarele să ajungă în înaltul cerului, cinci sute de răzÂboinici au apărut la orizont. CălăreÈ›ii au pătruns în oază prin partea de nord; părea o expediÈ›ie paÈ™Ânică, dar toÈ›i ascundeau arme sub mantiile albe. Cînd au ajuns aproape de marele cort din centrul oazei Al-Fayoum, au scos iataganele È™i puÈ™tile. Și au atacat un cort gol. BărbaÈ›ii din oază i-au încercuit pe cavalerii deÂÈ™ertului, într-o jumătate de oră patru sute nouăÂzeci È™i nouă de trupuri zăceau răspîndite pe nisip. Copiii se aflau în cealaltă parte a livezii de curmali È™i n-au văzut nimic. Femeile se rugau pentru bărÂbaÈ›ii lor în corturi, aÈ™a că nici ele n-au văzut nimic. Dacă n-ar fi fost leÈ™urile, oaza ar fi părut că trăieÈ™te o zi normală. Numai un războinic a fost cruÈ›at, comandantul batalionului. Pe seară a fost condus în faÈ›a È™efilor de trib care I-au întrebat de ce încălcase TradiÈ›ia. Comandantul a răspuns că oamenii lui sufereau de foame È™i sete, sleiÈ›i de atîtea zile de lupte, È™i hotărîseră să cucerească o oază pentru a putea să reînceapă lupta. Șeful tribului spuse că-i pare rău pentru răzÂboinici, dar TradiÈ›ia nu poate fi încălcată niciodată. Singurul lucru care se schimbă în deÈ™ert sînt duÂnele, cînd suflă vîntul. Apoi îl osîndi pe comandant la o moarte ruÈ™iÂnoasă, în loc de sabie sau de glonÈ›, a murit spînÂzurat într-un curmal, mort È™i el. Trupul i se legăna cu vîntul deÈ™ertului. Șeful de trib l-a chemat pe flăcău È™i i-a dat cinciÂzeci de monede de aur. Apoi a reamintit povestea lui Iosif din Egipt È™i i-a cerut să fie Sfetnicul Oazei. Cînd soarele a apus pe deplin È™i primele stele au început să apară (nu străluceau prea tare, penÂtru că era lună plină) flăcăul porni spre sud. Nu era decît un cort, È™i cîțiva arabi care treceau pe acolo spuneau că locul era plin de djini. Flăcăul însă se aÈ™eză È™i se puse pe aÈ™teptat. Alchimistul apăru cînd luna era sus pe cer. Avea doi ereÈ›i morÈ›i pe umăr. ― Iată-mă, aici sînt, spuse flăcăul. ― Nu trebuia să fii aici, răspunse Alchimistul. Sau Legenda ta Personală era să ajungi aici? ― Este război între clanuri. Nu este posibil să traversez deÈ™ertul. Alchimistul coborî de pe cal È™i făcu un semn pentru ca flăcăul să-l urmeze în cort. Era un cort la fel cu toate celelalte pe care le văzuse în oază, cu excepÈ›ia cortului celui mare, central, care avea luxul din basmele cu zîne. Căută cu privirea apaÂratele È™i cuptoarele de alchimie, dar nu văzu nimic. Erau numai cîteva cărÈ›i puse teanc, o maÈ™ină de gătit È™i pereÈ›ii plini de desene misterioase. ― AÈ™ază-te, fiindcă vreau să pregătesc un ceai, spuse Alchimistul. Și vom mînca împreună aceÈ™ti ereÈ›i. Flăcăul a bănuit că erau aceleaÈ™i păsări pe care le văzuse cu o zi înainte, dar nu spuse nimic. AlÂchimistul aprinse focul È™i în scurt timp un miros delicios de carne umplu cortul. Era mai plăcut deÂcît parfumul de narghilea. ― De ce aÈ›i vrut să mă vedeÈ›i? întrebă flăcăul. ― Din cauza semnelor, răspunse Alchimistul. Vîntul mi-a dat de È™tire că o să vii. Și că ai nevoie de ajutor. ― Nu eu. E celălalt străin, Englezul. El vă căuta. ― El trebuie să găsească alte lucruri înainte de a mă întîlni. Dar e pe drumul cel bun. S-a apucat să privească deÈ™ertul. ― Și eu? ― Cînd îți doreÈ™ti un lucru, tot Universul conÂspiră pentru ca să-È›i realizezi visul, spuse AlchiÂmistul, repetînd cuvintele bătrînului rege. Flăcăul înÈ›elese. Altcineva apăruse în drumul lui pentru a-l conduce spre Legenda lui Personală. ― Atunci o să mă învățaÈ›i? ― Nu. Știi tot ce e nevoie. O să te ajut doar să găseÈ™ti drumul spre comoară. ― E război între clanuri, repetă flăcăul. ― Eu cunosc deÈ™ertul. ― Eu mi-am găsit deja comoara. Am o cămilă, banii de la magazinul de cristaluri È™i cincizeci de monede de aur. Pot fi un om bogat la mine acasă. ― Dar nimic din lucrurile acestea nu este aproaÂpe de Piramide, spuse Alchimistul. ― O am pe Fatima. E o comoară mai mare deÂcît tot ce am izbutit să strîng. ― Nici ea nu este aproape de Piramide. Mîncară ereÈ›ii în tăcere. Alchimistul deschise o carafă È™i vărsă un lichid roÈ™u în paharul flăcăÂului. Era vin, unul dintre cele mai bune vinuri pe care le băuse în viaÈ›a lui. Dar vinul era interzis prin lege. ― Rău nu este ce intră în gura omului, spuse Alchimistul. Rău este ce iese. Flăcăul începu să se simtă vesel din cauza viÂnului. Dar Alchimistul îi inspira teamă. Se aÈ™ezară afară lîngă cort, privind strălucirea lunii care umÂbrea stelele. ― Bea È™i distrează-te niÈ›el, zise Alchimistul, observînd că flăcăul devenea din ce în ce mai veÂsel. OdihneÈ™te-te cum se odihneÈ™te un războinic înainte de luptă. Dar nu uita că inima ta este acolo unde este comoara. Și că această comoară a ta se cere să fie găsită, pentru ca tot ce ai descoperit pe drum să capete un sens. Mîine vinde-È›i cămila È™i cumpără-È›i un cal. Cămilele sînt înÈ™elătoare: fac mii de paÈ™i È™i nu dau vreun semn de oboseală. Dar dinÂtr-o dată se pun în genunchi È™i mor. Caii obosesc treptat. Și vei È™ti totdeauna cît poÈ›i cere de la ei sau cînd le soseÈ™te ceasul. Noaptea următoare flăcăul veni cu un cal la cortul Alchimistului. Curînd apăru È™i acesta, căÂlare pe cal È™i cu È™oimul pe umărul stîng. ― Arată-mi unde e viaÈ›a din deÈ™ert, spuse AlÂchimistul. Numai cine găseÈ™te viață poate descoÂperi comori. Au pornit să meargă pe nisipuri, cu luna încă strălucind deasupra lor. "Nu È™tiu dacă voi fi în stare să găsesc viață în deÈ™ert", se gîndi flăcăul. "ÃŽncă nu cunosc deÈ™ertul." Vru să se întoarcă È™i să-i mărturisească asta AlÂchimistului, dar îi fu teamă de el. Ajunseră la locul cu pietre, unde băiatul văzuse ereÈ›ii pe cer; acum, totul era liniÈ™te È™i vînt. ― Nu pot să găsesc viață în deÈ™ert, spuse flăÂcăul. Știu că există, dar nu reuÈ™esc s-o descopăr. ― ViaÈ›a atrage viață, răspunse Alchimistul. Flăcăul înÈ›elese. ÃŽn scurt timp scoase căpăstrul calului È™i acesta porni liber peste pietre È™i nisip. Alchimistul îi urma tăcut, iar calul flăcăului a umÂblat aproape o jumătate de oră. Nu mai vedeau curmalii oazei, ci numai luna enormă pe cer È™i pieÂtrele strălucind cu culoarea argintului. Deodată, într-un loc unde nu mai fusese niciodată, flăcăul văzu cum calul se opreÈ™te. ― Aici există viață, îi spuse flăcăul AlchimisÂtului. Nu cunosc limbajul deÈ™ertului, dar calul meu cunoaÈ™te limbajul vieÈ›ii. Descălecară. Alchimistul nu-i răspunse. ÃŽncepu să privească pietrele, înaintînd încet. Se opri brusc È™i se aplecă cu mare grijă. ÃŽntre pietre era o gaură; Alchimistul vîrî mîna în gaură, apoi braÈ›ul pînă la umăr. ÃŽnăuntru se miÈ™că ceva iar ochii AlchimisÂtului ― flăcăul nu-i putea vedea decît ochii ― s-au micÈ™orat de efort È™i de încordare. BraÈ›ul părea că se luptă cu ceea ce era în gaură. Și, cu un salt care-l sperie pe flăcău, Alchimistul trase braÈ›ul È™i sări în picioare. Mîna lui È›inea strîns un È™arpe, prins de coadă. Și flăcăul sări, dar înapoi. Cobra se zbătea neînÂcetat, emițînd zgomote È™i È™uierături care răneau liÂniÈ™tea deÈ™ertului. Era un È™arpe cu clopoÈ›ei al cărui venin putea ucide omul în cîteva minute. "AtenÈ›ie la venin", gîndi flăcăul. Dar AlchimisÂtul își băgase mîna în gaură È™i pesemne că fusese deja muÈ™cat. ÃŽnsă chipul lui era liniÈ™tit. "AlchimisÂtul are două sute de ani", spusese Englezul. TreÂbuie să fi È™tiut cum să umble cu cobrele în deÈ™ert. Flăcăul văzu cînd tovarășul lui se duse la cal È™i scoase spada cea lungă în formă de semilună. Cu ea, desenă un cerc pe nisip È™i aÈ™eză È™arpele în mijloc. Animalul se liniÈ™ti imediat. ― PoÈ›i să stai fără grijă, spuse Alchimistul. N-o să iasă de aici. Iar tu ai descoperit viaÈ›a în deÈ™ert, semnul de care eu aveam nevoie. ― De ce era aÈ™a de important? ― Pentru că Piramidele sînt înconjurate de deÂÈ™ert. Flăcăul nu voia să audă de Piramide. Sufletul lui era greu de tristeÈ›e încă din noaptea precedentă. Dacă-È™i continua căutarea comorii însemna s-o păÂrăsească pe Fatima. ― Te voi călăuzi prin deÈ™ert, spuse Alchimistul. ― Vreau să rămîn în oază, răspunse flăcăul. Am întîlnit-o pe Fatima. Iar ea, pentru mine, înseamnă mai mult decît comoara. ― Fatima este o femeie a deÈ™ertului, spuse AlÂchimistul. Știe că bărbaÈ›ii trebuie să plece pentru a putea să se întoarcă. Ea È™i-a găsit comoara: pe tine. Acum aÈ™teaptă ca tu să găseÈ™ti ceea ce cauÈ›i. ― Și dacă mă hotărăsc să rămîn? ― Vei fi sfetnicul Oazei. Ai aur destul ca să cumperi multe oi È™i multe cămile. Te vei însura cu Fatima È™i veÈ›i trăi fericiÈ›i în primul an. Vei învăța să iubeÈ™ti deÈ™ertul È™i vei cunoaÈ™te fiecare din cei cincizeci de mii de curmali. Vei observa cum cresc, dezvăluind o lume care se schimbă mereu. Și vei înÈ›elege din ce în ce mai mult semnele, pentru că deÈ™ertul este un magistru mai bun ca toÈ›i. ÃŽn al doiÂlea an, îți vei aminti că există o comoară. Semnele vor începe să vorbească insistent despre asta, È™i tu vei încerca să le treci cu vederea. ÃŽÈ›i vei folosi cuÂnoÈ™tinÈ›ele numai pentru binele oazei È™i al locuÂitorilor ei. Șefii de triburi îți vor mulÈ›umi pentru asta. Cămilele îți vor aduce bogăție È™i putere. ÃŽn al treilea an semnele vor continua să-È›i vorbească deÂspre comoară È™i despre Legenda Personală. O să stai nopÈ›i în È™ir rătăcind prin oază, iar Fatima va deveni o femeie tristă pentru că a făcut ca drumul tău să fie întrerupt. Dar îi vei dărui iubire È™i ea îți va răspunde cu iubire. ÃŽÈ›i vei aminti că ea nu È›i-a cerut niciodată să rămîi, fiindcă o femeie a deÈ™erÂtului È™tie să-È™i aÈ™tepte bărbatul. De asta nu o să-i găseÈ™ti nici o vină. Dar vei umbla multe nopÈ›i prin nisipul deÈ™ertului È™i printre curmali gîndindu-te că poate ai fi putut să-È›i urmezi calea, să te încrezi mai mult în iubirea ta pentru Fatima. Pentru că ceea ce te È›ine în oază este propria ta frică de faptul că nu te vei mai întoarce niciodată. Și-n acel moment, semÂnele îți vor arăta că acea comoară a ta este îngropată pe vecie. ÃŽn al patrulea an semnele te vor părăsi pentru că n-ai vrut să le asculÈ›i. Șefii de triburi vor înÈ›elege asta È™i vei fi destituit din Sfat. ÃŽn acel moÂment vei fi devenit un negustor bogat, cu multe cămile È™i multe mărfuri. Dar îți vei petrece restul zilelor rătăcind printre curmali È™i prin deÈ™ert, È™tiind că nu È›i-ai împlinit Legenda Personală È™i că în acel moment va fi prea tîrziu pentru asta. Și nu vei înÈ›elege că Iubirea nu-l împiedică niciÂodată pe un om să-È™i urmeze Legenda Personală. Iar cînd se întîmplă asta, este pentru că nu era IubiÂrea Adevărată, aceea care vorbeÈ™te Limbajul Lumii. Alchimistul È™terse cercul de pe nisip, iar È™arpele fugi È™i dispăru printre pietre. Flăcăul își aminti de Negustorul de cristaluri care a vrut mereu să mearÂgă la Mecca, È™i de Englezul care căuta un AlchiÂmist. Flăcăul își mai aminti È™i de o femeie care s-a încrezut în deÈ™ert È™i deÈ™ertul i-a adus într-o bună zi pe omul pe care-l dorea ca iubit. Au încălecat, È™i de data asta băiatul îl urma pe Alchimist. Vîntul aducea zgomotele oazei, iar el încerca să ghicească vocea Fâtimei. ÃŽn ziua aceea nu fusese la fîntînă din cauza luptei. Dar în noaptea aceasta, cînd priveau la un È™arÂpe închis într-un cerc, straniul călăreÈ› cu È™oimul pe umăr îi vorbise de iubire È™i comori, de femeile deÂÈ™ertului È™i de Legenda sa Personală. ― Merg cu dumneavoastră, spuse flăcăul. Și deodată își simÈ›i inima împăcată. ― Plecăm mîine în zori, înainte de răsăritul soaÂrelui, fu singurul răspuns al Alchimistului. Flăcăul își petrecu toată noaptea treaz. Cu două ore înainte de răsăritul soarelui, îl trezi pe unul dinÂtre băieÈ›ii care dormeau în cort È™i-i ceru să-i arate unde locuia Fatima. Au ieÈ™it împreună È™i au mers pînă acolo. Drept plată, flăcăul îi dădu bani ca să-È™i cumpere o oaie. Apoi îi ceru să caute unde dormea Fatima, să o trezească È™i să-i spună că el o aÈ™tepta. Tînărul arab făcu È™i acest lucru, È™i căpătă în schimb alÈ›i bani cu care să-È™i mai cumpere o oaie. ― Acum lasă-ne singuri, îi spuse flăcăul băiatuÂlui arab, care se întoarse la cortul lui ca să se culce, mîndru că-l ajutase pe sfetnicul Oazei; È™i mulÈ›umit că avea bani ca să-È™i cumpere oi. Fatima apăru în uÈ™a cortului. Amîndoi au pleÂcat printre curmali. Flăcăul È™tia că era împotriva TradiÈ›iei, dar asta nu avea acum nici o importanță. ― Am să plec, spuse el. Și vreau să È™tii că mă voi întoarce. Eu te iubesc pentru că... ― Nu spune nimic, îl întrerupse Fatima. IubeÈ™ti pentru că iubeÈ™ti. Nu există nici un motiv penÂtru ca să iubeÈ™ti. Dar flăcăul continuă: ― Eu te iubesc pentru că am avut un vis, am întîlnit un rege, am vîndut cristaluri, am traversat deÈ™ertul, clanurile au declarat război È™i am fost la o fîntînă pentru a afla unde stătea un Alchimist. Eu te iubesc pentru că tot Universul a contribuit ca eu să ajung la tine. Cei doi s-au îmbrățiÈ™at. Era prima oară cînd truÂpurile li se atingeau. ― Mă voi întoarce, repetă flăcăul. ― ÃŽnainte priveam deÈ™ertul cu dorință, spuse Fatima. Acum o voi face cu speranță. Tatăl meu a plecat într-o zi, dar s-a întors la mama, È™i continuă să se întoarcă mereu. Nu È™i-au mai spus nimic. Au mers puÈ›in pe sub curmali, apoi flăcăul o lăsă la intrarea în cort. ― Mă voi întoarce aÈ™a cum tatăl tău s-a întors la mama ta, spuse. ÃŽÈ™i dădu seama că ochii Fâtimei înotau în lacrimi. ― Plîngi? ― Sînt femeie a deÈ™ertului, spuse ea, ascunzînÂdu-È™i faÈ›a. Dar mai înainte de toate sînt femeie. Fatima intră în cort. ÃŽn scurt timp soarele avea să apară. Cînd se va fi făcut ziuă, ea avea să iasă È™i să facă ce făcuse atîția ani înainte; dar totul se schimbase acum. Flăcăul nu mai era în oază, iar oaza nu mai însemna acelaÈ™i lucru. Nu avea să mai fie locul cu cincizeci de mii de curmali È™i trei sute de fîntîni unde poposeau pelerinii, bucuroÈ™i, după o călătorie atît de lungă. Oaza, de acum încolo, avea să fie un loc gol pentru ea. ÃŽncepînd cu ziua aceea deÈ™ertul va deveni mai important. Avea să privească mereu în zare, încercînd să afle ce stea urmează flăcăul în căutarea coÂmorii lui. Avea să-È™i trimită sărutările vîntului, în speranÈ›a că ele vor atinge chipul flăcăului È™i-i vor povesti că era în viață, că-l aÈ™tepta aÈ™a cum o feÂmeie îl aÈ™teaptă pe un bărbat curajos, plecat în căuÂtarea viselor È™i a comorilor. ÃŽncepînd cu ziua aceea, deÈ™ertul avea să fie un singur lucru: speranÈ›a înÂtoarcerii lui. ― Nu te gîndi la ce a rămas în urmă, îi spuse Alchimistul cînd începură cavalcada peste nisipuÂrile deÈ™ertului. Totul este gravat în Sufletul Lumii È™i acolo va rămîne pentru vecie. ― Oamenii visează mai mult la întoarceri deÂcît la plecări, zise flăcăul care se obiÈ™nuise iar cu tăcerea deÈ™ertului. ― Dacă ceea ce ai găsit este făcut din materie pură, niciodată nu va putrezi. Și te vei putea înÂtoarce într-o bună zi. Dacă nu a fost decît o clipă de lumină, ca explozia unei stele, atunci nu vei mai găsi nimic la înapoiere. Dar vei fi văzut o explozie de lumină. Și numai asta, È™i tot va fi meritat. Bărbatul vorbea în limbajul alchimiei. Dar flăÂcăul È™tia că se referea la Fatima. Era greu să nu te gîndeÈ™ti la ce a rămas în urmă. DeÈ™ertul, cu peisajul lui aproape neschimbat, se umplea de vise. Flăcăul încă mai vedea curmalii, fîntînile È™i chipul femeii iubite. ÃŽl vedea pe Englez cu laboratorul lui, È™i pe cămilar care era un învățăÂtor fără să È™tie. "Poate că Alchimistul n-a iubit niciÂodată", gîndi băiatul. Alchimistul călărea înaintea lui, cu È™oimul pe umăr. Șoimul cunoÈ™tea bine limbajul deÈ™ertului, È™i cînd se opreau, pleca de pe umărul AlchimistuÂlui È™i zbura în căutare de hrană. ÃŽn prima zi a adus un iepure. A doua zi a adus două păsări. Noaptea își aÈ™terneau păturile pe jos, dar nu aprindeau focul. NopÈ›ile din deÈ™ert erau reci È™i se întunecau pe măsură ce luna descreÈ™tea pe cer. Timp de o săptămînă au mers în tăcere, vorbind doar despre precauÈ›iile necesare pentru a ocoli lupÂtele dintre clanuri. Războiul continua, iar vîntul aducea uneori miros dulceag de sînge. Pesemne se dăduse vreo bătălie în apropiere, È™i vîntul îi aminÂtea flăcăului că există Limbajul Semnelor, mereu gata să-i arate ceea ce ochii nu reuÈ™eau să vadă. După È™apte zile de drum, Alchimistul hotărî să facă popas mai devreme decît de obicei. Șoimul plecă la vînătoare, iar el scoase bidonul de apă È™i-l oferi flăcăului. ― EÈ™ti aproape de sfîrÈ™itul călătoriei, spuse AlÂchimistul. Felicitările mele pentru că È›i-ai urmat Legenda Personală. ― Iar dumneavoastră m-aÈ›i călăuzit în tăcere, răspunse flăcăul. Credeam că mă veÈ›i învăța ce È™tiÈ›i. De curînd am străbătut deÈ™ertul alături de un om care avea cărÈ›i de Alchimie. Dar n-am reuÈ™it să înÂvăț nimic. ― Nu există decît un singur fel de a învăța, reÂplică Alchimistul. Prin acÈ›iune. Călătoria te-a înÂvățat tot ce trebuia să È™tii. Nu mai lipseÈ™te decît un lucru. Flăcăul vru să È™tie care era acela, dar AlchimisÂtul rămase cu ochii în zare, aÈ™teptînd întoarcerea È™oimului. ― De ce vi se spune Alchimistul? ― Pentru că asta sînt. ― Și ce era greÈ™it la ceilalÈ›i alchimiÈ™ti, care căuÂtau aur È™i nr reuÈ™eau să-l obÈ›ină? ― Nu căutau decît aur, îi răspunse însoÈ›itorul lui. Căutau comoara Legendei lor Personale fără să dorească să-È™i trăiască propria legendă. ― Ce nu È™tiu eu încă? insistă flăcăul. Dar Alchimistul continuă să privească orizonÂtul. După o vreme, È™oimul se întoarse cu hrana. Au săpat o groapă È™i au aprins focul în ea, astfel încît nimeni să nu vadă lumina flăcărilor. ― Sînt Alchimist pentru că sînt Alchimist, zise el în timp ce pregăteau mîncarea. Am învățat È™tiinÂÈ›a asta de la bătrînii mei, care au învățat-o de la buÂnicii lor È™i tot aÈ™a pînă la facerea lumii. ÃŽn acele vremuri, toată È™tiinÈ›a Marii Opere se putea scrie pe un singur smarald. Dar oamenii n-au dat imporÂtanță lucrurilor simple È™i au început să scrie tratate, interpretări È™i studii filozofice. Și unii au început să spună că È™tiau drumul mai bine decît ceilalÈ›i. Insă Tabla de Smarald este vie pînă în zilele noastre. ― Ce scria pe Tabla de Smarald? vru să È™tie flăcăul. Alchimistul începu să deseneze ceva pe nisip dar nu zăbovi mai mult de cinci minute. ÃŽn timp ce el desena, flăcăul își aminti de bătrînul rege È™i de piaÈ›a unde se întîlniseră în acea zi; parcă trecuÂseră ani È™i ani de atunci. ― Iată ce era scris pe Tabla de Smarald, zise AlÂchimistul cînd termină de desenat. Flăcăul se apropie È™i citi cuvintele de pe nisip. ― E un cod, zise băiatul, cam dezamăgit de TaÂbla de Smarald. Seamănă cu cărÈ›ile Englezului. ― Ba nu, răspunse Alchimistul. Este ca zborul ereÈ›ilor; nu trebuie să fie înÈ›eles pur È™i simplu prin raÈ›iune. Tabla de Smarald este o trecere directă spre Sufletul Lumii. ÃŽnÈ›elepÈ›ii au înÈ›eles că lumea aceasÂta naturală este doar o imagine È™i o copie a ParadiÂsului. Simpla existență a acestei lumi este o garanÈ›ie că există altă lume, mai perfectă decît ea. DumneÂzeu a creat-o pentru ca, prin mijlocirea lucrurilor vizibile, oamenii să poată înÈ›elege învățăturile spiÂrituale È™i minunile È™tiinÈ›ei Lui. Asta este ceea ce eu numesc AcÈ›iune. ― Trebuie să înÈ›eleg Tabla de Smarald? întreÂbă flăcăul. ― Poate, dacă ai fi într-un laborator de AlchiÂmie, acum ar fi momentul să studiezi cel mai bun mod de a înÈ›elege Tabla de Smarald. Dar acum eÈ™ti în deÈ™ert. Deci cufundă-te în deÈ™ert. Este la fel de bun pentru a înÈ›elege lumea ca oricare alt lucru de pe faÈ›a pămîntului. Nu ai nevoie să înÈ›elegi deÈ™erÂtul: este de ajuns să priveÈ™ti un simplu grăunte de nisip È™i vei vedea în el toate minunile CreaÈ›iei. ― Cum să fac să mă cufund în deÈ™ert? ― Ascultă-È›i inima. Ea cunoaÈ™te totul, pentru că a venit din Sufletul Lumii È™i într-o zi se va înÂtoarce în el. Mai merseră în tăcere încă două zile. AlchimisÂtul era din ce în ce mai precaut, pentru că se aproÂpiau de zona luptelor celor mai crîncene. Iar flăcăul încerca să-È™i asculte inima. Era o inimă complicată: înainte era obiÈ™nuită să plece mereu, iar acum voia să ajungă cu orice preÈ›. Uneori inima lui stătea ore în È™ir povestindu-i istoÂrii de dor, alteori se emoÈ›iona de răsăritul soarelui în deÈ™ert È™i-l făcea pe flăcău să plîngă pe ascuns. Inima bătea mai repede cînd îi vorbea flăcăului deÂspre comoară È™i abia se mai simÈ›ea cînd ochii flăÂcăului se pierdeau în nesfîrÈ™irea deÈ™ertului. Dar niciodată nu tăcea, nici chiar cînd flăcăul nu schimÂba nici o vorbă cu Alchimistul. ― De ce trebuie să ne ascultăm inima? întrebă flăcăul cînd se opriră în acea zi. ― Pentru că acolo unde este ea, acolo va fi È™i comoara ta. ― Inima mea e agitată, spuse flăcăul. Visează, se emoÈ›ionează È™i e îndrăgostită de o femeie din deÈ™ert. ÃŽmi cere tot felul de lucruri È™i nu mă lasă să dorm nopÈ›i în È™ir cînd mă gîndesc la ea. ― Asta-i bine. Inima ta e vie. Ascultă în contiÂnuare tot ce are să-È›i spună. ÃŽn următoarele trei zile cei doi s-au întîlnit cu cîțiva războinici È™i i-au văzut pe alÈ›ii la orizont. IniÂma flăcăului începu să vorbească despre frică. ÃŽi povestea istorii pe care le auzise de la Sufletul LuÂmii, poveÈ™ti despre oameni care plecaseră în căutaÂrea comorilor lor È™i nu le găsiseră niciodată. Uneori îl speria cu gîndul că nu va avea niciodată comoara sau că putea muri în deÈ™ert. Alteori îi spunea flăÂcăului că e mulÈ›umită, că-È™i găsise iubirea È™i găsise mulÈ›i bani de aur. ― Inima mea e înÈ™elătoare, îi spuse flăcăul AlÂchimistului, cînd s-au oprit ca să-È™i odihnească puÂÈ›in caii. Nu vrea ca eu să merg mai departe. ― Asta e bine, răspunse Alchimistul. DovedeÈ™te că inima ta e vie. Este normal să-È›i fie frică să dai pentru un vis tot ce ai căpătat pînă acum. ― Atunci, pentru ce trebuie să-mi ascult inima? ― Pentru că niciodată nu vei reuÈ™i s-o faci să tacă. Și chiar dacă te prefaci că nu asculÈ›i ce spune, ea va sta în pieptul tău repetînd mereu tot ce crede despre viață È™i lume. ― Și dacă e înÈ™elătoare? ― ÃŽnÈ™elăciunea este o lovitură neaÈ™teptată. Dacă îți cunoÈ™ti bine inima, niciodată nu va reuÈ™i asta. Pentru că tu îi vei cunoaÈ™te visele È™i dorinÈ›ele È™i vei È™ti ce să faci cu ele. Nimeni nu reuÈ™eÈ™te să fugă de propria inimă. De aceea e mai bine să asculÈ›i ce spuÂne. Pentru ca niciodată să nu vină o lovitură pe care n-o aÈ™tepÈ›i. Flăcăul continuă să-È™i asculte inima în timp ce străbăteau deÈ™ertul. ÃŽncepu să-i cunoască È™iretlicuÂrile È™i trucurile È™i începu s-o accepte aÈ™a cum era. Atunci flăcăului nu i-a mai fost frică È™i n-a mai vrut să se întoarcă, pentru că într-o seară inima îi spuse că era mulÈ›umită. "Chiar dacă eu mai cîrtesc puÂÈ›in", îi spunea inima, "o fac pentru că sînt inimă de om, È™i inimile oamenilor aÈ™a sînt. Le este teamă să-È™i împlinească cele mai îndrăzneÈ›e visuri, penÂtru că li se pare că nu merită sau că nu vor reuÈ™i. Noi, inimile, murim de frică numai la gîndul unor iubiri care dispar pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut să fie bune È™i n-au fost, la comori care ar fi putut fi descoperite dar au rămas pentru totÂdeauna îngropate în nisip. Pentru că atunci cînd se întîmplă aÈ™a ceva, suferim îngrozitor." ― Inimii mele îi este frică de suferință, îi spuÂse flăcăul Alchimistului într-o noapte cînd priveau cerul fără lună. ― Spune-i că frica de suferință este mai rea deÂcît suferinÈ›a însăși. Și că nici o inimă nu a suferit cînd a plecat în căutarea visurilor ei, pentru că fieÂcare moment de căutare este un moment de întîlÂnire cu Dumnezeu È™i cu VeÈ™nicia. "Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăÂsire", îi spuse flăcăul inimii lui. "Cît mi-am căutat comoara am avut numai zile luminoase, pentru că È™tiam că fiecare oră făcea parte din visul de a o găsi. Cît am căutat comoara, am descoperit pe drum luÂcruri pe care niciodată n-aÈ™ fi visat să le întîlnesc dacă n-aÈ™ fi avut curajul să încerc lucruri imposiÂbile pentru păstori." Și atunci sufletul lui se potoli pentru o întreagă după-amiază. Noaptea, flăcăul dormi liniÈ™tit È™i cînd se trezi, inima începu să-i povestească despre SuÂfletul Lumii. ÃŽi spuse că omul fericit este omul care îl poartă pe Dumnezeu în sine. Și că fericirea putea fi întîlnită într-un simplu grăunte de nisip din deÂÈ™ert, aÈ™a cum îi spusese Alchimistul. Pentru că un grăunte de nisip este un moment al CreaÈ›iei È™i UniÂversului i-au trebuit mii de milioane de ani ca să-l creeze. "Pe fiecare om de pe faÈ›a Pămîntului îl aÈ™teapÂtă o comoară undeva", îi spuse inima. Noi, inimile, obiÈ™nuim să vorbim puÈ›in despre aceste comori pentru că atunci oamenii nu mai vor să le găseasÂcă. Vorbim despre ele numai copiilor. Apoi lăsăm viaÈ›a să-l îndrepte pe fiecare spre destinul său. Dar, din nefericire, puÈ›ini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale È™i al feriÂcirii. Ei cred că lumea este un lucru amenințător, È™i de aceea lumea chiar devine amenințătoare. "Și atunci noi, inimile, vorbim din ce în ce mai încet, dar nu tăcem niciodată. Și evităm ca vorbele noastre să fie auzite: nu vrem ca oamenii să sufere pentru că nu È™i-au urmat inimile." ― De ce inimile nu spun oamenilor că trebuie să-È™i urmeze visele? îl întrebă flăcăul pe Alchimist. ― Pentru că, în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place să sufere. ÃŽncepînd din ziua aceea, flăcăul È™i-a ascultat inima. I-a cerut să nu-l mai părăsească niciodată. I-a cerut ca, atunci cînd se depărta de visele lui, inima să-i bubuie în piept È™i să-i dea semnalul de alarmă. Flăcăul a jurat că de cîte ori va auzi acest semnal, avea să-l asculte. Toată noaptea aceea stătu de vorbă cu AlchiÂmistul. Iar Alchimistul înÈ›elese că inima flăcăului se întorsese către Sufletul Lumii. ― Ce să fac acum? întrebă flăcăul. ― Continuă-È›i drumul spre Piramide, spuse AlÂchimistul. Și fii atent la semne. Acum inima ta este în stare să-È›i arate comoara. ― Asta era ceea ce trebuia să aflu? ― Nu, răspunse Alchimistul. Ceea ce trebuie să afli este următorul lucru: ÃŽnainte să împlinească un vis, totdeauna SufleÂtul Lumii hotărăște să pună la încercare tot ce visăÂtorul a învățat pe parcurs. El face asta nu pentru că È™tie mai multe, ci ca să putem, împreună cu viÂsul nostru, să posedăm È™i lecÈ›iile pe care le-am înÂvățat urmînd drumul către vis. Este momentul în care cea mai mare parte a oamenilor renunță. Este ceea ce numim, în limbajul deÈ™ertului, "să mori de sete cînd curmalii au apărut la orizont". O căutare începe totdeauna cu Norocul începătorului. Și terÂmină totdeauna cu Proba Cuceritorului. Flăcăul își aminti de un vechi proverb de la el de-acasă. Spunea că ora cea mai întunecată era aceea dinaintea răsăritului. A doua zi a apărut primul semn concret de priÂmejdie. Trei războinici s-au apropiat È™i au întrebat ce făceau cei doi acolo. ― Am venit la vînătoare cu È™oimul, răspunse Alchimistul. ― Trebuie să vă controlăm ca să vedem dacă nu aveÈ›i arme, spuse unul dintre războinici. Alchimistul descălecă fără grabă. Flăcăul făcu acelaÈ™i lucru. ― La ce-È›i trebuie atîta bănet? întrebă războiÂnicul, cînd văzu punga flăcăului. ― Ca să ajung în Egipt, răspunse el. Paznicul care-l controla pe Alchimist găsi un flaÂcon mic de cristal plin cu un lichid È™i un ou de stiÂclă gălbuie, ceva mai mare decît oul de găină. ― Ce sînt astea? întrebă paznicul. ― Sînt Piatra Filozofală È™i Elixirul de Viață LunÂgă. Sînt Marea operă a AlchimiÈ™tilor. Cine va bea din acest elixir nu va mai cunoaÈ™te boala È™i o făÂrîmă din această piatră transformă orice metal în aur. SoldaÈ›ii au rîs cu poftă, iar Alchimistul rîse È™i el. Găsiseră răspunsul foarte caraghios, aÈ™a că-i lăsară să plece fără nici o piedică, cu toate lucruÂrile lor. ― SînteÈ›i nebun? îl întrebă flăcăul pe AlchiÂmist, după ce se depărtaseră îndeajuns. De ce aÈ›i făcut asta? ― Ca să-È›i arăt o simplă lege a lumii acesteia. Cînd ne aflăm în faÈ›a marilor comori, nu le vedem niciodată. Și È™tii de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori. Și-au continuat drumul prin deÈ™ert. Cu fiecare zi care trecea, inima flăcăului devenea tot mai tăÂcută. Nu mai voia să È™tie nici de lucrurile trecute, nici de cele viitoare; se mulÈ›umea să contemple È™i ea deÈ™ertul, È™i să soarbă împreună cu flăcăul din Sufletul Lumii. El È™i inima lui s-au împrietenit la cataramă ― unul deveni incapabil să-l trădeze pe celălalt. Cînd vorbea, inima o făcea ca să-l îmboldească È™i să-i dea putere flăcăului, care uneori găsea înÂgrozitor de enervante zilele de tăcere. Inima îi poÂvesti pentru prima oară despre marile lui calități: curajul de a-È™i fi părăsit oile, de a-È™i trăi Legenda Personală, sau entuziasmul lui la prăvălia de crisÂtaluri. Și-i mai povesti despre un lucru pe care el niciÂodată nu-l observase: despre primejdiile care trecuÂseră pe lîngă el È™i el nu le luase în seamă niciodată. Inima i-a spus că odată îi ascunsese un pistol pe care el îl furase de la tatăl lui, pentru că putea foarÂte bine să se rănească cu el. Și-i mai aminti acea zi în care flăcăului i se făcuse rău în plin cîmp È™i voÂmitase, apoi căzuse într-un somn adînc È™i lung: mai departe, pe drumul lui, erau doi tîlhari care plănuiseră să-i fure oile È™i să-l omoare. Dar cum flăcăul n-a apărut, au plecat crezînd că el își schimbase traseul. ― Inimile îi ajută totdeauna pe oameni? îl înÂtrebă flăcăul pe Alchimist. ― Numai pe aceia care-È™i trăiesc Legenda PerÂsonală. Dar îi ajută mult pe copii, pe beÈ›ivi È™i pe bătrîni. ― VreÈ›i să spuneÈ›i că în aceste cazuri nu sînÂtem în primejdie? ― Vreau numai să spun că inimile fac tot ce le stă în putință, răspunse Alchimistul. ÃŽntr-o seară au trecut pe la tabăra unuia dintre clanuri. Erau arabi în haine albe arătoase, cu arme aÈ™ezate prin toate colÈ›urile. BărbaÈ›ii fumau narghiÂlea È™i vorbeau despre lupte. Nimeni nu-i băgă în seamă pe cei doi drumeÈ›i. ― Nu-i nici un pericol, spuse flăcăul, cînd se depărtară puÈ›in de tabără. Alchimistul se înfurie. ― ÃŽncrede-te în inima ta, dar nu uita că eÈ™ti în deÈ™ert. Cînd este război, È™i Sufletul Lumii simte strigătele de luptă. Nimeni nu e scutit să sufere conÂsecinÈ›ele fiecărui lucru care se petrece sub soare. "Toate sînt un singur lucru", își aminti flăcăul. Și ca È™i cum deÈ™ertul ar fi vrut să arate că bătrîÂnul Alchimist avea dreptate, doi călăreÈ›i apărură pe urmele călătorilor. ― Nu puteÈ›i merge mai departe, spuse unul dintre ei. Vă aflaÈ›i pe nisipuri unde luptele sînt în toi. ― Nu merg prea departe, răspunse AlchimisÂtul, privind fix în ochii războinicilor. AceÈ™tia rămaÂseră nemiÈ™caÈ›i cîteva minute, apoi se învoiră ca cei doi să-È™i vadă de drum. Flăcăul asistă fascinat la toate acele lucruri. ― I-aÈ›i dominat cu o privire, comentă el. ― Ochii dezvăluie puterea sufletului, răspunse Alchimistul. Era adevărat, gîndi flăcăul. Observase că, în mijlocul mulÈ›imii de soldaÈ›i din tabără, unul dinÂtre ei îi privise fix. Și era aÈ™a de departe că nici nu-i puteai vedea faÈ›a. Dar flăcăul era sigur că-i privise pe ei. ÃŽn sfîrÈ™it, cînd au început să traverseze niÈ™te munÈ›i care se întindeau de-a lungul zării, AlchiÂmistul spuse că mai aveau două zile pînă să ajunÂgă la Piramide. ― Dacă ne despărÈ›im curînd, spuse flăcăul, înÂvățaÈ›i-mă Alchimia. ― O È™tii deja. ÃŽnseamnă să pătrunzi în Sufletul Lumii È™i să descoperi comoara pe care ne-a rezerÂvat-o. ― Nu asta vreau să aflu. Vreau să transform plumbul în aur. Alchimistul respectă liniÈ™tea deÈ™ertului È™i nu vorbi decît cînd se opriră să mănînce. ― Totul evoluează în Univers, spuse el. Și penÂtru înÈ›elepÈ›i, aurul este metalul cel mai evoluat. Nu întreba de ce; nu È™tiu. Știu numai că TradiÈ›ia este totdeauna adevărată. Oamenii nu au interpretat coÂrect cuvintele înÈ›elepÈ›ilor. AÈ™a că din simbolul evoÂluÈ›iei, aurul a devenit semnul războaielor. ― Lucrurile vorbesc multe limbaje, spuse flăÂcăul. Am văzut cînd nechezatul cămilei era doar un nechezat, apoi a redevenit semn de pericol, È™i după aceea s-a întors la simplul nechezat. Dar a tăcut. Pesemne că Alchimistul È™tia toate acestea. ― Am cunoscut alchimiÈ™ti adevăraÈ›i, continuă el. Se încuiau în laborator È™i încercau să evolueze ca aurul; descopereau Piatra Filozofală. Pentru că au înÈ›eles că atunci cînd evoluează un lucru, avanÂsează È™i tot ce este în jurul lui. AlÈ›ii au obÈ›inut piaÂtra din întîmplare. Erau înzestraÈ›i, sufletele lor erau mai treze decît ale celorlalÈ›i oameni. Dar aceÈ™tia nu contează pentru că sînt rari. AlÈ›ii, în sfîrÈ™it, nu căuÂtau decît aur. AceÈ™tia nu au descoperit niciodată taina. Au uitat că plumbul, arama, fierul își au È™i ele o Legendă Personală pe care trebuie să È™i-o îmÂplinească. Cine se amestecă în Legenda Personală a altuia, niciodată nu È™i-o va descoperi pe a lui. Cuvintele Alchimistului au sunat ca un blesÂtem. S-a aplecat È™i a luat o scoică de pe nisipul deÂÈ™ertului. ― Aici a fost cîndva o mare, spuse. ― Am băgat de seamă, zise flăcăul. Alchimistul îi ceru băiatului să apropie scoica de ureche. ÃŽn copilărie făcuse asta de multe ori, È™i ascultase murmurul mării. ― Marea continuă să se mai afle în această scoiÂcă, pentru că este Legenda ei Personală. Și niciÂodată n-o va părăsi, pînă ce deÈ™ertul se va acoperi din nou de apă. ÃŽncălecară apoi, È™i-È™i continuară drumul spre Piramidele din Egipt. Soarele începuse să coboare cînd inima flăcăuÂlui dădu semnalul de pericol. Se aflau în mijlocul unor dune uriaÈ™e È™i flăcăul îl privi pe Alchimist, dar acesta părea că nu a observat nimic. Cinci miÂnute mai tîrziu, flăcăul zări doi călăreÈ›i în faÈ›a lui, cu siluetele proiectate contra luminii. Pînă să apuÂce să-i spună ceva Alchimistului, cei doi călăreÈ›i se transformară în zece, apoi o sută, pînă ce duÂnele uriaÈ™e au fost năpădite de ei. Erau războinici îmbrăcaÈ›i în albastru, cu o tiară neagră peste turban. Aveau feÈ›ele acoperite de un văl tot albastru, lăsînd să se vadă numai ochii. Chiar de la depărtare, ochii lăsau să se vadă forÂÈ›a sufletelor lor. Iar ochii vorbeau despre moarte. I-au dus pe cei doi la o tabără militară din aproÂpiere. Un soldat i-a îmbrîncit pe flăcău È™i pe AlÂchimist într-un cort. Era un cort deosebit de acelea pe care le văzuse în oază; aici era un comandant împreună cu statul lui major. ― AceÈ™tia sînt spionii, spuse unul din oameni. ― Nu sîntem decît călători, răspunse AlchiÂmistul. ― AÈ›i fost văzuÈ›i în tabăra inamică acum trei zile. Și aÈ›i stat de vorbă cu unul dintre războinici. ― Sînt un om care călătoreÈ™te prin deÈ™ert È™i cuÂnoaÈ™te stelele, zise Alchimistul. Nu am informaÈ›ii despre trupe sau despre miÈ™cările clanurilor. Mi-am călăuzit prietenul pînă aici. ― Cine e prietenul dumitale? întrebă comanÂdantul. ― Un alchimist, răspunse Alchimistul. CunoaÈ™Âte forÈ›ele naturii. Și vrea să-i arate comandantului puterile lui extraordinare. Flăcăul asculta în tăcere. Și cu frică. ― Ce face un străin pe pămînt străin? întrebă altul. ― A adus bani ca să-i ofere clanului acestuia, răspunse Alchimistul, înainte ca flăcăul să deschiÂdă gura. Și luînd punga flăcăului, dădu banii geÂneralului. Arabul îi luă în tăcere. Ajungeau pentru ca să cumpere multe arme. ― Ce e acela un alchimist? întrebă, în cele din urmă. ― Un om care cunoaÈ™te natura È™i lumea. Dacă vrea, poate distruge tabăra aceasta numai cu forÈ›a vîntului. Oamenii au rîs. Erau obiÈ™nuiÈ›i cu forÈ›a războÂiului, dar vîntul nu avea o lovitură mortală. ÃŽnsă în pieptul fiecăruia inimile au tresărit. Erau oaÂmeni ai deÈ™ertului È™i se temeau de vrăjitori. ― Vreau să văd, spuse generalul. ― Avem nevoie de trei zile. El se va preschimÂba în vînt numai pentru a-È™i arăta puterile. Dacă nu reuÈ™eÈ™te, noi vă oferim cu umilință vieÈ›ile noasÂtre, spre gloria clanului vostru. ― Nu-mi poÈ›i oferi ceea ce este deja al meu, spuse arogant generalul. Dar le acordă călătorilor răgazul celor trei zile cerute. Flăcăul era încremenit de groază. IeÈ™i din cort pentru că Alchimistul îl prinsese de braÈ›. ― Nu lăsa să se vadă că È›i-e frică, zise AlchimisÂtul. Sînt oameni curajoÈ™i È™i-i dispreÈ›uiesc pe laÈ™i. Dar flăcăul rămăsese fără glas. ReuÈ™i să îngaiÂme ceva doar după mult timp, cînd erau deja în mijÂlocul taberei. Nu era nevoie de închisoare: doar arabii le luaseră caii. Și încă o dată, lumea își dezÂvălui limbajele ei multiple: deÈ™ertul, mai înainte o zonă liberă fără sfîrÈ™it, era acum un zid de netrecut. ― Le-aÈ›i dat toată averea mea! zise flăcăul. Tot ce-am cîștigat eu o viață întreagă! ― Și la ce È›i-ar fi servit, dacă tot mureai? răsÂpunse Alchimistul. Banii te-au salvat pentru trei zile. Foarte rar servesc banii pentru ca să amîni moartea. Dar flăcăul era prea speriat ca să audă cuvinte înÈ›elepte. Nu È™tia cum avea să se transforme în vînt. Nu era Alchimist. Alchimistul a cerut ceai unui războinic, È™i a turÂnat puÈ›in pe încheieturile flăcăului. O undă de liniÈ™Âte îi umplu trupul în timp ce Alchimistul mormăia niÈ™te cuvinte pe care el nu reuÈ™ea să le înÈ›eleagă. ― Nu te lăsa pradă disperării, spuse AlchimisÂtul, cu o voce ciudat de blîndă. Asta te împiedică să vorbeÈ™ti cu inima ta. ― Dar eu nu È™tiu să mă preschimb în vînt. ― Cine își trăieÈ™te Legenda Personală, È™tie tot ce are nevoie să È™tie. Un singur lucru face visele imposibile: frica de eÈ™ec. ― Nu mi-e frică să dau greÈ™. Numai că nu È™tiu cum să mă transform în vînt. ― Atunci va trebui să înveÈ›i. ViaÈ›a ta depinde de asta. ― Și dacă nu reuÈ™esc? ― O să mori trăindu-È›i Legenda Personală. E mult mai bine decît să mori ca milioane de oameni, care n-au avut habar vreodată că există o Legendă Personală. Pînă atunci, nu-È›i face griji. ÃŽn general, moartea face ca oamenii să devină mai sensibili față de viață. Prima zi a trecut. A fost o bătălie crîncenă în apropiere, È™i mai mulÈ›i răniÈ›i au fost aduÈ™i în taÂbără. "Nimic nu se schimbă cu moartea", gîndi flăcăul. Războinicii care mureau erau înlocuiÈ›i de alÈ›ii, È™i viaÈ›a curgea mai departe. ― Puteai să fi murit mai tîrziu, prietene, spuse paznicul către trupul unui camarad. Puteai să fi murit cînd venea pacea. Dar oricum ai fi sfîrÈ™it tot murind. La sfîrÈ™itul zilei, flăcăul îl căută pe Alchimist. Acesta își ducea È™oimul în deÈ™ert. ― Nu È™tiu să mă transform în vînt, repetă flăÂcăul. ― AminteÈ™te-È›i de ce È›i-am spus: lumea este numai partea vizibilă a lui Dumnezeu. Alchimia înseamnă să aduci în plan material perfecÈ›iunea spirituală. ― Ce faceÈ›i aici? ― ÃŽmi hrănesc È™oimul. ― Dacă nu reuÈ™esc să mă preschimb în vînt o să murim, spuse flăcăul. La ce bun să mai hrăneÈ™ti È™oimul? ― Tu o să mori, zise Alchimistul. Pentru că eu È™tiu să mă transform în vînt. A doua zi flăcăul se duse pe o stîncă înaltă, aproape de tabără. Santinelele I-au lăsat să treaÂcă: auziseră deja de vrăjitorul care se transformă în vînt, È™i nu voiau să aibă de-a face cu el. ÃŽn plus, deÈ™ertul era un zid uriaÈ™, de netrecut. A stat toată după-amiaza celei de-a doua zile privind deÈ™ertul. Și-a ascultat inima. Iar deÈ™ertul i-a ascultat frica. Amîndoi vorbeau aceeaÈ™i limbă. A treia zi, generalul își strînse principalii coÂmandanÈ›i. ― Să-l vedem pe puÈ™tiul care se preschimbă în vînt, îi spuse Generalul Alchimistului. ― Să-l vedem, răspunse Alchimistul. Băiatul îi conduse pînă la locul unde fusese în ajun. Acolo le ceru tuturor să È™adă. ― O să dureze puÈ›in, spuse flăcăul. ― Nu ne grăbim, răspunse Generalul. Sîntem oameni ai deÈ™ertului. Flăcăul începu să privească orizontul. ÃŽn deÂpărtare erau munÈ›i, erau dune, stînci È™i plante tîrîÂtoare care se încăpățînau să trăiască acolo unde supravieÈ›uirea era imposibilă. Aici era deÈ™ertul pe care el îl străbătuse atîtea luni, dar din care oricum cunoÈ™tea o parte foarte mică. ÃŽn această parte mică întîlnise englezi, caravane, războaie între clanuri È™i o oază cu cincizeci de mii de curmali È™i trei sute de fîntîni. ― Astăzi ce-È›i mai doreÈ™ti? întrebă deÈ™ertul. Nu ne-am privit destul înainte? ― ÃŽntr-un anume loc, tu o păstrezi pe fiinÈ›a pe care eu o iubesc, spuse flăcăul. Și atunci cînd îți priÂvesc nisipurile, o privesc È™i pe ea. Vreau să mă înÂtorc la ea È™i pentru asta am nevoie de ajutorul tău ca să mă transform în vînt. ― Ce înseamnă iubire? întrebă deÈ™ertul. ― Iubire este atunci cînd È™oimul zboară peste nisipurile tale. Pentru el, tu eÈ™ti un cîmp verde de pe care nu s-a întors niciodată fără vînat. El îți cuÂnoaÈ™te Stîncile, dunele, munÈ›ii, È™i tu eÈ™ti generos cu el. ― Ciocul È™oimului ia pietre din mine, răspunÂse deÈ™ertul. Ani în È™ir eu îi întreÈ›in vînatul, cu puÂÈ›ina mea apă îl hrănesc, îi arăt unde este hrana. Și într-o zi coboară È™oimul din cer chiar atunci cînd simt mîngîierea vînatului pe nisipurile mele. Și-mi ia tot ce am crescut. -― Dar pentru asta ai crescut vînatul, răspunse flăcăul. Pentru a-l hrăni pe È™oim. Iar È™oimul îl va hrăni pe om. Și într-o bună zi, omul îți va hrăni niÂsipurile, È™i vînatul va răsări din nou. AÈ™a se miÈ™că lumea. ― Și asta înseamnă iubire? ― Asta e iubirea. Este ceea ce face ca vînatul să devină È™oim, È™oimul să devină om, È™i omul din nou, deÈ™ert. Este ceea ce face plumbul să se transÂforme în aur; iar aurul, din nou, să se ascundă sub pămînt. ― Nu-È›i înÈ›eleg cuvintele, zise deÈ™ertul. ― Atunci înÈ›elege măcar că într-un loc de pe nisipurile tale o femeie mă aÈ™teaptă. Și pentru asta, trebuie să mă transform în vînt. DeÈ™ertul rămase tăcut cîteva clipe. ― Eu îți dau nisipurile mele pentru ca vîntul să poată sufla. Dar singur, nu pot face nimic. Cere ajutorul vîntului. O briză uÈ™oară începu să sufle. ComandanÈ›ii îl priveau pe flăcău de departe vorbind o limbă pe care n-o cunoÈ™teau. Alchimistul zîmbea. Vîntul ajunse aproape de flăcău È™i-i atinse faÈ›a. Ascultase discuÈ›ia cu deÈ™ertul, pentru că vîntul È™tie întotdeauna tot. Străbătea lumea fără un loc anume de naÈ™tere, fără un loc unde să moară. ― Ajută-mă, îi spuse flăcăul vîntului. ÃŽntr-o zi mi-ai adus vocea iubitei mele. ― Cine te-a învățat să vorbeÈ™ti limbajul deÈ™erÂtului È™i al vîntului? ― Inima mea, răspunse flăcăul. Vîntul avea multe nume. Aici i se spunea siroco, pentru că arabii credeau că vine de pe pămînturi acoperite de ape, unde locuiau oameni negri. ÃŽn locurile depărtate de unde venea flăcăul îl numeau Levant, pentru că se credea că aduce nisipurile deÂÈ™ertului È™i strigătele de război ale maurilor. Poate într-un loc mai depărtat de cîmpurile oilor lui, oaÂmenii se gîndeau că vîntul se năștea în Andaluzia. Dar vîntul nu venea de nicăieri, È™i nu mergea niciÂunde È™i de aceea era mai puternic decît deÈ™ertul, într-o zi, oamenii ar fi putut planta copaci în deÂÈ™ert È™i chiar creÈ™te oi, dar niciodată n-aveau să reuÂÈ™ească să stăpînească vîntul. ― Tu nu poÈ›i fi vînt, spuse vîntul. Sîntem de naturi diferite. ― Nu e adevărat, răspunse flăcăul. Am cunosÂcut secretele Alchimiei pe cînd rătăceam prin lume cu tine. Port în mine vînturile, deÈ™erturile, oceanele, stelele È™i tot ce a fost creat în Univers. Am fost făÂcuÈ›i de aceeaÈ™i Mînă, È™i avem acelaÈ™i Suflet. Vreau să fiu ca tine, să pătrund în toate colÈ›urile, să străÂbat mările, să spulber nisipul care-mi acoperă coÂmoara, să aduc aproape vocea iubitei mele. ― Am ascultat discuÈ›ia ta cu Alchimistul de acum cîteva zile, spuse vîntul. El a spus că fiecare lucru are Legenda lui Personală. Oamenii nu se pot transforma în vînt. ― ÃŽnvață-mă să fiu vînt pentru cîteva clipe, se rugă flăcăul. Ca să putem vorbi despre posibilităÂÈ›ile nelimitate ale omului È™i ale vîntului. Vîntul era curios, È™i acela era un lucru pe care nu-l È™tia. I-ar fi plăcut să vorbească despre acel luÂcru, dar nu È™tia cum să transforme oamenii în vînt. Chiar dacă el È™tia atîtea lucruri! Plăsmuia deÈ™erÂturi, scufunda nave, culca la pămînt păduri întregi È™i se plimba prin oraÈ™e pline de muzică È™i de zgoÂmote ciudate. Se credea nemărginit, È™i dintr-o dată venea băiatul ăsta care spunea că mai sînt încă luÂcruri pe care le putea face vîntul. ― Și lucrul ăsta care se cheamă Iubire, continuă flăcăul, văzînd că vîntul aproape că cedase rugăÂminÈ›ilor lui. Cînd iubeÈ™ti reuÈ™eÈ™ti să fii orice lucru al CreaÈ›iei. Cînd iubeÈ™ti nu-È›i trebuie să înÈ›elegi ce se petrece pentru că totul se petrece în noi È™i oameÂnii se pot transforma în vînt. Dacă vîntul îi ajută, desigur. Vîntul era foarte mîndru, aÈ™a că a fost foarte iriÂtat cînd auzi vorbele flăcăului. ÃŽncepu să sufle mai tare, ridicînd nisipurile deÈ™ertului. Dar trebui să recunoască, la sfîrÈ™it, că È™i dacă a străbătut toată luÂmea, tot nu È™tia cum să-l transforme pe om în vînt. Și nu cunoÈ™tea Iubirea. ― Cînd hoinăream prin lume, am observat că mulÈ›i oameni vorbeau de iubire privind spre cer, spuse vîntul, furios că trebuia să-È™i recunoască liÂmitele. Poate că ar trebui să întrebi cerul. ― Atunci ajută-mă, zise flăcăul. Umple locul ăsta de praf pentru ca eu să pot privi soarele fără să mă orbească. ― Vîntul suflă atunci cu toată puterea, È™i cerul se umplu de nisip lăsînd doar un disc aurit în loc de soare. ÃŽn tabără era greu să mai zăreÈ™ti ceva. Oamenii deÈ™ertului cunoÈ™teau acel vînt. Se numea Simum È™i era mai rău decît o furtună pe mare ― pentru că ei nu cunoÈ™teau marea. Caii nechezau, iar arÂmele s-au acoperit de nisip. Pe stîncă, unul dintre comandanÈ›i se întoarse spre general, spunînd: ― Poate că e mai bine să ne oprim aici. Aproape că nu-l mai zăreau pe flăcău. ChipuÂrile erau acoperite de vălurile albastre iar ochii nu arătau acum decît spaimă. ― Să încetăm, stărui alt comandant. ― Vreau să văd măreÈ›ia lui Allah, spuse geneÂralul cu respect. Vreau să văd cum se preschimbă oamenii în vînt. Dar își notă în minte numele celor doi bărbaÈ›i care au arătat frică. Imediat ce se va opri avea să-i destituie din postul de comandă pentru că oameÂnii deÈ™ertului nu È™tiu ce este frica. ― Vîntul mi-a spus că È™tii ce este Iubirea, se adresă flăcăul Soarelui. Dacă cunoÈ™ti Iubirea cu adevărat, cunoÈ™ti È™i Sufletul Lumii, care e făcut din Iubire. ― De aici de unde mă aflu, spuse soarele, pot vedea Sufletul Lumii. El comunică cu sufletul meu È™i amîndoi, împreună, facem să crească plantele È™i să umble oile în căutarea umbrei. De aici de unde mă aflu ― È™i sînt foarte departe de lume ― am învățat să iubesc. Știu că, dacă m-aÈ™ apropia puÈ›in mai mult de Terra, tot ce-ar fi pe ea ar muri È™i SuÂfletul Lumii ar înceta să mai existe. Atunci ne priÂvim È™i ne îndrăgim, È™i eu îi dau viață È™i căldură, iar ea îmi dă un motiv să trăiesc. ― Va să zică È™tii ce este Iubirea, spuse flăcăul. ― Și cunosc È™i Sufletul Lumii, pentru că am stat mult de vorbă în călătoria asta fără sfîrÈ™it prin UniÂvers. El îmi spune că necazul lui cel mai mare este că pînă în ziua de azi numai mineralele È™i vegetaÂlele au înÈ›eles că totul e un singur lucru. Și pentru asta nu trebuie ca fierul să fie la fel cu cuprul, iar cuprul la fel cu aurul. Fiecare își are rolul lui în acest lucru unic È™i totul ar fi fost o Simfonie a Păcii dacă Mîna care a scris totul s-ar fi oprit în a cincea zi a CreaÈ›iei. Dar a existat È™i o a È™asea zi, spuse Soarele. ― EÈ™ti înÈ›elept pentru că vezi totul de la distanÂță, răspunse flăcăul. Dar nu cunoÈ™ti Iubirea. Dacă n-ar fi existat a È™asea zi a CreaÈ›iei n-ar fi existat omul, È™i cuprul ar fi pentru totdeauna cupru, plumbul, pentru totdeauna plumb. Fiecare își are Legenda lui Personală, e drept, dar într-o bună zi această LeÂgendă Personală se va fi împlinit. Și atunci este neÂvoie să te transformi în ceva mai bun È™i să ai o nouă Legendă Personală, pînă ce Sufletul Lumii va fi cu adevărat un singur lucru. Soarele căzu pe gînduri È™i se hotărî să străluÂcească mai tare. Vîntul, căruia îi plăcuse discuÈ›ia, suflă È™i el mai tare, pentru ca soarele să nu-l orÂbească pe flăcău. ― De aceea există Alchimia, continuă flăcăul. Pentru ca fiecare om să-È™i caute comoara È™i s-o găÂsească È™i pe urmă să vrea să fie mai bun decît pînă atunci. Plumbul își va împlini rolul său pînă ce luÂmea nu va mai avea nevoie de plumb; È™i atunci el va trebui să se transforme în aur. AlchimiÈ™tii fac acest lucru. Arată că, de cîte ori căutăm să fim mai buni decît sîntem, totul în jurul nostru devine mai bun. ― Și de ce spui că eu nu cunosc Iubirea? întreÂbă Soarele. ― Pentru că iubirea nu înseamnă să fii nemiÈ™Âcat precum deÈ™ertul, nici să cutreieri lumea precum vîntul, nici să priveÈ™ti totul de la distanță, cum faci tu. Iubirea este forÈ›a care transformă È™i face ca SuÂfletul Lumii să fie mai bun. Cînd am pătruns în el pentru prima oară, am crezut că este perfect. Apoi am văzut că era o oglindă a tuturor fiinÈ›elor È™i își avea războaiele È™i patimile lui. Noi sîntem aceia care hrănim Sufletul Lumii, iar pămîntul pe care trăim va fi mai bun sau mai rău după cum noi vom fi mai buni sau mai răi. Aici intră în joc forÈ›a IuÂbirii, fiindcă atunci cînd iubim, vrem totdeauna să fim mai buni decît sîntem. ― Și ce vrei de la mine? întrebă Soarele. ― Să mă ajuÈ›i să mă preschimb în vînt, răspunÂse flăcăul. ― Natura mă cunoaÈ™te ca cea mai înÈ›eleaptă făptură, răspunse Soarele. Dar nu È™tiu cum să te preschimb în vînt. ― Atunci cu cine trebuie să vorbesc? Soarele nu răspunse. Vîntul trăgea cu urechea È™i avea să umple lumea cu È™tirea că înÈ›elepciunea aceluia era limitată. Dar pînă una alta nu avea chef să fugă de lîngă acel flăcău care vorbea Limbajul Lumii. ― ÃŽncearcă să stai de vorbă cu Mîna care a scris totul, răspunse Soarele într-un sfîrÈ™it. Vîntul È›ipă de bucurie È™i suflă cu mai multă puÂtere ca oricînd. Corturile au fost smulse din nisip, iar animalele au rupt hățurile. Pe stîncă, oamenii se agățaseră unii de alÈ›ii ca să nu fie aruncaÈ›i cine È™tie unde. Flăcăul se întoarse spre Mîna care Scrisese ToÂtul. Dar în loc să vorbească ceva, simÈ›i că UniverÂsul rămase tăcut, aÈ™a încît tăcu È™i el. O forță a Iubirii țîșni din sufletul lui, È™i flăcăul începu să se roage. Era o rugăciune pe care n-o mai spusese niciodată pînă atunci, era o rugăciune fără cuvinte È™i fără nici o cerere. Nu mulÈ›umea pentru oile care găsiseră un islaz, nici nu implora să vîndă mai multe cristaluri, nici nu cerea ca femeia pe care o întîlnise să-i aÈ™tepte întoarcerea. ÃŽn liniÈ™tea care urmă, flăcăul înÈ›elese că deÈ™ertul, vîntul È™i soarele căutau semnele pe care acea Mînă le scrisese È™i care încercau să-È™i împlinească menirea È™i să înÈ›eleagă ce stătea scris pe un simplu smarald. Știa că acele semne erau răspîndite pe Pămînt È™i în SpaÈ›iu È™i că aparent nu aveau nici un rost, nici un temei, È™i că nici deÈ™erturile, nici vînturile, nici sorii È™i nici oameÂnii nu È™tiau pentru ce fuseseră creaÈ›i. Numai Mîna aceea avea un motiv pentru toate astea È™i numai ea era în stare să săvîrsească minuni, să transforme oceanele în deÈ™erturi È™i oamenii în vînt. Pentru că numai ea înÈ›elegea că un scop major împingea UniÂversul spre un punct unde cele È™ase zile ale CreaÈ›iei se vor transforma în Marea Operă. Flăcăul s-a cufundat în Sufletul Lumii È™i a văÂzut că Sufletul Lumii era o parte a sufletului lui Dumnezeu È™i a văzut că Sufletul lui Dumnezeu era propriul lui suflet. Și că putea deci să facă minuni. Vîntul simum suflă în ziua aceea cum n-o mai făcuse niciodată. Multe generaÈ›ii după aceea arabii È™i-au povestit legenda unui flăcău care s-a transÂformat în vînt È™i a nimicit o tabără militară È™i a înÂfruntat puterea celui mai mare general din deÈ™ert. Cînd simumul s-a oprit, toÈ›i au privit spre locul unde se aflase flăcăul. Acesta nu mai era acolo; stăÂtea lîngă o santinelă îngropată aproape cu totul în nisip È™i care păzea de fapt cealaltă latură a taberei. Oamenii s-au înspăimîntat de vrăjitorie. Numai doi zîmbeau ― Alchimistul, pentru că își găsise adevăratul discipol, È™i Generalul, pentru că disciÂpolul înÈ›elesese gloria lui Dumnezeu. A doua zi, Generalul È™i-a luat rămas bun de la flăcău È™i de la Alchimist È™i le-a dat o escortă care să-i însoÈ›ească pînă unde vor dori ei să meargă. Umblară toată ziua. Cînd se însera ajunseră lînÂgă o mînăstire coptă. Alchimistul trimise escorta înapoi È™i descălecă. ― De aici încolo mergi singur, spuse AlchimisÂtul. Nu mai sînt decît trei ore pînă la Piramide. ― MulÈ›umesc, răspunse flăcăul. Domnia ta m-ai învățat Limbajul Lumii. ― Eu È›i-am amintit numai ceea ce È™tiai deja. Alchimistul bătu la poarta mînăstirii. Un căluÂgăr îmbrăcat tot în negru veni să-i deschidă. Au vorbit ceva în limba coptă È™i Alchimistul îl pofti pe flăcău să intre. ― I-am cerut să mă lase puÈ›in la bucătărie, ziÂse el. Se duseră la bucătăria mînăstirii. Alchimistul aprinse focul, călugărul aduse puÈ›in plumb pe care Alchimistul îl topi într-un vas de fier. Cînd plumÂbul se făcu lichid, Alchimistul scoase din sac acel ou ciudat de sticlă galbenă. Răzui un strat de măÂrimea unui fir de păr, îl acoperi cu ceară È™i îl arunÂcă în vasul cu plumb. Amestecul căpătă o culoare de roÈ™u aprins ca sîngele. Alchimistul luă vasul de pe foc È™i-l lăsă să se răcească. ÃŽn acelaÈ™i timp stătea de vorbă cu căluÂgărul despre războiul dintre clanuri. ― O să mai dureze, îi spuse el călugărului. Călugărul era sătul. Caravanele se opriseră la Gizeh de nu mai È™tia cînd, È™i tot aÈ™teptau să se sfîrÂÈ™ească războiul. "Dar facă-se voia Domnului", spuse el. ― Chiar aÈ™a, întări È™i Alchimistul. Cînd se răci vasul, călugărul È™i flăcăul priviră uimiÈ›i. Plumbul se întărise după forma rotundă a vasului, dar nu mai era plumb. Era aur. ― O să învăț È™i eu vreodată să fac asta? întrebă flăcăul. ― Asta a fost Legenda mea Personală, nu a ta, răspunse Alchimistul. Dar voiam să-È›i arăt că se poate. Merseră înapoi pînă la poarta mînăstirii. Aici, Alchimistul împărÈ›i discul în patru. ― Aceasta este pentru dumneata, îi spuse căÂlugărului, întinzîndu-i o parte. Pentru mărinimia dumitale față de pelerini. ― Dar răsplata este mai mare decît generoziÂtatea mea, răspunse călugărul. ― Să nu mai spui asta niciodată. ViaÈ›a te poate auzi È™i data viitoare îți dă mai puÈ›in. Apoi s-a apropiat de flăcău. ― Asta este pentru tine. Ca să te despăgubesc pentru ce i-ai dat generalului. Flăcăul era să spună că era mult mai mult decît îi dăduse generalului. Dar tăcu, pentru că auzise ce-i spusese Alchimistul călugărului... ― Asta e pentru mine, spuse Alchimistul, păsÂtrîndu-È™i o parte. Pentru că trebuie să mă întorc în deÈ™ert È™i acolo este război între clanuri. Atunci luă È™i a patra parte È™i se întoarse către călugăr. ― Asta este tot pentru flăcău. ÃŽn caz că are treÂbuință de ea. ― Dar eu mă duc acum după comoară, spuse flăcăul. Sînt foarte aproape de ea acum! ― Și sînt sigur că o vei găsi, vorbi Alchimistul. ― Atunci de ce lăsaÈ›i încă una? ― Pentru că ai pierdut deja de două ori, o dată cu hoÈ›ul È™i altă dată cu generalul, toÈ›i banii pe care i-ai cîștigat de la începutul drumului. Eu sînt un arab bătrîn È™i superstiÈ›ios care cred în proverbele de-acasă. Și există un proverb care zice: "Tot ce se întîmplă o dată, poate să nu se mai întîmple niciÂodată. Dar tot ce se întîmplă de două ori, se va înÂtîmpla cu siguranță È™i a treia oară." Si au încălecat. ― Vreau să-È›i istorisesc o poveste despre vise, spuse Alchimistul. Flăcăul își apropie calul: ― ÃŽn Roma antică, pe timpul împăratului TiÂberiu, trăia un om foarte bun care avea doi băieÈ›i: unul era militar, È™i cînd a intrat în armată, a fost trimis în cele mai depărtate regiuni ale imperiului. Celălalt fiu era poet, È™i încînta Roma întreagă cu versurile lui frumoase. ÃŽntr-o noapte, bătrînul avu un vis. Se făcea că-i apăruse un înger care i-a spus că vorbele unuia dintre fiii lui vor fi cunoscute È™i repetate în toată lumea de către toate generaÈ›iile viitoare. Bătrînul se trezi plîngînd de fericire în acea noapte, pentru că viaÈ›a era generoasă È™i-i dezvăluÂise un lucru pe care orice părinte ar fi fost mîndru să-l cunoască. PuÈ›in după aceea, bătrînul muri înÂcercînd să salveze un copil care era cît pe ce să fie strivit de roÈ›ile unei È™arete. Cum se purtase corect È™i drept toată viaÈ›a lui, se duse drept în rai È™i se înÂtîlni cu îngerul care-i apăruse în vis. "Ai fost un om bun, îi spuse îngerul. Þi-ai trăit viaÈ›a în iubire È™i ai murit demn. Acum pot să-È›i îmÂplinesc orice dorință." "Și viaÈ›a a fost bună cu mine, răspunse bătrîÂnul. Cînd mi-ai apărut în vis, am simÈ›it că toate strădaniile mele n-au fost zadarnice. Pentru că verÂsurile fiului meu vor rămîne în amintirea oameniÂlor în secolele viitoare. N-am nimic de cerut pentru mine; orice tată s-ar mîndri să vadă faima de care se bucură cineva pe care l-a crescut È™i l-a educat. Mi-ar plăcea să văd, în viitorul depărtat, cuvintele fiului meu." ÃŽngerul l-a atins pe umăr pe bătrîn È™i amîndoi au fost proiectaÈ›i în viitorul depărtat. ÃŽn jurul lor apăru un loc imens cu mii de oameni care vorbeau o limbă ciudată. Pe bătrîn îl podidiră lacrimile. "Știam eu că versurile băiatului meu, poetul, erau geniale È™i nemuritoare, îi spuse îngerului prinÂtre lacrimi. AÈ™ vrea să-mi spui care dintre poeziile lui sînt recitate de aceÈ™ti oameni." ÃŽngerul se apropie de bătrîn cu blîndeÈ›e È™i amînÂdoi se aÈ™ezară pe o bancă. "Versurile fiului tău, poetul, au fost foarte popuÂlare la Roma, a spus îngerul. Tuturor le plăcea È™i se amuzau cu ele. Dar o dată cu sfîrÈ™itul domniei lui Tiberiu È™i versurile lui au fost date uitării. AcesÂte cuvinte sînt ale fiului care s-a dus la armată." Bătrînul se uită surprins la înger. "Fiul acesta s-a dus într-un loc depărtat È™i a deÂvenit centurion. Și era un om bun È™i drept. ÃŽntr-o seară, unul dintre sclavii lui s-a îmbolnăvit È™i trăÂgea să moară. Fiul tău a auzit vorbindu-se despre un rabin care-i vindeca pe bolnavi È™i a plecat, merÂgînd zile întregi în căutarea acestui om. Pe drum, a descoperit că omul pe care-l căuta era Fiul lui Dumnezeu. A mai întîlnit È™i alÈ›i oameni care fuseÂseră vindecaÈ›i de el, È™i-a însuÈ™it învățăturile aceluia È™i chiar dacă era centurion roman, s-a convertit la credinÈ›a lui. Pînă ce într-o dimineață ajunse aproaÂpe de Rabin. I-a povestit că avea un rob bolnav. Iar rabinul s-a oferit să meargă pînă la el acasă. Dar centurionul era om cu credință, È™i privind adînc în ochii Rabinului, a înÈ›eles că se afla în faÈ›a Fiului Domnului È™i atunci toÈ›i cei care-l înconjurau s-au ridicat în picioare." "Iată cuvintele fiului tău, îi spuse îngerul băÂtrînului. Sînt cuvintele pe care el i le-a spus RabiÂnului în acel moment, È™i care niciodată nu au mai fost uitate. Acestea spun: «Doamne, eu nu sînt demn să-mi calci pragul, dar spune numai un cuvînt È™i robul meu meu va fi tămăduit.»" Alchimistul își îmboldi calul. ― Indiferent ce face, orice om de pe acest PăÂmînt joacă un rol principal în Istoria lumii, a spus el. Și, fireÈ™te, nu È™tie acest lucru. Flăcăul zîmbi. Niciodată nu se gîndise că viaÈ›a unui păstor putea să fie aÈ™a de importantă. ― Rămîi cu bine, îi spuse Alchimistul. ― Rămîi cu bine, îi răspunse flăcăul. Flăcăul a umblat două ore È™i jumătate prin deÂÈ™ert, încercînd să asculte atent ce anume îi spunea inima. Numai ea îi putea dezvălui locul exact unde era ascunsă comoara lui. "Unde va fi comoara ta, acolo îți va fi È™i inima", îi spusese Alchimistul. Dar inima lui îi vorbea de alte lucruri. Povestea cu mîndrie istoria unui păstor care-È™i părăsise oile pentru un vis care se repetase două nopÈ›i la rînd. Povestea despre Legenda Personală È™i de oamenii mulÈ›i care È™i-au împlinit-o, care plecaseră în căuÂtarea unor tărîmuri depărtate sau femei frumoase, înfruntîndu-È™i semenii cu judecățile È™i prejudecăÂÈ›ile lor. Tot timpul vorbi despre călătorii, descopeÂriri, cărÈ›i È™i mari schimbări. Cînd tocmai începuse să suie o dună ― dar exact în acel moment ― inima îi susură la ureche: "Fii atent la locul unde vei plînge. Pentru că în acel loc sînt eu, È™i-n acel loc se află comoara ta." Flăcăul începu să suie duna încet. Pe cerul, plin de stele, se vedea din nou lună plină; merseseră timp de o lună prin deÈ™ert. Luna lumina È™i duna, într-un joc de umbre care făcea deÈ™ertul să pară o mare vălurită È™i făcea ca flăcăul să-È™i amintească de ziua în care își lăsase slobod calul prin deÈ™ert, dîndu-i semnul cel bun Alchimistului. Și în sfîrÈ™it, luna lumina liniÈ™tea deÈ™ertului È™i călătoria făcută de oamenii care caută comori. Cînd, după cîteva minute, ajunse pe creasta duÂnei, inima-i tresări. Luminate de lumina lunii pline È™i de albul deÈ™ertului, se ridicau maiestuoase È™i solemne Piramidele Egiptului. Flăcăul căzu în genunchi È™i plînse. ÃŽi mulÈ›umi lui Dumnezeu că a crezut în Legenda lui Personală È™i că a întîlnit într-o bună zi un rege, un negustor, un englez È™i un alchimist. Și mai ales pentru că a întîlnit o femeie a deÈ™ertului care l-a făcut să înÈ›eÂleagă că Iubirea nu-l va abate niciodată pe un om de Legenda lui Personală. Multele veacuri ale Piramidelor egiptene îl conÂtemplau, de sus, pe flăcău. Dacă voia, acum se puÂtea întoarce în oază, s-o ia pe Fatima È™i să trăiască ca un simplu păstor de oi. Pentru că Alchimistul trăia în deÈ™ert chiar dacă înÈ›elegea Limbajul Lumii, chiar dacă È™tia să transforme plumbul în aur. Nu trebuia să dezvăluie nimănui È™tiinÈ›a È™i arta lui. ÃŽn timp ce mergea către Legenda lui Personală, învăÂÈ›ase toate lucrurile de care avea nevoie È™i trăise tot ce visase să trăiască. Dar ajunsese la comoara lui, È™i o operă este deÂsăvîrÈ™ită numai atunci cînd È›elul este atins. Acolo, pe duna aceea, flăcăul plînsese. Privi în pămînt È™i văzu că acolo unde căzuseră lacrimile se plimba un scarabeu. Cît timp petrecuse în deÈ™ert învățase că, în Egipt, scarabeii erau simbolul lui DumneÂzeu. Iată deci încă un semn. Și flăcăul începu să sape, după ce-È™i aduse aminte de Negustorul de cristaÂluri: rumeni n-ar reuÈ™i să aibă în ograda lui o PiraÂmidă, nici chiar dacă ar îngrămădi acolo pietre o viață întreagă. Toată noaptea flăcăul a săpat în locul marcat, dar nu a găsit nimic. Din înălÈ›imea Piramidelor secoÂlele îl contemplau, tăcute. Dar flăcăul nu se lăsa: săpa È™i iar săpa, luptîndu-se cu vîntul, care de mulÂte ori umplea la loc groapa cu nisip. Mîinile îi oboÂsiseră, apoi i se umplură de răni, dar flăcăul avea încredere în inima lui. Iar inima-i spusese să sape acolo unde au căzut lacrimile. Deodată, cînd încerca să scoată niÈ™te pietre ce-i apăruseră în cale, flăcăul auzi niÈ™te paÈ™i. Cîțiva oaÂmeni se apropiară de el. Stăteau cu luna în spate È™i flăcăul nu le putea vedea nici ochii, nici chipuÂrile. ― Ce faci aici? l-a întrebat una din umbre. Flăcăul nu răspunse. Dar se simÈ›i înfricoÈ™at. TreÂbuia să dezgroape o comoară, de aceea îi era frică. ― Sîntem refugiaÈ›i de la războiul între clanuri, spuse altă umbră. Trebuie să È™tim ce ascunzi acolo. Avem nevoie de bani. ― Nu ascund nimic, spuse flăcăul. Dar unul dintre ei îl trase afară din groapă. Altul începu să-l buzunărească. Și îi găsiră bucata de aur. ― Are aur, a spus unul dintre tîlhari. Luna lumină faÈ›a celui care-l căuta prin buzuÂnare, È™i băiatul văzu moartea în ochii aceluia. ― Trebuie să mai fie aur ascuns în pămînt, spuÂse un altul. Și l-au silit pe flăcău să sape. Flăcăul sapă, dar nu era nimic acolo. Atunci începură să-l bată. L-au snopit pînă ce apărură pe cer primele raze de soaÂre. Hainele îi erau sfîșiate È™i simÈ›ea că moartea era aproape. "La ce mai folosesc banii dacă tot trebuie să mori? Rareori banul e capabil să scape pe cineva de la moarte", spusese Alchimistul. ― Caut o comoară! strigă flăcăul într-un tîrziu. Și gura lui umflată È™i stîlcită de lovituri povesti tîlharilor că visase de două ori o comoară care era asÂcunsă lîngă Piramidele din Egipt. Cel ce părea să fie È™eful bandei rămase tăcut multă vreme. Apoi îi spuse unuia dintre ai lui: ― Lasă-l. Nu mai are nimic. Pesemne că a furat aurul ăsta. Flăcăul căzu cu faÈ›a în nisip. Apoi, doi ochi i-au căutat pe ai lui: era È™eful tîlharilor. Numai că flăÂcăul privea Piramidele. ― Să mergem, zise È™eful celorlalÈ›i. Apoi se întoarse spre flăcău: ― N-o să mori, îi spuse. O să trăieÈ™ti È™i-o să înÂveÈ›i că omul nu poate fi aÈ™a de prost. Aici, în locul unde te afli, am avut È™i eu un vis repetat, în urmă cu aproape doi ani. Am visat că trebuia să merg pe cîmpiile Spaniei, să caut o biserică în ruine unde ciobanii obiÈ™nuiau să doarmă cu oile, È™i unde în sacristie creÈ™tea un sicomor, È™i dacă săpam la răÂdăcina lui, aveam să găsesc o comoară ascunsă. Dar nu-s prost să străbat deÈ™ertul numai pentru că am avut acelaÈ™i vis de două ori. Apoi plecă. Flăcăul se ridică cu greutate È™i mai privi o dată spre Piramide. Piramidele i-au zîmbit, È™i el le înÂtoarse zîmbetul cu inima cuprinsă de fericire. ÃŽÈ™i descoperise comoara. EPILOG Flăcăul se numea Santiago. Ajunse la mica biÂserică părăsită cînd aproape se lăsase noaptea. SiÂcomorul încă mai creÈ™tea în sacristie, iar prin acoÂperiÈ™ul aproape năruit încă se mai vedeau stelele strălucind. ÃŽÈ™i aminti că odată fusese aici cu oile È™i fusese o noapte liniÈ™tită, cu excepÈ›ia visului. Acum nu mai avea turma. ÃŽn schimb luase cu el o sapă. A rămas multă vreme privind la cer. Apoi a scos din desagă o carafă cu vin È™i a băut. Și-a amintit de noaptea din deÈ™ert, cînd privise È™i acolo stelele È™i băuse vin cu Alchimistul. Se gîndi la drumurile lungi pe care le făcuse È™i la modul straniu în care Dumnezeu îi arătase comoara. Dacă nu credea în visele ce se repetă, nu întîlnea o È›igancă, nici un rege, nici un tîlhar, nici... "Bine, lista e lungă. Dar drumul era scris È™i eu nu aveam cum să mă pierd", își spuse. Adormi fără să-È™i dea seama, È™i cînd se trezi, soarele era sus pe cer. Atunci începu să sape la răÂdăcina sicomorului. "Vrăjitor bătrîn", își zise flăcăul. "Știai totul. Chiar mi-ai lăsat ceva aur ca eu să mă pot întoarce la biserica asta. Călugărul a rîs cînd m-a văzut întorcîndu-mă în zdrenÈ›e. Nu puteai să mă scuteÈ™ti de asta?!" "Nu", auzi el vîntul, care-i spunea: "Dacă È›i-aÈ™ fi spus, n-ai fi văzut Piramidele. Sînt foarte fruÂmoase, nu-i aÈ™a?" Era vocea Alchimistului. Flăcăul zîmbi È™i conÂtinuă să sape. O jumătate de oră mai tîrziu, sapa lovi în ceva tare. O oră mai tîrziu, avea înaintea-i un cufăr plin cu monede vechi de aur, spaniole. Erau È™i pietre scumpe, măști de aur cu pene albe È™i roÈ™ii, idoli de piatră încrustaÈ›i cu diamante. Piese dintr-o cucerire de care È›ara uitase de mult, iar cuÂceritorul uitase s-o povestească copiilor. Flăcăul le scoase pe Urim È™i Turim din desagă. Folosise pietrele numai o dată, cînd se afla într-o piață, într-o dimineață. ViaÈ›a È™i drumul îi fuseseră mereu pline de semne. Le puse pe Urim È™i Turim în cufărul plin cu aur. Și ele erau o parte a comorii lui, pentru că aminÂteau de un bătrîn rege pe care nu avea să-l mai înÂtîlnească. "ÃŽntr-adevăr, viaÈ›a este darnică pentru cine-È™i trăieÈ™te Legenda Personală", reflectă flăcăul. Atunci își aminti că trebuia să meargă la Tarifa ca să dea È›igăncii o zecime din tot ce avea. "Ce deÈ™tepÈ›i sînt È›iganii", se gîndi el. "Poate pentru că umblă atîta." Dar vîntul începu să sufle. Era Levantul, vîntul care venea din Africa. Nu aducea miresmele deÂÈ™ertului, nici ameninÈ›area vreunei invazii a maurilor. Dimpotrivă, aducea un parfum pe care flăcăul îl cunoÈ™tea prea bine È™i boarea unui sărut, pe care-l văzu plutind încet, pînă ce se opri pe buzele lui. Flăcăul zîmbi. Era prima oară cînd ea făcea aÈ™a ceva. ― Vin, Fatima, spuse el. ------------------------------------------------------------ |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy